Concordatul Preventiv – o măsură de criză pentru evitarea falimentului

Legea concordatului preventiv oferă practic posibilitatea debitorului, a cărui întreprindere traversează o criză financiară care ar putea fi remediată, să ceară creditorilor şansa de a se redresa, evitând astfel procedura reorganizării judiciare, greoaie şi anevoioasă şi care de cele mai multe ori eşuează sau nu duce la rezultatul scontat.

În prezent, legea română a insolvenţei reglementează, ca proceduri de acoperire a pasivului unui debitor aflat în insolvenţă, o procedură de reorganizare judiciară şi o procedură de faliment.

Procedura reorganizării judiciare este o procedură de faliment lato sensu, care implică insolvenţa debitorului - elementul negativ care afectează, la modul cel mai drastic, credibilitatea şi imaginea întreprinderii debitorului.

Concordatul preventiv este un mecanism de evitare a insolvenţei şi constă într-o înţelegere între debitor şi creditor, în ceea ce priveşte modul în care debitorul, aflat în dificultate financiară, îşi va plăti datoriile şi va putea evita astfel procedura insolvenţei.

Prin adoptarea acestei legi, legiuitorul, a avut în vedere situaţia financiară a debitorului, potenţială victimă a unor conjuncturi nefavorabile, dar care merită protejat, întrucât afacerea acestuia are şanse de redresare, atât în beneficiul salariaţilor, cât şi al creditorilor săi, prin intermediul concordatului preventiv ce va fi încheiat, practic, în folosul tuturor părţilor implicate.

Aspecte definitorii privind concordatul preventiv

Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitor şi creditorii care deţin cel puţin două treimi (2/3) din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, în baza căruia debitorul propune un plan de redresare a întreprinderii sale şi de acoperire a creanţelor creditorilor împotriva sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află întreprinderea acestuia.

De această măsura ar putea beneficia persoanele care coordonează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă. Nu pot beneficia de această procedură debitorii condamnaţi pentru infracţiuni economice, ori împotriva cărora s-a început deja procedura falimentului, ori care au mai beneficiat într-o perioada anterioară de măsura concordatului preventiv, etc. Prin introducerea acestor excepţii, legiuitorul român a avut în vedere protecţia debitorului onest, care nu are intenţia de a înşela creditorii sau de a tergiversa procedura, pentru că, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a concordatului de către debitor, atrage automat falimentul acestuia, fără posibilitatea de a mai cere judecătorului sindic reorganizarea judiciară.

Aspecte procedurale de realizare a concordatului preventiv

Debitorul trebuie să-şi anunţe din timp creditorii cu privire la faptul că se confruntă cu dificultăţi financiare şi să le ceară acestora şansa de a se redresa, propunându-le, în acest sens, un plan concret.

Creditorii trebuie să fie convinşi să accepte planul debitorului, precum şi să admită faptul că şi-ar putea încasa banii în condiţii mai avantajoase prin încheierea concordatului, decât în cazul falimentului debitorului.

Persoana care va superviza procedura de votare a concordatului, care va încerca să aducă părţile la un compromis acceptabil şi care va supraveghea executarea de către debitor a concordatului, va fi conciliatorul, acesta fiind un profesionist, practician în insolvenţă, care mediază încheierea concordatului şi controlează executarea sa de către debitor, informează creditorii şi ia masuri de sancţionare pentru încălcarea contractului.

Debitorul poate formula o cerere de concordat preventiv, adresată tuturor creditorilor, care se înregistrează la Tribunal. Procedura se desfăşoară în Camera de Consiliu şi se menţine confidenţială pe toata durata sa, confidenţialitatea fiind obligatorie pentru toate persoanele şi instituţiile care iau parte sau sunt implicate în aceasta.

După pronunţarea judecătorului sindic, conciliatorul, în termen de 30 de zile de la numire, împreună cu debitorul, va întocmi lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv.

Despre depunerea şi notificarea ofertei se face menţiune la Oficiul Registrului Comerţului unde figurează înregistrat debitorul.

Proiectul de concordat preventiv va prezenta detaliat situaţia analitică a activului şi pasivului debitorului, expunerea motivelor în urma cărora debitorul a ajuns în stare de pericol de insolvenţă, precum şi proiecţia evoluţiei financiar-contabile pe următoarele 6 (şase) luni. In plus, proiectul de concordat va cuprinde şi un plan de redresare a debitorului.

Asupra ofertei de concordat preventiv, creditorii votează, în termen de maximum 30 de zile calendaristice, concordatul considerându-se aprobat dacă sunt întrunite voturile creditorilor reprezentând două treimi din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate. În situaţia în care nu se întruneşte această majoritate, debitorul are dreptul ca, după trecerea a minimum 30 de zile, să facă o nouă ofertă de concordat preventiv.

După aprobarea concordatului de către creditori, conciliatorul solicită judecătorului sindic să constate concordatul preventiv. Pentru opozabilitate, conciliatorul, poate cere judecătorului sindic omologarea concordatului dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii, expres prevăzute de lege.

Creditorii care au votat împotriva concordatului preventiv pot cere anularea contractului, în termen de 15 zile de la data menţionării acestuia în Registrul Comerţului.

Efectele încheierii concordatului preventiv

De la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, se suspendă orice urmărire individuală împotriva debitorului şi se suspendă curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor contra debitorului, precum şi curgerea dobânzilor, penalităţilor şi a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor.

În plus, pe perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor. Orice creditor care deţine un titlu executoriu poate adera la concordat. Cererea de aderare se depune la conciliator, acesta incluzând-o în tabloul creditorilor concordatari.

Cu alte cuvinte, principalul efect benefic pentru debitor vizează posibilitatea acestuia de a-şi conserva şi exploata resursele băneşti, oferindu-i-se, prin acceptul creditorilor, posibilitatea concretă de a evita falimentul.

În situaţia în care adunarea creditorilor constată încălcarea gravă de către debitor a obligaţiilor asumate prin concordatul preventiv (spre exemplu: favorizarea unuia sau mai multor creditori în dauna celorlalţi, efectuarea de plăţi fără contraprestaţie etc.), aceştia pot introduce acţiunea în rezoluţiune. Într-o astfel de situaţie, procedura concordatului preventiv se suspendă de drept.

Daca în cursul derulării procedurii, conciliatorul apreciază că este imposibilă realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului, acesta poate cere judecătorului sindic constatarea nereuşitei concordatului preventiv şi, pe cale de consecinţă, închiderea procedurii.

Dacă în termen de 18 luni nu au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute în concordatul preventiv, creditorii vor putea vota, la propunerea conciliatorului, prelungirea duratei concordatului cu maximum 6 luni faţă de durata iniţială.

Concluzii

Legea concordatului preventiv instituie o procedură nouă pentru redresarea debitorului aflat în stare de pericol de insolvenţă, în vederea acoperirii în timp cât mai scurt şi în proporţie cât mai mare a datoriilor acumulate şi cu scopul evitării procedurilor de faliment.

Privită ca măsură menită să deblocheze piaţa românească afectată nu numai de criza economică, dar şi de cea politică şi instituţională, introducerea instituţiei concordatului preventiv în sistemul de drept românesc este binevenită. Rămâne însă ca şi utilitatea ei practică să-şi găsească aplicarea, în condiţiile în care criza financiară a afectat mult încrederea creditorilor, iar lipsa de lichidităţi băneşti, resimţită în aproape toate sectoarele de activitate a condus la dispariţia unui număr semnificativ de investitori şi implicit, de resurse financiare, din firmele româneşti.