Cum se înregistrează în contabilitate contractul de know-how?
Maria Bădoi
Expert contabil
contact@contabilii.ro
Know-how este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs. (art. 1 lit. d) din OG nr. 52/1997)
De asemenea, know-how este orice informaţie cu privire la o experienţă industrială, comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie; în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a progresului tehnicii. (art. 7 alin. 1 pct. 15 din Codul fiscal)
Tratamentul fiscal aplicabil contractului de know-how
În cazul transferului de know-how, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, mai puţin realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate, franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenţă, franciză şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneraţie directă, remuneraţie secundară, onorariu, redevenţă şi altele asemenea.
Suma plătită în cadrul contractului de know-how, în baza căruia vânzătorul acceptă să împărtăşească cunoştinţele şi experienţa sa cumpărătorului, astfel încât cumpărătorul să le poată folosi în interesul său şi să nu le dezvăluie publicului, este considerată redevenţă. În acelaşi timp vânzătorul nu joacă nici un rol în aplicarea cunoştinţelor puse la dispoziţie cumpărătorului şi nu garantează rezultatele aplicării acestora.
În cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre părţi se angajează să utilizeze cunoştinţele sale pentru executarea unei lucrări pentru cealaltă parte, suma plătită nu constituie redevenţă.
Tratamentul contabil aplicabil contractului de know-how
Suma plătită în cadrul contractului de know-how este înregistrată contabil în contul 205 “Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare”, la costul de achiziţie, în baza documentelor justificative.
Suma plătită în cadrul contractului de know-how se amortizează pe durata stabilită potrivit contractului.
Monografie contabilă a contractului de know-how
Achiziţia unei drept printr-un contract de know-how, cu suma înscrisă în documentul de cumpărarea, care atestă transferul dreptului de proprietate (contract, factură)
| = |
Plata contractului de know-how (ordin de plată, chitanţă etc.)
| = | % | |
Înregistrarea amortizării periodice (fişa de amortizare, nota de contabilitate)
| = |
scoaterea din evidenţă (fişa de amortizare, nota de contabilitate)
| = |
Schema actelor normative aplicabile
VIDEO
ARHIVA REVISTA TIPĂRITĂ
În perioada martie 2008 - decembrie 2009, revista Consulting Review a apărut în format de tipar, în fiecare lună.