Costurile relevante și procesul decizional (I)

Situaţiile în care costurile relevante sunt utilizate în procesul decizional sunt:

• Analiza marginală;
• Determinarea preţului minim al comenzilor;
• Decizia de tip producţie sau cumpărare;
• Programarea structurală a producţiei;
• Analiza structurii vânzărilor;
• Continuitate și/sau discontinuitate în producție
• Deciziile privind investiţiile.

Analiza marginală

Este o tehnică utilizată pentru compararea proiectelor alternative, prin evidenţierea diferenţelor dintre venituri si cheltuielile cu veniturile. În principiu, un cost/venit marginal reprezintă efectul unor acţiuni asupra costului total si pot apărea sub formă de:

• Cost/venit relevant sau de oportunitate legat de o anumită decizie;
• Preţul unitar variabil al costului/vânzărilor legat de o decizie privind nivelul de producţie, mixuri, etc;
• Un cost fix evitabil pentru producţii viitoare.

Contabilul stabileşte care dintre proiecte generează cel mai mare profit sau care implică cele mai mici costuri. Analiza conţine doar elementele care diferă de la o alternativă la alta. Din acest motiv, modelul evidenţiază beneficiile sau dezavantajele fiecărui proiect, uşurând munca managerului şi reducând timpul necesar procesului decizional.

Determinarea preţului minim al comenzilor

Obiectivul pe termen scurt al oricărei entităţi este maximizarea profitului, deci pentru fiecare proces decizional, scopul este atingerea obiectivului respectiv. Acesta este şi cazul stabilirii limitelor de preţuri care pot permite obţinerea unui profit sau în cel mai rău caz, a unui rezultat nul.

Se poate observa că preţul minim este egal cu costul total relevant sau cu preţul care nu generează nici profit, nici pierdere.

Exemplu

O companie primeşte o comandă de la un client, pentru îndeplinirea căreia sunt necesare următoarele:

• - Două materii prime M1, M2 astfel: 250 tone M1 si 500 tone M2;
• - 1.000 ore de muncă, din care 600 ore pentru procesul de asamblare şi 400 de ore pentru finisare;
• - Rata orară 16.000 um.

Pentru a respecta termenul limită al contractului, forţa de muncă necesară pentru finisare a fost transferată din alte părţi unde ar fi adus o contribuţie de 12.000 um/oră (conform costului muncii).

La procesul de asamblare se poate observa în prezent un surplus de capacitate de 500 de ore pe toată durata contractului, capacitate care poate fi acoperită cu o forţă de muncă suplimentară, plătită cu 20.000 um/oră.

Informaţii adiţionale: Situaţia inventariilor existente

Materia primă M1 nu poate fi utilizată în alte scopuri, pe când materia primă M2 poate fi folosită în toate procesele de fabricaţie.

Determinaţi:

• a) Calculul preţului minim pe comandă;
• b) Calculul preţului în condiţiile unui SHARE de 50% din costul relevant.

Rezolvare a)

Preţul minim pe comandă = costul relevant total

Costul relevant

a1) Material

M1:

• - cantitate necesară: 250 tone
• - cantitate existentă: 100 tone x 32.000/VRN um/t = 3.200.000 um
• - cumpărare: 150 tone x 48.000 um/t = 7.200.000 um

=> 10.400.000 um

M2:

• - cantitate necesară: 500 tone
• - cantitate cumpărată: 500 t x 92,000 um/t = 46.000.000 um

Întreaga cantitate M2 va fi achiziţionată deoarece stocul este necesar pentru asigurarea continuităţii producţiei.

Costul relevant pentru materiale: 56.400.000 um

a2) Muncă

• Asamblare: 100 h x 20.000 um/h = 2.000.000 um
• Procesul de finisare: 400 h x 16.000 um/h = 6.400.000 um
• Contribuţia pierdută prin utilizarea forţei de muncă în alte scopuri: 400 h x 12.000 um/h = 4.800.000 um
• Costul relevant pentru muncă: 13.200.000 um
• Costul relevant total (preţul minim) (a1+a2): 69.600.000 um

Rezolvare b)

Preţul în caz de profit

• Preţul minim: 69.600.000 um
• 50% SHARE: 34.800.000 um
• Preţul negociat: 104.400.000 um