Clarificări privind cota care se calculează contribuţia de sănătate datorată de persoanele prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006

Rezumat: Materialul de faţă prezintă implicaţiile, deosebit de mari, pe care le are, la nivel naţional, folosirea greşită a unui singur cuvânt într-un alineat dintr-un articol de lege.

În prezent există preocupări, la nivel guvernamental, pentru ca respectivul articol, care conţine această „eroare în litera legii” (constând în folosirea greşită a unui singur cuvânt într-un alineat dintr-un articol de lege), să fie valorificată ca fiind „corect în spiritul legii”, întrucât, printr-o asemenea interpretare, sursele de venituri ale bugetului de stat ar spori cu peste 60 de milioane de euro, conform unor calcule efectuate de noi, prezentate şi în această lucrare.

Numai la nivelul anului 2009, prin recalcularea contribuţiei de sănătate, de la 5,5%, la 6,5%, pentru pensiile mai mari de 1.000 de lei, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat ar spori cu peste 40 de milioane de euro.

În condiţiile unei asemenea interpretări ar trebui recalculată contribuţia de sănătate, de la 5,5%, la 6,5%, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru: veniturile impozabile realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente; veniturile din agricultură, supuse impozitului pe venit şi veniturile din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator; indemnizaţiile de şomaj; veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din dividende şi dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează cel puţin un venit supus contribuţiei de sănătate; veniturile realizate din pensii.

Problema care trebuie clarificată

Începând cu 1 ianuarie 2009, contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate s-a calculat cu cota de 5,5% pentru veniturile obţinute de către categoriile de persoane fizice asigurate, prevăzute la art. 257, alin (2), literele a), b), c), d), e) şi f) din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii”, respectiv pentru:

a) veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturile impozabile, realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit;

c) veniturile din agricultură, supuse impozitului pe venit şi veniturile din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizaţiile de şomaj;

e) veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din dividende şi dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează cel puţin un venit supus contribuţiei de sănătate.

În prezent există puncte de vedere, la nivel guvernamental, care consideră că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 257, alin (2), literele b), c), d), e) şi f) din „Legea nr. 95/2006”, contribuţia pentru asigurările de sănătate nu trebuia calculată cu cota de 5,5%, ci cu cota de 6,5%.

Întrucât articolele prin care sunt stabilite cotele de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate sunt cuprinse în „Titlul VIII. Asigurările sociale de sănătate” din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii”, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, se impune precizarea că, din prevederile art. 863 lit. b) din această lege, rezultă că articolele cuprinse în acest titlu, adică de la art. 208 şi până la art. 317, inclusiv, au intrat în vigoare începând cu data de 29 mai 2006.

În scopul asigurării unei cât mai bune înţelegeri a problemei în discuţie, în cele ce urmează se prezintă şi articolele din Legea nr. 95/2006, prin care se reglementează categoriile de persoane fizice şi juridice, obligate la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate:

1. Art. 213 şi art. 260: categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei.

2. Art. 257: persoanele asigurate, obligate la plata contribuţiei de sănătate, au fost prezentate anterior.

3. Art. 258: persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii.

4. Art. 258¹: prevede posibilitatea modificării cotelor de contribuţii, prevăzute la art. 257 şi 258 prin fiecare lege a bugetului de stat (din fiecare an).

5. Art. 259: beneficiarii indemnizaţiei de şomaj; pensionarii; persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea; lucrătorii migranţi; persoanele care se asigură facultativ; persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei; persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) al art. 259 şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei; străinii.

6. Art. 260: stabileşte contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. 213, sursa şi baza de calcul a acestei contribuţii.

Pentru a se putea înţelege corect şi pe deplin, dacă există sau nu un temei legal pentru recalcularea, retroactivă, cu cota de 6,5%, începând cu 1 ianuarie 2009, a contribuţiei de sănătate pentru veniturile obţinute de către categoriile de persoane prevăzute la art. 257, alin (2), lit. b), c), d), e) şi f) din Legea nr. 95/2006, am considerat că este necesară prezentarea, în tabelul nr. 1, şi a evoluţiei cotelor contribuţiei de sănătate, prevăzute prin articolul 257 din această lege, distinct pe fiecare categorie de persoane fizice şi juridice (obligate prin lege la plata acestei contribuţii), şi pentru fiecare perioadă în care au fost în vigoare aceste cote.

Am considerat oportună prezentarea tabelului nr. 1 la începutul acestui articol, pentru a se înlesni înţelegerea cu cât mai multă uşurinţă a problemei în discuţie, şi aşa destul de complicată din cauza numeroaselor şi gravelor neajunsuri în reglementare.

Tabelul nr. 1

Evoluţia cotelor de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Linia	Perioada de aplicare	Cota de contribuţie
		Art. 257, alin (2), lit. a).	Art. 257, alin (2), lit. b), c), d), e), f).	Art. 258: angajatori	Total: angajat + angajator
0	1	2	3	4	5 = 2 + 4
1.	29.05.2006 – 31.12.2006	6,5%	6,5%	7,0%	13,5%
2.	01.01.2007 – 31.12.2007	6,5%	6,5%	6,0%	12,5%
3.	01.01.2008 – 30.06.2008	6,5%	6,5%	5,5%	12,0%
4.	01.07.2008 – 30.11.2008	5,5%	5,5%	5,5%	11,0%
5.	01.12.2008 – 31.12.2008	5,5%	5,5%	5,2%	10,7%
6.	01.01.2009 – 31.12.2009	5,5%	5,5% ? 6,5%	5,2%	10,7%
7.	01.01,2010 – 31.12.2010	5,5%	5,5% ? 6,5%	5,2%	10,7%

Precizări:

1. Cotele prezentate în coloanele nr. 2, nr. 4 şi nr. 5 sunt o certitudine, fiind bazate pe prevederi legale clare şi la modul interpretativ în interpretare şi aplicare.

2. În schimb, cota de 5,5% din coloana nr. 3, în vigoare atât în anul 2009, cât şi în anul 2010, cu care considerăm că trebuie să se calculeze contribuţia de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 257, alin (2), lit. b), c), d), e), şi f), adică pentru persoanele asigurate care nu au calitatea de angajat, reprezintă puncte de vedere ale autorilor, care nu sunt răspunzători pentru nicio pierdere cauzată vreunei persoane fizice sau juridice care acţionează sau se abţine de la acţiuni, ca urmare a consultării acestui material.

2. Evoluţia cotelor contribuţiei de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Pentru a se înţelege corect şi pe deplin (1) evoluţia cotelor contribuţiei de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, (2) temeiul legal al acestora, pe perioada în care a fost în vigoare fiecare cotă, şi (3) problemele care se ridică în activitatea practică cu privire la nivelul legal al cotei datorate de către persoanele prevăzute la art. 257, alin. (2), literele a), b), c), d), f) şi alin. (4), trebuie pornit de la forma iniţială a prevederilor acestui articol, adică de la forma în vigoare începând cu data de 29 mai 2006.

Forma iniţială a art. 257 din Legea nr. 95/2006

La data intrării sale în vigoare – 29 mai 2006 – articolul 257 din Legea nr. 95/2006 a avut următoarea formă şi următorul conţinut:

„Art. 257. (1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile, realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizaţiilor de şomaj;

e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

f) veniturilor realizate din pensii.

(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) – d), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.

(4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c), sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.

(5) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (4) se plătesc după cum urmează:

a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f);

b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi la alin. (4);

c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi e).

(6) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.

(7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi e).

(8) Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale”.

Deci, la data intrării în vigoare a articolului 257, adică 29 mai 2006, prin Legea nr. 95/2006 s-a prevăzut, pentru toate persoanele menţionate la acest articol, o singură cotă a contribuţiei de sănătate, de 6,5%.

Cota unică, de 6,5%, a contribuţiei de sănătate a rămas nemodificată pe perioada 29 mai 2006 – 30 iunie 2008.

Articolului 257 a cunoscut 5 modificări până în prezent (20 februarie 2010), redate în cele ce urmează.

Modificarea nr. 1 a art. 257 din Legea nr. 95/2006

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72 din 20 septembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar, publicată în Monitorul Oficial nr. 803 din 25 septembrie 2006, în vigoare începând cu data de 25 septembrie 2006, prin care se prevede:

«26. Alineatul (3) al articolului 257 va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) – d) şi f), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri”».

Modificarea nr. 2 a art. 257 din Legea nr. 95/2006

Legea nr. 388 din 31 decembrie 2007, Legea bugetului de stat pe anul 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 902 din 31 decembrie 2007, care prevede:

„Art. 9. […]. (3) Pentru anul 2008 cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc astfel:

a) 5,5% începând cu 1 ianuarie 2008 şi 5,2% începând cu 1 decembrie 2008, pentru cota prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Cotele prevăzute la alin. (3) se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunilor ianuarie, iulie, respectiv decembrie 2008.

(5) Cheltuielile de administrare, funcţionare şi de capital ale bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt de maximum 5,4% din sumele colectate”. (Sublinierile ne aparţin).

Deci, începând cu 1 iulie 2008, cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, este de 5,5%.

Deosebit de important este a se reţine faptul că, prin art. 9 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 388/2007, se foloseşte expresia (sintagma) de „pentru cota prevăzută la art. 257”, ceea ce înseamnă că, începând cu 1 iulie 2008, cota de 5,5% se aplică pentru toate categoriile de persoane prevăzute la art. 257, fără nicio excepţie.

Cotele prevăzute prin art. 9 din Legea nr. 388/2007, Legea bugetului de stat pe anul 2008, au avut aplicabilitate numai pe perioada 1 iulie – 31 decembrie 2008, întrucât prin „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri financiar-bugetare” s-au emis noi reglementări cu privire la cotele în discuţie.

Precizări cu privire la perioada în care au aplicabilitate cotele de contribuţii sociale, stabilite prin legea bugetului de stat dintr-un an

Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare, cu privire la cotele cu care se calculează contribuţia pentru asigurările de sănătate, este foarte important să se reţină faptul că, aceste cote de contribuţie, stabilite printr-o lege a bugetului de stat, se aplică numai pentru anul bugetar respectiv (an bugetar care, la noi, corespunde cu anul fiscal şi cu anul calendaristic).

Excepţia o constituie situaţia prevăzută şi reglementată prin art. 138, alin. (3) din Constituţia României, care stipulează:

„Art. 138. Bugetul public naţional. […]

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. […]”.

Concret, pentru anul 2008 se aplică cotele prevăzute prin art. 9 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 388/2007.

Presupunând că, pentru anul 2009 nu se stabileau noi cote ale contribuţiei de sănătate, în aceste condiţii nu se aplicau cotele stabilite prin Legea nr. 388/2007, Legea bugetului de stat pe anul 2008, întrucât ele au avut aplicabilitate numai şi numai pentru anul 2008.

Într-o asemenea situaţie se revenea la cota de 6,5%, prevăzută prin art. 257 din Legea nr. 95/2006 (în acest material discutăm doar despre categoriile de persoane menţionate în art. 257, nu şi despre cele prevăzute în celelalte articole).

Modificarea nr. 3 a art. 257 din Legea nr. 95/2006

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93 din 24 iunie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30 iunie 2008, prin care se prevede:

«53. La articolul 257 alineatul (2), literele e) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„e) veniturilor din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – e), alin. 21 şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar”.

54. La articolul 257, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) – e), alin. (21) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri”.

55. La articolul 257, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„21. În situaţia în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuţia se calculează asupra veniturilor realizate”.

56. La articolul 257 alineatul (5), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi f)”.

57. La articolul 257, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi e), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi f)”».

Modificarea nr. 4 a art. 257 din Legea nr. 95/2006

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 899 din 31 decembrie 2008, care prevede:

„Art. 1. (1) Pentru anul 2009, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009”. (Sublinierile ne aparţin).

Foarte important este de reţinut această nouă formulare (sintagmă), folosită pentru prima dată prin art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, respectiv de „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, formulare care este foarte diferită – în special prin efectele fiscale pe care le generează – de cea folosită anterior, prin art. 9 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 388/2007, Legea bugetului de stat pe anul 2008, respectiv de: „5,5% pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”.

În timp ce prin Legea nr. 388/2007 se foloseşte expresia de „pentru cota prevăzută la art. 257”, ceea ce înseamnă că această cotă, de 5,5%, se aplică pentru toate categoriile de persoane prevăzute la art. 257, fără nicio excepţie, expresia „5,5% pentru cota datorată de angajat,prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, folosită prin O.U.G. nr. 226/2008, lasă loc şi la interpretarea conform căreia „cota de 5,5% se aplică numai pentru categoriile de persoane de la art. 257 care au calitatea de angajat”.

Formularea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, folosită pentru prima dată prin art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, este preluată identic şi în art. 7 alin. (2) lit. a) din „Legea nr. 11 din 26 ianuarie 2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, care prevede:

„Art. 7. (2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare; […]”. (Sublinierile ne aparţin).

Pentru a se reţine cu mai multă uşurinţă diferenţa radicală dintre conţinutul celor două formulări de exprimare în discuţie, acestea sunt prezentate, mai jos, şi sub forma unui tabel:

Legea nr. 388/2007	Formularea din O.U.G. nr. 226/2008 şi din Legea nr. 11/2010
5,5% pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006	Formularea din Legea nr. 11/2010: 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare; Formularea din O.U.G. nr. 226/2008: 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare

Aşa după cum se va vedea din cele ce urmează, de la formularea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, începe o altă interpretare, care împarte persoanele (fizice) asigurate în două categorii:

1. O categorie de persoane fizice asigurate, prevăzute la art. 257, alin. (2), lit. b), care au calitatea de angajaţi, şi care datorează, începând cu 1 ianuarie 2009, contribuţia de sănătate cu cota de 5,5%.

2. O altă categorie de persoane fizice asigurate, prevăzute la art. 257, alin. (2), lit. a), c), d), e), f) şi alin. (4), care nu au calitatea de angajat, şi care datorează, începând cu 1 ianuarie 2009, contribuţia de sănătate cu cota de 6,5%.

În anul 2009, în funcţie de cum a fost interpretată prevederea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, a fost aplicată fie cota de 5,5%, fie cea de 6,5%, cu care se calculează contribuţia de sănătate pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006.

Întrucât formularea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, folosită pentru prima dată prin art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, este preluată identic şi în art. 7 alin. (2) lit. a) din „Legea nr. 11 din 26 ianuarie 2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, comentariile şi concluziile pentru anul 2009 rămân valabile şi pentru anul 2010.

Modificarea nr. 5 a art. 257 din Legea nr. 95/2006

Legea nr. 11 din 26 ianuarie 2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010.

„Art. 7. (2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

d) persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării cotei de 5,5%;

e) pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin;

f) persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.

(3) Cotele prevăzute la alin. (2) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010”. (Sublinierile ne aparţin).

Aşa după cum am mai arătat, formulării „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, conţinută identic atât în O.U.G. nr. 226/2008, cât şi în Legea nr. 11/2010, i se dă în prezent (dar cu pretenţii de aplicare retroactivă), de către unele persoane, o altă interpretare conform căreia, persoanele fizice asigurate, prevăzute la art. 257, trebuiau împărţite, începând cu 1 ianuarie 2009, în două categorii: o categorie care au calitatea de angajaţi, şi care datorează, începând cu 1 ianuarie 2009, contribuţia de sănătate cu cota de 5,5%, şi o altă categorie de persoane fizice asigurate, care nu au calitatea de angajaţi, şi care au datorat şi datorează contribuţia de sănătate numai cu cota de 6,5%.

Întrucât formularea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, folosită pentru prima dată prin art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, este preluată identic şi în art. 7 alin. (2) lit. a) din „Legea nr. 11 din 26 ianuarie 2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, comentariile şi concluziile pentru anul 2009 rămân valabile şi pentru anul 2010.

Interpretările care se dau prevederii legale „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”

Interpretarea nr. 1, care nu a fost şi nu este însuşită în activitatea practică

După cum am mai arătat, la începutul anului 2010 au apărut şi puncte de vedere, la nivel guvernamental, care susţin că formularea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, conţinută identic atât în O.U.G. nr. 226/2008, cât şi în Legea nr. 11/2010, trebuia interpretată, începând cu 1 ianuarie 2009, în felul următor:

1. Dintre persoanele fizice asigurate, prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, calitatea de angajat o au numai persoanele care obţin „venituri din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit”, adică numai persoanele prevăzute la art. 257, alin. (2), la lit. a).

2. Cum prin O.U.G. nr. 226/2008, şi prin Legea nr. 11/2010 s-a prevăzut cota de 5,5% numai pentru persoanele asigurate care au calitatea de angajat, din cadrul art. 257 din Legea nr. 95/2006, rezultă că numai pentru această categorie de persoane, respectiv numai pentru persoanele prevăzute la art. 257, alin. (2), la lit. a), contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%.

3. Celelalte categorii de persoane asigurate, respectiv cele prevăzute la art. 257, alin. (2), literele b), c), d) e) şi f) din art. 257, nu au calitatea de angajat, fapt pentru care nu se încadrează în prevederea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006” şi, pe cale de consecinţă, pentru acestea contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 6,5%.

4. Întrucât prevederea legală în discuţie nu a fost interpretată şi aplicată corect, urmează a se intra în legalitate, începând cu 1 ianuarie 2009, prin recalcularea retroactivă, cu cota de 6,5% şi cu calculul majorărilor de întârziere aferente, a contribuţiei de sănătate datorate de persoanele asigurate prevăzute la art. 257, alin. (2), literele b), c), d) e) şi f).

În cazul în care prevederea legală „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006” nu ar fi fost formulată greşit „în litera legii”, prin folosirea cuvântului „angajat”, în locul celui corect de „asigurat”, o asemenea interpretare ar fi corectă.

Numai că, după cum se va vedea din cele ce urmează, prevederea legală în discuţie a fost formulată greşit „în litera legii”, prin folosirea cuvântului „angajat”, în locul celui corect de „asigurat”.

În aceste condiţii, trebuie căutată interpretarea „în spiritul legii”, adică în ceea ce a vrut să spună, să reglementeze legiuitorul.

Ori, aşa după cum rezultă din analiza şi din argumentele prezentate în acest material, una a gândit legiuitorul şi alta a spus sau, cu alte cuvinte, a gândit corect, dar s-a exprimat greşit.

Intenţia legiuitorului a fost să reglementeze calculul contribuţiei de sănătate, cu cota de 5,5%, pentru toate categoriile de persoane asigurate prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, numai că exprimarea, prin redarea în această formă a prevederii legale în discuţie, s-a făcut greşit, eroarea constând în folosirea cuvântului „angajat”, în locul celui corect de „asigurat”.

Deosebit de important este a se reţine faptul că, numeroase neclarităţi, confuzii şi interpretări diferite ale unor prevederi din Legea nr. 95/2006 au fost şi sunt generate de faptul că, atât prin unele dintre actele normative de modificare şi completarea acestei legi, cât şi prin acele articole din legea bugetului de stat din fiecare an, prin care se stabilesc cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate pentru anul bugetar respectiv, nu s-a făcut şi nu se face o distincţie clară între noţiunile de „angajat” şi „asigurat”.

În lipsa unui contract individual de muncă nu se poate vorbi de calitatea de „angajat” a unei persoane.

Noţiunea de „asigurat” este mult mai largă, cuprinzând efectiv „toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile Legii nr. 95/2006 (a se vedea în acest sens art. 211 din Legea nr. 95/2006).

Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, include în noţiunea de „asigurat”, pe lângă „angajaţi”, şi numeroase alte categorii de persoane fizice, respectiv: (1) persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei – acestea nu au calitatea de angajat; (2) persoane pentru care asigurarea este facultativă – nici acestea nu au calitatea de angajat; (3) persoane pentru care asigurarea este obligatorie – numai o parte dintre acestea au calitatea de angajat.

În condiţiile în care se acceptă această interpretare (notată cu nr. 1), situaţia s-ar prezenta astfel:

1. Cota de 5,5% se aplică asupra veniturilor obţinute de către categoriile de persoane prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. a), respectiv asupra: „a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit”.

2. Cota de 6,5% se aplică asupra veniturilor obţinute de către categoriile de persoane prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b), c), d), e), f), şi alin. (4), respectiv asupra:

„b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizaţiilor de şomaj;

e) veniturilor din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – e), alin. 2¹ şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

(4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte dintre familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.

Această interpretare nu a fost şi nu este însuşită în activitatea practică, după cum rezultă din argumentele prezentate în acest material, redate după interpretarea nr. 2.

Interpretarea 2, a fost şi este însuşită în activitatea practică

Contribuabilii, organele de control, specialiştii în materie (precum experţi contabili, consultanţi fiscali, auditori, jurişti etc.), şi toate instituţiile statului, respectiv Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, au înţeles că, atât în anul 2009, cât şi în anul 2010, cota de 5,5%, prevăzută (1) pentru anul 2009, prin „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare”, şi (2) pentru anul 2010, prin „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, se aplică tuturor categoriilor de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006 care au calitatea de „asigurat”.

Cum calitatea de „asigurat” o au toate persoanele fizice prevăzute la art. 257, rezultă că pentru toate aceste persoane fizice contribuţia de sănătate se calculează numai cu cota de 5,5%, atât pentru veniturile obţinute în anul 2009, cât şi pentru cele din anul 2010.

Această interpretare a fost şi este însuşită în activitatea practică, conform argumentelor prezentate în cele ce urmează.

Interpretarea dată de instituţiile statului cu atribuţii în aplicarea prevederilor legale în discuţie

1. Instituţiile centrale şi teritoriale cu atribuţii pe linia constatării, stabilirii, urmăririi şi încasării contribuţiei de sănătate au interpretat prevederea legală în discuţie în sensul că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile obţinute de către categoriile de persoane prevăzute la art. 257, alin (2), lit. b), c), d), e) şi f) din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%, nu cu cota de 6,5%. Nimeni şi niciodată până în prezent (începutul lunii martie 2010), nu a comunicat unităţilor din teritoriu, în scris, faptul că, începând cu 1 ianuarie 2009, contribuţia de sănătate trebuia calculată cu cota de 6,5%, nu cu cota de 5,5%.

2. La nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) s-a interpretat că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile obţinute de către categoriile de persoane prevăzute la art. 257, alin (2), lit. b), c), e) şi f) din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%, nu cu cota de 6,5%. Ca urmare a acestui fapt, s-a întocmit programul informatic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru calculul contribuţiei de sănătate cu cota de 5,5%, program transmis tuturor caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, acesta având aplicare obligatorie (programul respectiv neputând fi modificat de către unităţile subordonate).

3. La nivelul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care este în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, s-a interpretat că, începând cu 1 ianuarie 2009, indemnizaţiile de şomaj (care se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj), acordate persoanelor prevăzute la art. 257, alin (2), lit. d) din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%, nu cu cota de 6,5%. Ca urmare a acestui fapt, s-a întocmit programul informatic al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru calculul contribuţiei de sănătate, din indemnizaţiile de şomaj, cu cota de 5,5%, program transmis tuturor agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi agenţiei municipiului Bucureşti, acesta având aplicare obligatorie (programul respectiv neputând fi modificat de către unităţile subordonate).

4. La nivelul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (M.M.S.S.F.) s-a dat interpretarea că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile obţinute din indemnizaţia primită de persoanele aflate în concediu pentru creşterea copilului, până la împlinirea vârstei de 2 ani, şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, persoane care sunt asigurate cu plata contribuţiei din alte surse în baza art. 213, alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%, nu cu cota de 6,5%. Ca urmare, la nivelul acestui minister, s-a întocmit programul informatic pentru calculul contribuţiei de sănătate cu cota de 5,5%, program transmis tuturor agenţiilor judeţene de prestaţii sociale, acesta având aplicare obligatorie (programul respectiv neputând fi modificat de către unităţile subordonate).

5. Şi la nivelul Ministerului Finanţelor Publice (M.F.P.), prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), s-a dat interpretarea că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile obţinute de către categoriile de persoane prevăzute la art. 257, alin (2), lit. b), c), d), e) şi f) din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%, nu cu cota de 6,5%. Se impune precizarea că, în baza prevederilor legale în vigoare (a se vedea Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală), competenţa teritorială pentru administrarea contribuţiilor sociale îi revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în condiţiile legii. Specialiştii în domeniu, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, au întocmit „Registrul fiscal şi al contribuţiilor sociale. Contribuţii de asigurări sociale de sănătate”, redat în anexă la prezenta, pe care l-au postat pe site-ul http://app.mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe, în care se prezintă cota de 5,5% pentru toate categoriile de persoane asigurate din cadrul art. 257.

6. Concluzia: în condiţiile în care şi instituţiile centrale şi cele teritoriale – cu atribuţii pe linia constatării, stabilirii, urmăririi şi încasării contribuţiei de sănătate – au interpretat prevederea legală în discuţie în sensul că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile obţinute de către toate categoriile de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%, nu cu cota de 6,5%, în aceste condiţii problema nu trebuie să se mai pună la nivelul celor care au avut şi au sarcina interpretării şi aplicării prevederii legale în discuţie, ci la toate celelalte instituţii ale puterii legislative şi executive care iniţiază, care elaborează şi care adoptă acte normative cu asemenea numeroase şi grave greşeli.

Concluziile care se desprind din analiza prevederilor legale în discuţie prin prisma Normelor de tehnică legislativă

Din analiza prevederilor legale în discuţie, prin prisma „Legii nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” şi a „Hotărârii Guvernului nr. 1.361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului”, se desprind următoarele concluzii:

1. Atât „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare”, cât şi „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, au parcurs zeci de etape până să fie aprobate, în forma finală, au trecut pe la zeci de autorităţi (care şi-au pus semnătura şi ştampila pe acestea) pentru fundamentare, verificare, avizare, aprobare pentru legalitate etc.

2. Proiectul oricărui act normativ, inclusiv al O.U.G. nr. 226/2008 şi al Legii nr. 11/2010, a intrat şi intră în circuitul zecilor de aprobări spre adoptare numai dacă este însoţit (1) de o expunere de motive, (2) de o notă de fundamentare, (3) de un referat de aprobare şi (3) de un studiu de impact. Analizând numai anexa cu „Conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare” din H.G. nr. 1.361/2006 se observă zecile de etape care trebuie parcurse de un act normativ – de la iniţiere şi până la aprobare –, pentru a se verifica temeinicia şi legalitatea elementelor cuprinse în „Nota de fundamentare”, dintre care, în cele ce urmează, se prezintă doar o mică parte dintre acestea, respectiv: Descrierea situaţiei actuale, schimbări preconizate, impactul macroeconomic; impactul social. Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani). Modificări ale veniturilor bugetare, plus/minus, din care: a) buget de stat, din acesta: (i) impozit pe profit; (ii) impozit pe venit; b) bugete locale: (i) impozit pe profit; c) bugetul asigurărilor sociale de stat: (i) contribuţii de asigurări. Impact financiar, plus/minus, din care: a) buget de stat; b) bugete locale. Calcule detaliate privind fundamentarea modificărilor veniturilor şi/sau cheltuielilor bugetare. Informaţii privind avizarea de către: a) Consiliul Legislativ; b) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării; c) Consiliul Economic şi Social; d) Consiliul Concurenţei; e) Curtea de Conturi. Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ. Măsurile de punere în aplicare a proiectului de act normativ de către autorităţile administraţiei publice centrale şi/sau locale – înfiinţarea unor noi organisme sau extinderea competenţelor instituţiilor existente. Fie şi numai din cele de mai sus rezultă că, în condiţiile în care autorităţile statului şi-ar exercita cu corectitudine şi profesionalism sarcinile prevăzute prin Legea nr. 24/2000 şi prin H.G. nr. 1.361/2006, am beneficia de acte normative fără dificultăţi în interpretare şi aplicare.

3. Întrucât prin O.U.G. nr. 226/2008 se modifica şi cota contribuţiei de sănătate, de la 6,5%, la 5,5%, şi pentru categoriile de persoane prevăzute art. 257 din Legea nr. 95/2006, în expunere de motive, în nota de fundamentare, dar, în special, în studiul de impact, s-a făcut o evaluare a impactului generat de modificarea acestei cote şi asupra bugetului asigurărilor sociale de stat.

4. Este uşor de înţeles că un anumit impact îl generează modificarea cotei contribuţiei de sănătate, de la 6,5%, la 5,5%, în cazul în care aceasta se aplică numai asupra categoriilor de persoane prevăzute la litera a) a alin. (2) al art. 257, şi cu totul altul este impactul pe care îl generează această modificare în cazul în care se aplică şi asupra categoriilor de persoane prevăzute la literele b), c), d), e) şi f) ale alin. (2), şi pentru alin. (4), al art. 257.

5. Aşa după cum se poate observa din tabelul nr. 2, întocmit de noi, cu „Veniturile, în luna decembrie 2009, din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate” şi din calculele anexate la acesta, numai din veniturile din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate, prevăzute la litera f) a art. 257 din Legea nr. 95/2006, rezultă un spor de venituri bugetare, pentru anul 2009, de 165.686.430 de lei, respectiv de 40.215.153 de euro.

Dacă mai luăm în considerare şi o altă categorie de persoane, respectiv „şomerii”, prevăzuţi la litera d) a alin. (2) al art. 257, mai rezultă, pentru anul 2009, încă un spor de venituri bugetare de 26.627.106 lei anual, ceea ce, exprimat în moneda U.E., înseamnă 6.462.890 de euro.

6. Aceste sporuri însemnate de venituri bugetare se înscriau atât în bugetul asigurărilor sociale de stat, cât şi în bugetul de venituri şi în planul de încasări ale instituţiilor cu sarcini pe linia constatării, stabilirii, urmăririi şi încasării contribuţiei de sănătate, respectiv în bugetele Ministerului Finanţelor Publice (prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă), Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate etc.

În aceste condiţii este foarte uşor de înţeles că fiecare dintre instituţiile centrale menţionate adoptau o serie de măsuri, deosebit de importante, precum:

6.1. Stabilirea metodologiei pe linia constatării, stabilirii, urmăririi şi încasării veniturilor respective cu cota de 6,5% numai pentru veniturile obţinute de persoanele prevăzute la literele b), c), d), e) şi f) ale alin. (2), şi ale alin. (4), ale art. 257.

6.2. Adaptarea programului informatic, de către fiecare dintre aceste instituţii, la noua cotă şi la noua metodologie de calcul, program care este unic pe ţară, la nivelul fiecăreia dintre instituţiile respective, şi care este folosit de cele 41 de unităţi judeţene, plus cele din municipiul Bucureşti, şi care nu poate fi modificat de către aceste subunităţi.

6.3. După cum se poate constata şi de pe pagina de internet a instituţiilor menţionate mai sus, toate acestea au interpretat şi aplicat prevederea legală în discuţie în sensul de aplicare a cotei de 5,5% pentru veniturile tuturor categoriilor de persoane prevăzute la art. 257.

6.4. În cazul în care existau neînţelegeri din partea contribuabililor, specialiştilor în materie, organelor de control din teritoriu şi din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceste neclarităţi şi întrebări clarificatoare s-ar fi ridicat până la cele mai înalte nivele şi nu puteau rămâne fără un răspuns. Realitatea arată că aceste neclarităţi nu au existat, cel puţin la un nivel care să atragă atenţia.

6.5. În contextul celor de mai sus, este de-a dreptul iraţional a accepta ideea unei greşeli naţionale şi generale în calcularea contribuţiei de sănătate.

6.6. Acceptând, totuşi, că toată lumea a greşit, se pune următoarea întrebare: cum se face că, de la 1 ianuarie 2009, de când se aplică această cotă, de 5,5%, pentru toate persoanele asigurate din cadrul art. 257, abia acum a apărut o altă variantă de interpretare, care pretinde (1) că prevederile legale în discuţie au fost interpretate şi aplicate greşit de toată lumea, şi (2) că trebuie recalculată contribuţia de sănătate, cu cota de 6,5%, pentru toate categoriile de persoane prevăzute la literele b), c), d), e) şi f) ale alin. (2), şi la alin. (4), ale art. 257?

7. Concluzia: În condiţiile în care atât O.U.G. nr. 226/2008, cât şi Legea nr. 11/2010, ar fi fost iniţiate, elaborate şi aprobate cu respectarea Legii nr. 24/2000 şi ale H.G. nr. 1.361/2006, este exclusă o „greşeală naţională şi generală” în calcularea contribuţiei de sănătate. Mai precis, în condiţiile în care prevederile legale în materie s-ar fi iniţiat, elaborat şi aprobat cu respectarea Normelor de tehnică legislativă, este exclus ca toţi contribuabilii, organele de control, specialişti în materie, inclusiv cei din instituţiile statului, să fi greşit cu toţii, fără excepţie, în interpretarea şi aplicarea prevederilor legale în discuţie, considerând că, cota de 5,5% se aplică, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru toate categoriile de persoane prevăzute la articolul 257, nu numai pentru cele de la litera a) a alineatului (2) din acest articol.

Argumentele care susţin că prevederea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, se aplică tuturor categoriilor de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006

Aşa după cum am mai arătat, în prezent există şi unele puncte de vedere, la nivel guvernamental, care consideră că, întrucât prevederea legală în discuţie nu a fost interpretată şi aplicată corect, începând cu 1 ianuarie 2009, urmează a se intra în legalitate prin recalcularea retroactivă, cu cota de 6,5% şi cu calculul majorărilor de întârziere aferente, a contribuţiei de sănătate datorate de către persoanele asigurate prevăzute la art. 257, alin. (2), literele b), c), d) e) şi f).

În cele ce urmează vom prezenta argumentele care susţin că prevederea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, se tuturor categoriilor de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006.

1. Articolul 257 conţine reglementări cu privire numai la „persoana asigurată”, enumerând clar, precis şi la modul imperativ categoriile de persoane supuse prevederilor acestui articol. Noţiunea de angajat, din prevederea „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare” nu-şi găseşte corespondent în tot articolul 257 din această lege.

2. În tot cuprinsul articolului 257 nu s-a făcut niciodată, şi nu se face nici în prezent, nicio distincţie între (1) persoanele asigurate care au calitatea de angajat, şi (2) persoanele asigurate care nu au calitatea de angajat.

3. Atât prin forma iniţială a Legii nr. 95/2006, cât şi prin reglementările de modificare şi completare ale acesteia, s-a folosit numai sintagma de „persoane asigurate”, fără ca acestea să fie vreodată tratate distinct, discriminatoriu, din punctul de vedere al cotei contribuţiei de sănătate, prin împărţirea (1) în persoane asigurate care au calitatea de angajat , supuse la plata contribuţiei cu cota de 5,5%, şi (2) persoane asigurate care nu au calitatea de angajat , supuse la plata contribuţiei cu cota de 6,5%.

4. Prin O.U.G. nr. 226/2008 „se stabilesc” cotele contribuţiei de sănătate pentru anul 2009, iar prin Legea nr. 11/2010, „se stabilesc” cotele contribuţiei de sănătate pentru anul 2010, dar fără a se modifica Legea nr. 95/2006, deci fără a se umbla la „spiritul” acestei legi, care este legea specială în materie de contribuţie de asigurări sociale de sănătate.

5. Întrucât din tot cuprinsul art. 257 al Legii nr. 95/2006 rezultă că, în „spiritul” acestei legi, se reglementează contribuţia de sănătate pentru „persoanele asigurate”, fără nicio discriminare a acestora, se deduce că orice împărţire a „persoanelor asigurate” (1) în persoane asigurate care au calitatea de angajat , spre a fi supuse cotei de 5,5% , şi (2) persoane asigurate care nu au calitatea de angajat , spre a fi supuse cotei de 6,5%, este contrară „spiritului” acesteia, este în contradicţie cu ceea ce a vrut să reglementeze legiuitorul.

6. Atât din cele expuse mai sus, dar şi din modul în care este formulată prevederea „5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, folosită prin art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, preluată identic şi în art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/2010, se deduce că, în conceperea şi formularea acestei prevederi s-a făcut confuzie între noţiunea de „persoană asigurată” şi cea de „angajat”, o asemenea confuzie fiind întâlnită frecvent chiar şi în rândul unor specialişti în domeniul asigurărilor sociale de stat, care este un domeniu de strictă specialitate, inclusiv prin specificul noţiunilor, termenilor şi expresiilor folosite.

7. În condiţiile în care se dorea, totuşi, ca, în spiritul Legii nr. 95/2006, să se procedeze la un tratament distinct, din punctul de vedere al cotei contribuţiei de sănătate, prin împărţirea persoanelor asigurate (1) în persoane asigurate care au calitatea de angajat, supuse cu o anumită cotă, şi (2) persoane asigurate care nu au calitatea de angajat, supuse cu o altă cotă, formularea în discuţie ar fi avut următorul conţinut: „a) 5,5% pentru cota datorată de persoanele asigurate prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare”, faţă de cel existent în vigoare în anii 2009 şi 2010, care prevede: „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare”.

8. Căutarea „spiritului legii” în interpretarea şi aplicarea corectă a unor prevederi din Legea nr. 95/2006 este impus, în numeroase cazuri, şi de faptul că aceasta conţine numeroase şi grave neajunsuri în reglementare, precum: prevederi cu lipsuri majore în reglementare; prevederi prin care se dispune plata contribuţiei de sănătate cu respectarea unor condiţii din actele normative abrogate şi/sau necunoscute; prevederi nerespectate de alte legi; neclarităţi; confuzii; interpretări diferite, chiar contradictorii etc.

Dintre aceste neajunsuri, care nu constituie subiect al acestei lucrări, vom da numai trei exemple.

EXEMPLUL 1. Legea nr. 95/2006 nu reglementează cota cu care se calculează contribuţia de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c).

Prin art. 260 alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 95/2006 nu se reglementează care este sursa, cota şi baza de calcul a contribuţiei pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c), respectiv (1) pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, şi (2) pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Cu toate că nu există temei legal pentru calculul contribuţiei de sănătate pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, aceasta s-a calculat tot timpul (de la intrarea în vigoare a acestei legi şi până în prezent).

În condiţiile în care nimeni nu poate să spună care este temeiul legal al cotelor practicate, de 6,5% şi, respectiv, de 5,5%, pentru calculul contribuţiei de sănătate, pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 95/2006, rezultă că s-a calculat o obligaţie de plată fără un temei legal, pentru câteva sute de mii de persoane din toată ţara, pe o perioadă de aproape 5 ani.

EXEMPLUL 2. Prin alineatele (10) şi (11) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 se dispune plata contribuţiei de sănătate cu respectarea unor condiţii dintr-un act normativ abrogat şi din altul necunoscut.

Prin art. 259 din Legea nr. 95/2006 se reglementează:

Alineatul (10): contribuţia pentru „Străinii cărora li s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată, sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data obţinerii respectivei forme de protecţie”.

Alineatul (11): contribuţia pentru „Străinii cărora li s-a acordat, anterior intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, republicată, sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România”.

După cum se poate constata din cele de mai sus, prevederile alineatelor (10) şi (11) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 se pot aplica numai având în vedere „una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată”.

Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată, a fost abrogată, începând cu data de 18 august 2006, prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.

În aceste condiţii, se pune următoarea întrebare: cum s-au aplicat, de peste trei ani şi jumătate (de când a fost abrogată O.G. nr. 102/2000), şi cum se mai pot aplica prevederile alineatelor (10) şi (11) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 în baza unor prevederi abrogate, respectiv ale art. 1 lit. a), b) şi c) din O.G. 102/2000?

Tot prin alineatele (10) şi (11) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 se mai prevede că, persoanele menţionate la aceste alineate „sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România”.

Şi în acest caz se pune următoarea întrebare: cum au putut persoanele prevăzute la alineatele (10) şi (11) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 „să plătească contribuţia legală începând cu data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România” în condiţiile în care nu se ştie care este „legislaţia privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România”, şi nici care este data intrării în vigoare a acestei necunoscute legislaţii?

Sunt întrebări la care nu s-a dat un răspuns, ceea ce denotă că şi aceste prevederi legale, ca numeroase altele asemenea, nu au avut aplicabilitate niciodată.

EXEMPLUL 3. Prevederile art. 258¹ alin. (1) din Legea nr. 19/2000 nu se respectă prin legile bugetului de stat din fiecare an.

Prin art. 2581 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 se prevede: „1) Cotele de contribuţii prevăzute la art. 257 şi 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat”.

Deci, prin art. 2581 din Legea nr. 95/2006 se dispune clar, precis şi la modul imperativ că, prin legea anuală a bugetului de stat se pot schimba cotele de contribuţii numai pentru art. 257 şi art. 258, nu şi pentru art. 259.

Această prevedere nu se respectă, exemplul cel mai recent în acest sens fiind dat de art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” prin care s-au modificat şi cotele de contribuţii prevăzute de art. 259 din Legea nr. 95/2006.

9. Concluzii: În toate cazurile în care un act normativ conţine numeroase şi grave neajunsuri în reglementare, făcând imposibilă interpretarea sa corectă, „în litera legii”, căutarea „spiritului legii” (adică a ceea ce a vrut să reglementeze legiuitorul) apare ca o necesitate pentru a asigura înţelegerea şi aplicarea sa corectă, atât cât este posibil, cu îndoieli şi riscuri, care, într-un asemenea context, trebuie să fie în favoarea celui ce se obligă în baza principiului de drept conform căruia: „Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă” (a se vedea, spre exemplu, art. 983 Cod civil).

Concluzii

1. Contribuabilii, organele de control, specialiştii în materie (precum experţi contabili, consultanţi fiscali, auditori, jurişti etc.), şi toate instituţiile statului, respectiv Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, au înţeles că, atât în anul 2009, cât şi în anul 2010, cota de 5,5%, prevăzută (1) pentru anul 2009, prin „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare”, şi (2) pentru anul 2010, prin „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, se aplică tuturor categoriilor de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006 care au calitatea de „asigurat” . Cum calitatea de „asigurat” o au toate persoanele fizice prevăzute la art. 257, rezultă că pentru toate aceste persoane fizice contribuţia de sănătate se calculează numai cu cota de 5,5%, atât pentru veniturile obţinute în anul 2009, cât şi pentru cele din anul 2010.

2. În condiţiile în care, atât O.U.G. nr. 226/2008, cât şi Legea nr. 11/2010, ar fi fost iniţiate, elaborate şi aprobate cu respectarea Legii nr. 24/2000 şi ale H.G. nr. 1.361/2006, este exclusă o „greşeală naţională şi generală” în calcularea contribuţiei de sănătate. Mai precis, în condiţiile în care prevederile legale în materie s-ar fi iniţiat, elaborat şi aprobat cu respectarea Normelor de tehnică legislativă, este exclus ca toţi contribuabilii, organele de control, specialişti în materie, inclusiv cei din instituţiile statului, să fi greşit cu toţii, fără excepţie, în interpretarea şi aplicarea prevederilor legale în discuţie, considerând că, cota de 5,5% se aplică, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru toate categoriile de persoane prevăzute la articolul 257, nu numai pentru cele de la litera a) a alineatului (2) din acest articol.

3. În condiţiile în care toţi contribuabilii (1) şi-au calculat şi plătit contribuţia de sănătate, cu cota de 5,5%, fără să li se spună, pe parcursul anului 2009, că această cotă nu este corectă, şi (1) şi-au depus declaraţiile prevăzute de lege, întocmite pe baza acestei cote, care au fost acceptate de către toate instituţiile competente ca fiind corecte, ar fi o măsură cu adevărat teribilistă din partea celor care ar dispune recalcularea retroactivă a contribuţiei de sănătate cu cota de 6,5%.

4. În toate cazurile în care un act normativ conţine numeroase şi grave neajunsuri în reglementare, făcând imposibilă interpretarea sa corectă „în litera legii”, căutarea „spiritului legii” (adică a ceea ce a vrut să reglementeze legiuitorul) apare ca o necesitate pentru a asigura înţelegerea şi aplicarea sa corectă, atât cât este posibil, cu îndoieli şi riscuri, care, într-un asemenea context, trebuie să fie în favoarea celui ce se obligă în baza principiului de drept conform căruia: „Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă” (a se vedea, spre exemplu, art. 983 Cod civil).

5. În cazul în care, în interpretarea şi aplicarea prevederilor articolului 257 din Legea nr. 95/2006 s-a ajuns la o „greşeală naţională şi generală” în calcularea contribuţiei de sănătate, în aceste condiţii nu trebuie să se mai pună problema (1) că toţi contribuabilii, organele de control şi ceilalţi specialişti în materie au greşit în interpretarea şi aplicarea prevederilor legale în discuţie, şi (2) că trebuie recalculată contribuţia de sănătate, cu cota de 6,5%, pentru toate categoriile de persoane prevăzute la literele b), c), d) e) şi f) ale alin. (2), şi la alin. (4), ale art. 257. În asemenea cazuri, problema trebuie să se pună la nivelul celor care au conceput, emis (formulat) şi aprobat respectivele prevederi legale, atât de neclare, de confuze, de interpretabile în cele mai diferite forme, chiar diametral opuse, cu încălcarea Normelor de tehnică legislativă.

6. În viitoarea lege a responsabilităţii fiscale trebuie să se prevadă responsabilităţi şi în sarcina celor care iniţiază, elaborează şi aprobă prevederi legale cu numeroase şi grave neajunsuri în reglementare, nu puţine dintre acestea ajungând să se încadreze în categoria de „greşeală naţională şi generală” .

Nu puţine sunt exemplele de prevederi legale cu formulări confuze, cu numeroase şi grave neclarităţi şi interpretări contradictorii, care generează serioase consecinţe negative pe plan economic şi social.

Permanent s-a pus şi se pune problema numai la contribuabili şi la organele care trebuie să interpreteze şi să aplice numeroase prevederi legale cu adevărat teribiliste.

Niciodată nu s-a pus problema la cei care se fac răspunzători de iniţierea, de elaborarea şi de aprobarea unor acte normative care conţin numeroase şi grave neajunsuri în reglementare şi care generează mari pierderi şi nemulţumiri pe plan economic şi social, nu de puţine ori ajungându-se la limita declanşării unor adevărate revolte fiscale.

7. În iniţierea, elaborarea, aprobarea şi aplicarea actelor normative trebuie avut în vedere, de către puterea legislativă şi executivă, că preocupările şi acţiunile practice ale contribuabilului nu sunt acelea de a-şi maximiza obligaţiile fiscale, ci de a-şi maximiza veniturile/profiturile personale, prin orice mijloace legale, inclusiv prin folosirea unor reglementări necorespunzătoare (pentru stat).

Acest lucru a fost subliniat de genialul Adam Smith (1723 – 1790) care, cu circa 230 de ani în urmă, în celebra sa carte Avuţia naţiunilor a scris:

„Fiecare om, atâta timp cât nu încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în maniera personală care îi convine”.

Judecătorii englezi şi americani şi-au însuşit remarca lui Adam Smith, devenită o adevărată maximă, un adevăr axiomatic.

În procesul Helvering vs. Gregory, ce a avut loc la Curtea Supremă a Statelor Unite, judecătorul concluziona în depoziţia finală:

„Fiecare cetăţean are dreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să-şi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe. Nici un cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe”.

Un alt judecător britanic a concluzionat astfel, într-un proces în care un om de afaceri s-a folosit de neajunsurile legislaţiei fiscale pentru a-şi maximiza profiturile, inclusiv prin neplata impozitelor:

„Nici un individ din această ţară nu are nici cea mai mică obligaţie, morală sau de altă natură, de a-şi conduce afacerile de aşa manieră încât să verse cât mai mult din veniturile sale fiscului”.

Influenţe bugetare din recalcularea contribuţiei de sănătate, în cazul în care s-ar adopta o asemenea măsură

Aşa după cum am mai arătat, în prezent există preocupări, la nivel guvernamental, pentru ca prevederea (articolul) care conţine această „eroare în litera legii” (constând în folosirea greşită a unui singur cuvânt într-un alineat dintr-un articol de lege”, să fie valorificată prin interpretarea ca fiind corectă, „în spiritul legii”, întrucât, printr-o asemenea interpretare, sursele de venituri ale bugetului de stat ar spori cu peste 60 de milioane de euro, conform unor calcule efectuate de noi şi redate în continuare.

În cele ce urmează se prezintă unele dintre efectele pe care le-ar genera aplicarea, în practică, a interpretării care consideră că, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 257, alin (2), lit. b), c), d), e) şi f) din Legea nr. 95/2006, contribuţia de sănătate trebuie recalculată cu cota de 6,5%.

Din tabelul de mai jos rezultă că, numai la nivelul anului 2009, prin recalcularea contribuţiei de sănătate, de la 5,5%, la 6,5%, pentru pensiile mai mari de 1.000 de lei, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat ar spori cu peste 40 de milioane de euro.

Tabelul nr. 2

Veniturile, în luna decembrie 2009, din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate

Nr. crt.	Tranşa de venit din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate	Număr de pensii	Pensia medie lunară din cadrul fiecărei tranşe	Total venituri din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate
0	1	2	3	4 = 2 x 3
1.	1.001 – 1.500	794.742	1.250	993.427.500
2.	1.501 – 2.000	148.741	1.750	260.296.750
3.	2.001 – 2.500	34.963	2.250	78.666.750
4.	2.501 – 3.000	9.858	2.750	27.109.500
5.	3.001 – 3.500	3.053	3.250	9.920.250
6.	3.501 – 4.000	1.110	4.750	5.272.500
7.	4.001 – 4.500	444	4.250	1.887.000
8.	4.501 – 5.000	208	4.750	988.000
9.	peste 5.000	315	10.000	3.150.000
10.	Total	924.434	–	1.380.720.250

Total venituri lunare în anul 2009, din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate = 1.380.720.250 de lei.

Total venituri anuale, în anul 2009, din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate = 1.380.720.250 de lei x 12 luni = 16.568.643.000 de lei.

Diferenţa de cotă de contribuţie (de la 5,5%, la 6,5%) = 1%.

Diferenţa, în lei, a contribuţiei de sănătate anuală , în anul 2009, din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate = 16.568.643.000 x 1% = 165.686.430 de lei anual.

Diferenţa, în euro, calculată la cursul de 4,12 lei un euro, de contribuţie de sănătate anuală , în anul 2009, din pensiile de peste 1.000 de lei, supuse contribuţiei de sănătate = 165.686.430 de lei anual: 4,12 lei un euro = 40.215.153 de euro.

Diferenţa contribuţiei de sănătate anuală, în anul 2009, din indemnizaţia de şomaj.

Număr de şomeri, în decembrie 2009 = 403.440.

Media lunară a indemnizaţiei de şomaj, supusă contribuţiei de sănătate, în anul 2009 = 550 de lei.

Total venituri lunare, în anul 2009, din indemnizaţii de şomaj, supuse contribuţiei de sănătate = 403.440 x 550 = 221.892.550 de lei.

Total venituri anuale, în anul 2009, din indemnizaţii de şomaj, supuse contribuţiei de sănătate = 221.892.550 de lei x 12 luni = 2.662.710.600 de lei.

Diferenţa de cotă de contribuţie (de la 5,5%, la 6,5%) = 1%.

Diferenţa, în lei, a contribuţiei de sănătate anuală, în anul 2009, din indemnizaţii de şomaj, supuse contribuţiei de sănătate = 2.662.710.600 de lei x 1% = 26.627.106 lei anual.

Diferenţa, în euro, calculată la cursul de 4,12 lei un euro, de contribuţie de sănătate, în anul 2009, din indemnizaţii de şomaj, supuse contribuţiei de sănătate = 26.627.106 lei anual : 4,12 lei un euro = 6.462.890 de euro.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat ar spori cu multe alte milioane de euro prin recalcularea contribuţiei de sănătate, de la 5,5%, la 6,5%, începând cu 1 ianuarie 2009, şi pentru: veniturile impozabile realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente; veniturile din agricultură, supuse impozitului pe venit şi veniturile din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator; veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează cel puţin un venit supus contribuţiei de sănătate.

Bibliografie:
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Legea nr. 388/2007, Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare.
Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010.
Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Hotărârea Guvernului nr. 1.361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului.
http://app.mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe. Ministerul Finanţelor Publice. Registrul fiscal şi al contribuţiilor sociale.
www.cnpas.org
www.mmuncii.ro
www.cnas.ro

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Registrul fiscal si al contribuţiilor sociale

Denumirea impozitului/taxei/contribuţiei	Baza legală	Nivelul impozitului/taxei/contribuţiei	Contribuabilul supus impozitului/taxei/contribuţiei	Bugetul sau bugetele care încasează impozitul, taxa, contribuţia
CONTRIBUTII  DE  ASIGURARI  SOCIALE  DE  SANATATE
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate retinuta de la asigurati	Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare si Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate datorata pentru persoanele pentru care plata drepturilor se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj	Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare si Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia de asigurari sociale de sanatate, datorata pentru persoanele care se afla in concediu medical pentru incapacitate de munca din cauza de accident de munca sau boala profesionala, conform Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanata tii, cu modificarile si completarile ulterioare si alte deduceri conform legislatiei specifice privind contributiile sociale	Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare; OG nr.86/2003, cu modificarile si complet. ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate datorata de pensionari pentru veniturile din pensii care depasesc limita supusa impozitului pe venit	Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare;Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate datorata pentru persoanele care satisfac serviciul militar in termen	Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare;Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate datorata pentru persoanele care executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla in arest preventiv	Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare;Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia de asigurari de sanatate pentru persoanele aflate in concediu pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani si in cazul copilului cu handicap pana la implinirea varstei de 3 ani	OUG 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare;Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare;OG 86/2003 cu modificarile ulterioa	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate datorata de angajator	Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare si Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru concedii si indemnizatii datorata de persoanele aflate in incapacitate de munca din cauza de accident de munca sau boala profesionala suportata de catre angajator	Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemniza-tiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin Legea nr. 399/2006 si OG nr. 86/2003, cu modificarile ulterioare	0,85%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru concedii si indemnizatii datorata de persoanele aflate in incapacitate de munca din cauza de accident de munca sau boala profesionala suportata din fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale constituit in conditiile legii	Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemniza-tiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin Legea nr. 399/2006 si OG nr. 86/2003, cu modificarile ulterioare	0,85%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru concedii si indemnizatii datorata de persoanele aflate in somaj	Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin Legea nr. 399/2006 si OG nr. 86/2003, cu modificarile ulterioare	0,85%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru concedii si indemnizatii de la persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator	Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin Legea nr. 399/2006 si OG nr. 86/2003, cu modificarile ulterioare	0,85%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
Contributia pentru asigurari sociale de sanatate datorata pentru persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare	Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare si Ordonanta Guvernului nr.86/2003, cu modificarile si completarile ulterioare	5,5%	Persoana fizica, persoana juridica, persoana fizica autorizata	Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate

Sursa: http://app.mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe

Notă Grigorie N. Lăcriţa.

Am reprodus „Registrul fiscal si al contribuţiilor sociale” fără a-l corecta cu diacritice pentru a elimina confuziile, nedumeririle şi interpretările diferite, posibile şi/sau existente, ca urmare a nefolosirii acestora (a diacriticelor) şi fără a corecta erorile de exprimare şi/sau de scriere existente.

Sensul şi conţinutul unor cuvinte este foarte diferit (uneori căpătând forme atât hazlii, cât şi vulgare, care nu pot fi prezentate în acest material), în funcţie de cum sunt scrise: cu sau fără diacritice.

Exemplu: reţină – retina; şoma – soma; creşte – creste; faţă (de contribuabil) – fată (de contribuabil) – fata (de contribuabil); clădirile acoperite cu şiţă – clădirile acoperite cu sită.

Trebuie avut în vedere şi faptul că „spiritul legii” nu poate să fie în contradicţie cu „uzul curent”, cu norma lingvistică, cu „normele academice în vigoare”.

Redactarea reglementărilor fiscale este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestora, de către marea majoritate a populaţiei, întrucât ea are calitatea de contribuabil (de persoană fizică sau juridică obligată prin lege să cunoască, să interpreteze şi să aplice corect legea şi să plătească impozite, taxe, contribuţii etc.).

Corectitudinea exprimării legislative se realizează nu numai prin respectarea regulilor propriu-zise gramaticale; ea depinde şi de alţi factori, printre care, deosebit de important, este acela al folosirii cuvintelor în aşa fel încât ideea (ceea ce a vrut să reglementeze legiuitorul) să fie comunicată cu maximum de precizie şi de claritate.

Frecvent se constată că în formularea prevederilor legale nu se ţine seama de această particularitate semantică.

„Spiritul legii” în elaborarea actelor normative presupune faptul ca, la conceperea şi emiterea acestora să se respecte atât prevederile „Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice”, cât şi cele ale „Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, din ale căror dispoziţii sunt de reţinut fie şi numai următoarele:

Prevederi din Legea nr. 500/2004:

„Art. 1. (1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietăţii termenilor, precum şi sub aspect gramatical, ortoepic şi, după caz, sub aspectul punctuaţiei şi ortografic, conform normelor academice în vigoare.

(2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea sau de adaptarea în limba română.

Art. 2. În sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înţelege orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar”.

Prevederi din Legea nr. 24/2000:

„Art. 7. Forma de redactare a actelor normative [...]

(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor”.

„Art. 24. Determinarea conceptelor şi noţiunilor. În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite”.

„Art. 34. Stilul actelor normative

(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie. [...]

(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.

(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia” . (Sublinierile ne aparţin).

O analiză atentă şi exigentă, în toate instituţiile statului, pe tema folosirii corecte a limbii române în elaborarea „oricărui text scris în limba română, având caracter de interes public” ar fi deosebit de utilă, ea contribuind la oferirea unor soluţii în rezolvarea acestora, în special din punctul de vedere al perfecţionării cadrului legislativ, cu atât mai mult cu cât acesta abundă în numeroase şi grave neajunsuri în interpretarea şi aplicarea corectă a unor importante prevederi legale.