Achizițiile publice în România.
Cum funcționează și la ce să vă așteptați

Care sunt oportunitățile?

Chiar dacă statul nu va mai cumpăra la fel de multă publicitate, mobilier sau echipamente de birou, se preconizează o creștere a cererii din partea autorităților contractante, în special în infrastructură și IT.

În ceea ce privește proiectele de infrastructură, premierul Emil Boc a anunțat la data de 30 mai a.c. faptul că în anul 2010 vor fi alocați 1,5 miliarde euro pentru autostrăzi și drumuri naționale. Investițiile susținute din fonduri publice și europene vor viza în 2010, printre altele, și infrastructura rurală, finalizarea a 500 de km de drumuri județene, a centurilor ocolitoare ale orașelor Sibiu (14,86 km), Oradea (8,62 km), București (Chitila – Voluntari), Cluj Napoca (24 km), Lugoj (9,6 km) și Iași, precum și reabilitarea a 477 km de drumuri naționale. Nu vor fi neglijate nici lucrările de autostrăzi, în special cele de la Autostrada Transilvania (finalizarea in 2010 a cel puțin 12 km), Autostrada Arad – Timișoara, cu finalizare în 2011 (45 km) sau Autostrada Cernavodă – Constanța, cu finalizare in 2011 (51 km).

La fel de important, domeniul IT primește un puternic impuls prin lansarea de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a proiectului e-România. Acest proiect va aduce în următorii 2-3 ani o infuzie în industria IT de aproximativ 500 de milioane de euro. E-România reprezintă o strategie asumată de Guvernul României, care iși propune realizarea a 300 de servicii electronice operaționale până la sfarșitul anului 2013, interconectarea și informatizarea completă a tuturor instituțiilor publice, astfel incât accesul cetățeanului și a mediului privat la serviciile publice să fie direct și nelimitat.

Cadrul legal aplicabil

Sistemul achizițiilor publice din România este similar celui din alte state membre UE, intrucât legislația comunitară în domeniu (Directivele 2004/18/CE și 2004/17/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului Uniunii Europene) a fost transpusă cu rigurozitate în legislația română.

Prin urmare, principiile impuse prin directivele europene - nediscriminarea, tratamentul egal, recunoașterea reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficiența utilizării fondurilor publice, asumarea răspunderii - au fost preluate și în legislația națională, aplicându-se tuturor achizițiilor publice, indiferent de valoarea acestora.

Acestea sunt consacrate în mod expres prin O.U.G. nr. 34/2006, actul normativ care stă la baza sistemului achizițiilor publice. Cunoașterea și înțelegerea acestui act normativ este esențială pentru participanții la procesul achizițiilor publice. Nu mai puțin importantă este legislația secundară în domeniu, precum normele de aplicare ale O.U.G. nr. 34/2006.

De remarcat este faptul că legislația națională a achizițiilor publice se caracterizează prin complexitate și instabilitate, numeroasele acte normative fiind modificate în mod succesiv în ultimii ani, atât în vederea implementării noilor norme europene, cât și pentru remedierea deficiențelor funcționale ale sistemului. Drept urmare, premisa esențială pentru participarea la proceduri de atribuire organizate de autoritățile contractante din România este buna cunoaștere a legislației achizițiilor publice în vigoare la data organizării procedurii.

Etapele procedurii de atribuire

Procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică sunt: licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea cu/fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, cererea de oferte și concursul de soluții.

Cel mai frecvent utilizate în practică sunt licitația deschisă și cererea de oferte. Participarea la aceste proceduri de achiziție publică presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:

• i. Identificarea anunțului sau invitației de participare în SEAP - Sistemul Electronic de Achiziții Publice (www.e-licitatie.ro)
• ii. Descărcarea documentației de atribuire din SEAP sau obținerea acesteia de la autoritatea contractantă
• iii. Verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare și de atribuire și identificarea eventualilor asociați, subcontractanți sau terți susținători
• iv. Solicitarea de clarificări de la autoritatea contractantă, dacă există neclarități sau neconcordanțe în documentația de atribuire
• v. Pregătirea ofertei (scrisoarea de garanție de participare, documentele de calificare, oferta tehnică și oferta financiară, eventualele obiecții la contract) și împachetarea acesteia, potrivit cerințelor din documentația de atribuire
• vi. Depunerea ofertei (la sediul autorității contractante și în termenul limită stabilit de aceasta) și deschiderea acesteia în cadrul ședinței de deschidere a ofertelor
• vii. Solicitarea clarificărilor de către autoritatea contractantă și transmiterea clarificărilor de către ofertanți
• viii. Comunicarea rezultatului procedurii
• ix. Încheierea contractului de achiziție publică

Fiecare etapă menționată mai sus poate ascunde însă numeroase capcane pentru ofertanți, o mică greșeală de formă sau de fond putând conduce la eliminarea din competiție. Din acest motiv, este esențială respectarea cu strictețe a tuturor cerințelor din anunțul/invitația de participare, din documentația de atribuire, precum și din eventualele clarificări transmise/publicate de autoritatea contractantă.

Dacă aceste cerințe sunt nejustificate raportat la principiile enumerate mai sus sau la prevederile legale exprese, se impune contestarea acestora într-un termen de 5 sau 10 zile, in funcție de valoarea estimată a contractului. Potrivit statisticilor, cele mai multe contestații sunt formulate însă împotriva rezultatului procedurii.

Căi de atac

Legislația achizițiilor publice garantează firmelor două niveluri de căi de atac împotriva autorităților contractante care nu respectă reglementările în domeniu: contestația si plângerea.

Contestațiile se pot formula în prezent atât în fața instanțelor de drept comun (tribunale), cât și în fața organismului administrativ-jurisdicțional creat special pentru soluționarea contestațiilor din materia achizițiilor publice, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC). Pe cale de excepție, litigii¬le privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport național sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București.

Deciziile CNSC/hotărârile tribunalelor pot fi atacate cu plângere/recurs la curtea de apel în a cărei rază se află sediul autorității contractante, în termen de 10 zile/5 zile de la comunicarea acestora.

La ce să vă așteptați când participați la o procedură de achiziție publică

Întâi de toate, birocrația atinge de multe ori cote paroxiste; trebuie să vă înarmați cu multă răbdare și putere de muncă, căci ofertele dvs. vor putea ajunge la mii de pagini de certificate, avize, declarații, tabele și formulare, solicitate în trei până la șapte exemplare și care, mai mult, trebuie semnate și ștampilate pe fiecare pagină.

În al doilea rând, concurența este acerbă. Licitațiile care în urmă cu doi ani atrăgeau doi-trei ofertanți angrenează în prezent opt-nouă ofertanți.

Aceasta competiție dură a transformat contestațiile într-o practică comună, puține fiind procedurile neatacate în fața CNSC sau a instanțelor competente. În timp ce contestațiile sunt soluționate de către CNSC într-un termen relativ decent, de aproximativ 20 de zile, soluționarea plângerilor poate dura până la patru-cinci luni. Căile de atac menționate suspendă în prezent încheierea contractelor de achiziție publică, astfel incât ofertanții declarați câștigători vor aștepta până la 5-6 luni semnarea contractului și demararea proiectului.

Încheierea contractului nu presupune în mod automat curmarea durerilor de cap. De multe ori, greul de abia începe, întrucât este de notorietate faptul că problema majoră cu care se confruntă firmele care lucrează cu statul este întarzierea plății facturilor și blocarea lichidităților.

Cu toate acestea, oamenii de afaceri care au semnat contracte cu statul român opinează în mod unanim că acesta este cel mai bun client, întrucât marile proiecte din România sunt derulate de stat, iar contractele publice au fost dintotdeauna cele mai sigure și bănoase pentru firmele private.