Aspecte legale privind creditarea unei societăţi comerciale de către administratorul său

În România, legislaţia comercială prevede ca valoarea minimă a capitalului social subscris vărsat să fie de minimum 200 lei, în timp ce costurile demarării afacerii se ridică între 1000 lei – 2000 lei (taxele notariale, taxele achitate la ONRC, taxele de timbru, achiziţionarea registrului fiscal, achizionarea registrelor obligatorii ale societăţii, achizionarea ştampilelor, chiria sediului etc.). În aceste condiţii, societatea are nevoie de o sursă rapidă de lichiditate, care să îi permită demararea desfăşurării activităţii, conform obiectului de activitate.

Din aceste considerente, practica societăţilor comerciale a demonstrat faptul că marea majoritate a societăţilor comerciale nou înfiinţate apelează la încheierea unui contract de creditare cu administratorul sau după caz, cu asociaţii/acţionarii săi.

1. Aspecte privind caracterul operaţiunii de creditare

De reţinut este faptul că acest tip de tranzacţie trebuie să aibă un caracter ocazional şi să respecte cerinţele impuse de legislaţia comercială, sub condiţia realităţii economice a elementelor patrimoniale. În cazul în care aceste operaţiuni nu sunt tranzacţii cu caracter ocazional, potrivit prevederilor Codului comercial, vor fi considerate acte de comerţ.

2. Aspecte privind contractele încheiate de societatea comercială

Contractele între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. (temeiul legal: art. 15 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)

3. Aspecte privind acordarea de împrumuturi

Orice persoană, dacă nu primeşte depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, cu sau fără dobândă, fără a fi aplicabile dispoziţiile Legii bancare nr. 58/1998. Echivalentul în lei al sumelor exprimate în euro se calculează prin raportare la cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României de la data plăţii sau, după caz, de la data prevăzută de prezentul titlu. (temeiul legal: art. XVI. din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice ce modifică art. 100 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi)

4. Creditarea administratorului de către societate a administratorului

Creditarea administratorului de către societate a administratorului acesteia este o operaţiune interzisă, sub condiţia respectării prevederilor legale. Din perspectiva acestor aspecte, este ilegală şi interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum:

• (a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
• (b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
• (c) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului;
• (d) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane;
• (e) dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora.

Aceste cerinţe sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, dacă operaţiunea priveşte o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator ori deţine, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menţionate, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.

Creditarea de către societate a administratorilor acesteia nu este interzisă:

• (a) în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro şi
• (b) în cazul în care operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale, iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor afiliate decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le practică faţă de terţe persoane.

(temeiul legal: art. 144^4 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)

5. Înregistrarea în contabilitate a contractului de creditare

Înregistrarea în contabilitate a contractului de creditare are în vedere respectare prevederilor Legii nr. 82/1992 şi a cerinţelor legale impuse prin OMFP nr. 3055/2010. În acest context, aceste înregistrări trebuie să fie efectuate numai în baza documentelor justificative şi să reflecte adevărul economic, fără să înşele încrederea publică.

Situaţiile financiare ale unei societăţi comerciale trebuie să reflecte realitatea economică reală, corectă şi concretă a tuturor elementelor de natură patrimonială. În acest context, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual. (temeiul legal: art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1992, republicată)

6. Consecinţele juridice determinate de nerespectarea regimului de creditare

- Dacă fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect este considerată infracţiune şi făptuitorul învinuit se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. (temeiul legal: art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)

- Dacă fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei de 5000 de euro, sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii, este considerată infracţiune şi făptuitorul învinuit se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. (temeiul legal: art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)

- Dacă fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta, este considerată infracţiune şi făptuitorul învinuit se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani. (temeiul legal: art. 272^1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)




Temeiul legal:

• Codul comercial cu modificările şi completările ulterioare;
• Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată
• OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010
• OMFP nr. 2870/2010 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice