Activitatea de traducător autorizat. Speţă de caz

1. Încadrarea legală a activităţii de traducător autorizat. Pentru a presta serviciile de traducere juridică şi judiciară pentru instanţe, parchete, poliţie judiciară, birouri notariale sau cabinete de avocatură, traducătorii autorizaţi solicită autorizaţia de la Ministerul Justiţiei. Pentru toate celelalte activităţi de traducere, care nu includ traduceri judiciare, sunt aplicabile dispoziţiile regimului juridic comun în cazul prestării de activităţi economice independente: înmatricularea în registrul comerţului într-una dintre formele prescrise de lege (persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială)¹. Clasificarea legală a activităţii de traducere şi a ocupaţiei de traducător este prevăzută prin Ordinul INSSE nr. 273/2002², în grupa “Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice”, poziţia „Lingvişti, traducători şi interpreţi”. Reglementarea activităţii de “traducător autorizat” este prevăzută prin Legea nr. 178/1997³ şi Regulamentul de aplicare⁴.

2. Desfăşurarea activităţii de traducător ca profesie liberală. Desfăşurarea activităţii de traducător se poate face fie ca angajat, cu contract de muncă, fie ca profesie liberală.

3. Înregistrarea fiscală. Conform prevederilor art. 72 din Codul de procedură fiscală, „Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală va fi: (..) e) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”.

Conform prevederilor art. 31 din Codul de procedură fiscală, „În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege: (..) b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală;”

4. Încadrarea fiscală a veniturilor. Conform prevederilor art. 46 alin. () din legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, “veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente”.

Conform prevederilor art. 46 alin. (3) din legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, “constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.”

Cu alte cuvinte, sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii. (punctul 23 de aplicare a art. 46 alin. 3 din Legea nr. 571/2003).

5. Opţiunea pentru sistemul de impozitare. Sistemul de determinare a venitului net poate să fie:

• Norme de venit. (sau Sistem forfetar sau Cote Forfetare de cheltuieli); sau
• Sistem Real (pe baza contabilităţii în partidă simplă).

Cererea de opţiune pentru alegerea unui sistem sau altul este 31 ianuarie a anului. Opţiunea se poate face pentru minim 2 ani.

6. Opţiunea pentru sistemul de impozitare. Contribuabilii care încep o activitate independentă au obligaţia declarării veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe fiecare sursă şi categorie de venit. Declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea declaraţiilor privind venitul estimat, pe fiecare sursă şi categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

7. Declaraţia privind venitul estimat (Formularul 220). Modelul şi conţinutul declaraţiei privind venitul estimat este reglementat prin OMFP nr. 2371/2007⁵. Declaraţia este anuală şi se completează de către persoanele fizice care realizează venituri în bani şi/sau în natură, provenind din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole impuse în sistem real, venituri din cedarea folosinţei bunurilor calificate în categoria venituri din activităţi independente. Nu depun contribuabilii care realizează venituri din arendare. Cei care obţin venituri din mai multe surse depun câte o declaraţie pentru fiecare sursă. În situaţia închirierii bunurilor deţinute în comun, fiecare coproprietar completează şi depune câte o declaraţie corespunzător cotei care îi revine din proprietate. Se completează de mână, în două exemplare, din care unul rămâne la contribuabil. Declaraţia se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.

8. Obligaţia depunerii declaraţiilor privind venitul estimat revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real şi desfăşoară activitatea în mod individual sau într-o formă de asociere care nu dă naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit. Nu depun declaraţii privind venitul estimat contribuabilii care desfăşoară activităţi independente pentru care plăţile anticipate se realizează prin reţinere la sursă de către plătitorul de venit. În cazul în care contribuabilul obţine venituri într-o formă de asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate juridică. (punctul 161 de aplicare a art. 81 din Legea nr. 571/2003).

Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente impuşi pe bază de norme de venit, şi care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune declaraţia privind venitul estimat până la data de 31 ianuarie, o dată cu cererea de opţiune. Contribuabilii care încep o activitate impusă pe bază de norme de venit şi optează pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţiile privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, o dată cu cererea de opţiune (punctul 164 de aplicare a art. 81 din Legea nr. 571/2003).

9. Stabilirea venitului net anual din activităţi independente pe baza normelor de venit. În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizează venituri din activităţi independente şi desfăşoară activităţi cuprinse în nomenclatorul stabilit de direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale, individual, fără angajaţi, venitul net se poate determina pe bază de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit de către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale vor fi consultate consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz. De asemenea, se vor avea în vedere şi caracterul sezonier al unor activităţi, precum şi durata concediului legal de odihnă. Pentru contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi, printre care şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz, venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilită pentru această activitate. (punctul 42 de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003).

La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat prin înmulţirea cu 12 a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată reprezintă venitul net anual înainte de aplicarea criteriilor de corecţie. (punctul 44^2 de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003).

Venitul net din activităţi independente, determinat pe bază de norme anuale de venit, se reduce proporţional cu: perioada de la începutul anului şi până la momentul autorizării din anul începerii activităţii; perioada rămasă până la şfârşitul anului fiscal, în situaţia încetării activităţii, la cererea contribuabilului. (punctul 44 de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003).

Pentru contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit, care îşi exercită activitatea o parte din an, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determină prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulţeşte cu numărul zilelor de activitate.

În acest scop organul fiscal întocmeşte o notă de constatare care va cuprinde date şi informaţii privind: situaţia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi: începutul/sfârşitul activităţii, întreruperea temporară, şi altele asemenea; perioada în care nu s-a desfăşurat activitate; documentele justificative depuse de contribuabil; recalcularea normei, conform prezentului punct. (punctul 46 de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003).

Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere pe bază de normă de venit vor fi impuşi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenţa contabilă. (punctul 49 de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003).

10. Cadru de reglementare privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă. În baza prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicată, a fost OMFP nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi, potrivit prevederilor art. 49 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, denumită în continuare lege, să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă.

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe baza normelor de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală pot să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.

Pentru contribuabilii care îndeplinesc cumulativ condiţiile:

• (a) realizează venituri din activităţi independente numai în baza convenţiei/contractului civil pentru care plătitorul de venit a calculat, reţinut şi virat impozitul reprezentând plăţi anticipate în cota de 10% asupra venitului brut, şi
• (b) îşi pot îndeplini obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit, reglementările privind conducerea evidenţei contabile în partidă simplă sunt opţionale. Aceşti contribuabili au obligaţia să arhiveze şi să păstreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de prescripţie prevăzut de lege.

Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenţa contabilă în partidă simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

În baza prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicată, societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile societăţilor comerciale, au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale.

În concluzie, contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente nu întocmesc situaţii financiare anuale.

În circumstanţele mai sus menţionate, în cazul Dumneavoastră, impozitarea activităţii de traducător autorizat se face pe bază de norme de venit (sistem forfetar). Referitor la situaţiile financiare, acestea nu se întocmesc.

¹ http://klewos.wordpress.com/2009/05/14/despre-activitatea-de-traducator-in-romania/
² privind aprobarea Procedurii de actualizare a nomenclatorului Clasificarea ocupaţiilor din România;
³ pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti;
⁴ Regulamentul de aplicare a Legii nr. 178/1997 aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1054/C/2005;
⁵ pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare