Candidatul „turmentat” (II)

Candidatul realist, care a trimis CV-ul numai către job-uri şi companii pe care le-a studiat în prealabil, are o listă bine structurată cu data aplicării, job-ul vizat, angajatorul ce are postul vacant sau agenţia de recrutare, câteva informaţii culese despre angajator/agenţie HR .

Candidatul turmentat va răspunde, aproape invariabil:

- Pentru ce post mă sunaţi, pentru că am aplicat la mai multe ?!?

I se vor da detalii, va accepta data, ora şi locaţia interviului dar ... odată ajuns la interviu nu ştie mai multe despre job decât în momentul în care a răspuns la telefon. Îl priveşte pe HR cu ochişori de copil nedezvoltat complet care încearcă să absoarbă în cel mai scurt timp cât mai multă informaţie, fără să aibă timp s-o proceseze. În momentul în care se ajunge la întrebări răspunde cu o oarecare întârziere şi pe un ton uşor absent, pentru că el încă procesează informaţiile primite (job description) pe care ar fi trebuit să le ştie înainte de interviu...

Candidatul realist va ţine seama de o serie de reguli generale:

• Va reciti job description şi informaţiile despre firmă înainte de a se prezenta la interviu
• Va depune toate diligenţele pentru a ajuge la timp la interviu ; (în ceea ce mă priveşte singurele scuze acceptate pentru întârzierea candidatului la un interviu, pe care l-a confirmat sunt: accident auto, accident locativ, crize medicale acute sau … decesul candidatului) Adica : NU ÎNTÂRZIAŢI LA INTERVIU nici dacă sunteţi blondă, sexy şi aveţi măsuri ideale 90-60-90 pentru că majoritatea HR-ilor sunt femei…
• În momentul în care făcea cercetările preliminare privind firma a încercat să descopere şi stilul vestimentar agreat: profesional, profesional elegant, casual, casual – elegant etc. « Haina nu-l face pe om » dar îl pune în valoare, într-o manieră eficientă sau distructivă. Imaginaţi-vă un interviu la o firmă de avocatură: senorii îmbrăcaţi în costume impecabile, discret accesorizate şi candidatul nostru - proaspăt absolvent cu blugii rupţi şi freza Emo - « nu rimează », nu există poezie (a se citi empatie), alt candidat vă rugăm. Dacă personajul pitoresc e un geniu, probabil că seniorii îl vor accepta şi îl vor cizela bine înainte să-l prezinte unui client. Dacă e un tip obişnuit, înscris în media umană, poate să vină la următorul interviu peste vreo 5 ani, când se va maturiza. Vor exista, evident, ipocriţi care vor afirma sus şi tare că « noi nu judecăm oamenii în funcţie de ţinută, ceea ce demonstrează ei contează ». Ei aş ! Şi să te prezinţi la o firmă de top, profesională, de ţinută, cu blugii rupţi nu demonstrează nimic ?! Ba da : fie că nu îi respecţi, fie că eşti un excentric (« abatere » acceptabilă doar pentru genii), fie că habar n-ai unde ai ajuns, fie că eşti atât de sigur pe tine încât îţi permiţi să nu pui preţ pe imagine (caz în care ar trebui să fii – dacă rămânem în avocatură - cel puţin un Muşat, Popovici sau Sova) .
• Va aborda o atitudine absolut naturală, nu va poza, nu va încerca să vândă un Popescu pe post de Luchian. Pentru un specialist HR experimentat un comportament fals va fi evident şi va duce la descalificarea candidatului respectiv ; dacă aveţi « norocul » să întâlniţi un începător, probabil îi veţi vinde imaginea proiectată dar… angajatorul se va aştepta la angajatul fals-proiectat şi va fi foarte obositor să deveniţi actor nerecunoscut 8-10 ore pe zi. Nu merităa ! Veţi obosi la un moment dat, veţi începe să fiţi neeficient şi … o luaţi de la capăt: căutaţi un nou job.
• Îşi va fi recitit cu atenţie CV-ul înainte de interviu şi va şti să răspundă clar la întrebările ce vizează:
  • informaţiile expuse în CV
  • pregătirea educaţională (Studii, instituţia, data absolvirii)
  • responsabilităţile la actualul loc de muncă
  • nivelul decizional, responsabilităţi
  • subordonaţi, superiori ierarhici
  • relaţionarea cu colegii şi superiorii
  • succesele deosebite înregistrate în cariera profesională, nu în cea personală (nu că n-ar fi interesant pentru un HR care ar finaliza astfel evaluarea completă a candidatului, dar nu e ideal să se abordeze la interviu relaţia personală cu şeful, relaţiile de rudenie ce au stat la baza angajării la ultimul job, preferinţele în materie de cuceriri masculine/feminine – după caz)
  • eşecurile profesionale (va da un exemplu când o sarcină sau proiect nu au avut succes. Va fi pregătit să răspundă la întrebări secundare: De ce n-aţi avut succes? Ce anume aţi face diferit acum? )
  • motivele pentru care părăseşte actualul loc de muncă. Aici e muuult de discutat…
    Candidatul turmentat, pentru a “da bine” va da vina pe şef, pe colegi, pe criză, pe distanţa până la serviciu, pe Sfântul Duh, pe soartă, pe oricine mai puţin pe el.
    
    Alţi candidaţi vin cu motivaţia perfectă: “nu mi-au trecut tot salariul în cartea de muncă şi, nu mai stau aşa, vreau şi eu tot salariul în cartea de muncă”. Tradus din română în română, la momentul angajării, de comun acord cu angajatorul a semnat un contract de muncă pentru o sumă falsă (minimă) deşi primea mai mult (la negru sau prin diverse alte metode la limita legii). Acum are mustrări de conştiinţă?! Nu a găsit pur şi simplu scuza “ideală” pentru a-şi piti propria incompetenţă. Dacă era un candidat preţios, cu valori etice înalte, ar fi refuzat de la început acest gen de salarizare. Am avut mii de candidaţi care au condiţionat angajarea de respectarea legislaţiei privind salarizarea şi care nu au fost respinşi din acest motiv, dimpotrivă.
  • joburile avute în trecut,
  • proiecţia carierei personale în următorii 5-10 ani
  • aşteptările de la noul loc de muncă
  • motivele pentru care s-a aplicat pentru acel post
• Îşi va asuma responsabilitatea propriilor eşecuri. E puţin probabil ca de fiecare dată să fi fost vina altcuiva… dar dacă a fost aşa înseamnă că a ales greşit frma/colegii, deci are o parte semnificativă de responsabilitate, şic!

• Nu va trata interviul ca pe un interogatoriu, va răspunde amplu, argumentat, va pune întrebări. La urma urmei e o discuţie între două persoane, nu are de ce să fie stresat, timorat, speriat. Ce se poate întâmpla cel mai rău? Să nu fie acceptat sau să nu accepte job-ul … nu e un capăt de ţară sau de viaţă, există şi alte posturi vacante, există şi alţi candidaţi…

• Deşi întrebările cu privire la salariu şi beneficii sunt desigur foarte importante, nu le va adresa la primul interviu! Va aştepta ca intervievatorul să deschidă acest subiect. Excepţie: interviurile cu un consultant al unei agenţii de recrutare; aici neexistând putere de decizie asupra întinderii pachetului motivaţional selecţia candidaţilor se va face şi în funcţie de încadrarea aşteptărilor acestora în bugetul comunicat de angajator.

Candidatul turmentat are tendinţa de a închide interviul cu celebra fază: « ştiţi, aştept răspuns şi de la alte interviuri… când credeţi că îmi veţi da un feed-back ? » Dacă în anii trecuţi când era dificil să convingi un candidat bun să-şi schimbe locul de muncă, strângeam din dinţi şi răspundeam « maxim o săptămână », acum cu greu îmi reprim dorinţa de a răspunde « niciodată ». Prezenţa la mai multe interviuri nu reflectă neapărat profesionalismul unui candidat, faptul că a fost la mai multe interviuri dar nu a primit încă un răspuns conduce spre concluzia că răspunsul va fi unul negativ. Candidatul valoros va primi încă de la primul interviu semnale privind continuarea procesului de recrutare.