Costuri relevante şi costuri irelevante

Costurile relevante sunt acele costuri care susţin managementul în procesul decizional (costul potrivit pentru o decizie potrivită).

Costul relevant reprezintă un cash-flow viitor apărut în urma unei decizii. Doar costurile care pot fi afectate de o anumită decizie vor fi considerate relevante. Cu alte cuvinte, doar acele costuri care diferă în raport cu oportunităţile disponibile pot fi considerate relevante. Costurile relevante se referă în general la costurile incrementale şi la costurile diferenţiale.

Costul relevant trebuie sa fie un cost viitor si sa conţină cash-flow-uri (excluzând deprecierea si câştigurile şi pierderile din eliminarea bunurilor).

Următoarele categorii de costuri sunt considerate relevante:

• Costurile evitabile, care printr-o anumită decizie, într-un context dat, pot să dispară. În general, costurile evitabile sunt definite ca „acele costuri care pot fi identificate pentru o activitate sau pentru un sector al unei afaceri şi care pot fi evitate dacă activitatea sau sectorul încetează să existe”.
• Costul de oportunitate, definit ca acel beneficiu sacrificat în momentul alegerii unei alternative în favoarea alteia. Costul de oportunitate reprezintă, de fapt, potenţialul profit estimat prin selectarea alternativei optime.
• Costurile controlabile, care pot fi influenţate de către buget şi centrele de cost.

Dintre conceptele menţionate mai sus, observăm că nu toate costurile sunt relevante, deşi cele care nu fac parte din structura prezentată sunt costuri irelevante.

În procesul decizional, costurile irelevante nu susţin cash-flow-urie sau sunt atrase independent de decizia luată. Categoria costurilor irelevante cuprinde:

• Costul „scufundat” (costul istoric al bunului utilizat în procesul de producţie);
• Costul angajat, care apare datorită viitoarelor cash-flow-uri (chirii, rate leasing) bazat pe existenţa unor contracte nu poate fi modificat independent de decizia luată;
• Costul fix, care nu poate fi modificat, independent de decizie;
• Costul taxat şi costul comun, care anterior au fost alocate şi distribuite, sunt consideratr subiective şi uneori arbitrare, deci irelevante;
• Costurile necontrolabile, care nu pot fi influenţate direct de administratorul bugetului şi de trasarea centrelor de cost.

O companie primeşte o ofertă pentru producerea unui produs „Px” pentru care ar avea nevoie de 200 de ore de procesare cu ajutorul utilajului „U”. Utilajul „U” lucrează la capacitatea maximă şi produce 75 de unităţi de produs „Py” pe oră, produs care aduce o contribuţie de 4 um/u.

Determinaţi costul de oportunitate la completarea produsului „Px”.

Costul de oportunitate va fi egal cu contribuţia pierdută în cursul selecţiei unei alte alternative, adică producţia lui Px în locul producţiei lui Py.

Contribuţia sacrificată = contribuţia unitară * numărul de produse/oră * număr de ore = 4 um/u * 75 u * 200 h = 60,000 um.

Costul de oportunitate calculat mai sus va fi luat în calcul, iar în funcţie de acesta, se va accepta oferta producerii produsului Px în locul lui Py.

Costul de oportunitate este utilizat doar în cazul unor resurse limitate, deoarece în aceste condiţii, sacrficiul poate apărea în favoarea altor alternative cu eficienţă mai mare. În cazul unor resurse nelimitate, ideea de sacrificare a cheltuielilor pentru alte planuri de acţiune nu poate fi luată în considerare.

Din cele menţionate mai sus, reiese, în mod natural, o întrebare: ce sunt resursele limitate?

O resursă limitată poate fi definită drept fiind o resursă(material, lucru, timp, funcţionarea echipamentului, bani) care poate fi obţinută în cantităţi insuficiente în raport cu nevoile şi pentru care oportunităţile existente depăşesc numărul total de resurse disponibile. Datorită numărului mare de oportunităţi, cel care va lua decizia va trebui să aleagă alternativa optimă, care implică previzionarea beneficiilor sau a contribuţiilor provenite din posibile alternative.

În general, cel care ia deciziile are următoarele opţiuni:

• 1. Costul incremental al utilizării resurselor limitate depăşeşte banii plătiţi pentru achiziţionarea resurselor;
• 2. Resursele limitate pot fi utilizate în alte scopuri, cu alte profituri.

Selectarea resursei optime se va baza pe costul de oportunitate, numit uneori şi cost de oportunitate intern, care reprezintă de fapt contribuţia care poate fi obţinută prin utilizarea resurselor limitate în alte scopuri.

Deoarece costul de oportunitate este considerat a fi relevant, ne întrebăm dacă, în cazul resurselor limitate, cele doua costuri interacţionează.

În realitate, costul relevant conţine două elemente:

• 1. Contribuţia pierdută prin utilizarea celei mai bune alternative;
• 2. Costul variabil al resurselor limitate.

O companie primeşte o ofertă din partea unui client pentru producţie de echipamente, preţul oferit fiind de 31,500,000 um. Pentru producerea echipamentului, s-au previzionat următoarele cheltuieli:

• - Materiale consumate: 4,500,000 um
• - Ore de lucru: 2,000 h
• - Rata pe oră: 6,000 um
• - OARv: 3,000 um/oră
• - OARf: 6,000 um/oră

Resursele limitate sunt considerate orele de muncă, iar în cazul acceptării ofertei, personalul va fi retras din celelalte activităţi, fapt care va aduce o contribuţie de 7,500 um/oră.

Cerinţe:

a) Care sunt costurile relevante?

b) Se accepta sau se respinge oferta?

a) Calculul costurilor relevante în cazul resurselor limitate: rata pe oră.

Costurile relevante conţin:

• 1) Costuri variabile;
• 2) Contribuţia sacrificată prin neutilizarea alternativei.

1) Costurile variabile

• - Materiale: 4,500,000 um
• - Muncă: 12,000,000 um(2,000 h * 6,000 um/h)
• - Costuri variabile indirecte: 6,000/22,500,000 um (2,000 h * 3,000 um/h)

2) Costul de oportunitate

• - Contribuţia pierdută: 15,000,000/37,500,000 (2,000 h * 7,500 um/h)
• - Costul total.

b) Accept sau refuz?

Pentru a putea alege soluţia optimă, rezultatul previzionat este calculat:

Concluzie: comanda nu poate fi acceptată.

Note:

• 1) Costurile fixe au fost ignorate, fiind considerate irelevante;
• 2) A se nota că munca şi costurile variabile sunt aceleaşi, indiferent de alternative.

Astfel, se ridică următoarea întrebare: pot ele fi ignorate ca fiind drept irelevante?

Răspunsul este nu, însemnând că în toate cazurile cele două costuri sunt relevante, deoarece reprezintă baze pentru calculul contribuţiei generate de o anumită alternativă, care este costul de oportunitate.