Determinarea echivalentului în lei al plafonului pentru diferite operaţiuni prevăzute de Codul fiscal

Prin mai multe articole din Codul fiscal şi prin Normele metodologice de aplicare a acestora se prevede că „echivalentul în lei al plafonului” pentru diferite operaţiuni „se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării”

Precizări cu privire la modul în care se determină „echivalentul în monedă naţională a sumelor în euro” sunt conţinute şi în art. 399 şi art. 400 din „Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată”, publicată în Ediţia specială a Jurnalului Oficial, capitolul 09, volumul 03, prin care se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 399. Fără a aduce atingere altor dispoziţii speciale, echivalentul în monedă naţională a sumelor în euro precizate în prezenta directivă se determină pe baza cursului de schimb al euro aplicabil la 1 ianuarie 1999. Statele membre care au aderat la Uniunea Europeană după data respectivă, care nu au adoptat euro ca monedă unică, utilizează cursul de schimb al euro aplicabil la data aderării lor.

Art. 400. Când se face conversia sumelor prevăzute la articolul 399 în monedă naţională, statele membre pot ajusta sumele rezultate în urma conversiei respective fie în plus, fie în minus cu până la 10%.”

Cursul valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării (1 ianuarie 2007) este de 3,3817 lei/euro.

În cele ce urmează se prezintă echivalentul în lei al plafonului care se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării pentru diferite operaţiuni prevăzute de „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/2003, şi prin „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, publicată în Monitorul Oficial nr. 112/2004 (sublinierile ne aparţin).

Codul fiscal:

„Art. 126. Operaţiuni impozabile”:

„(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:[…]

b) valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.[…]”

Norme metodologice:

Pct. 2. (1), de aplicare a „Art. 126. Operaţiuni impozabile” din Codul fiscal:

„(5) Echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 euro, prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil în cursul unui an calendaristic, se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare ”

Codul fiscal:

„Art. 132. Locul livrării de bunuri”:

„(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un stat membru spre România, locul livrării se consideră în România dacă livrarea este efectuată către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror transport sau expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte prin norme;[…]”

Norme metodologice:

Pct. 11. (1), de aplicare a „Art. 132. Locul livrării de bunuri” din Codul fiscal:

„11. (1) În sensul art. 132 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro pentru vânzările la distanţă se stabileşte pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare, când cifra sutelor este egală cu sau mai mare decât 5, şi prin reducere, când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul este de 118.000 lei.”

Codul fiscal:

Art. 152. Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici:

„(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125¹ alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).”

Codul fiscal:

Art. 156³. Decontul special de taxă şi alte declaraţii:

„(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi rotunjită la următoarea mie, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:[…]”

(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152, dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi rotunjită la următoarea mie, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:[…]”

CONCLUZII şi PROPUNERI

Din cele de mai sus se observă că, la acelaşi plafon, în euro, de 35.000 de euro, plafonul în lei este foarte diferit, fiind de 118.000 de lei pentru „Plafonul pentru vânzări la distanţă” (stabilit în baza art. 132 din Codul fiscal), şi de 119.000 de lei pentru “Plafonul pentru care se acordă scutirea la plata t.v.a.” (stabilit în baza art. 152 şi 1563 din Codul fiscal).

În condiţiile în care se aduc numeroase şi deosebit de mari acuze reglementărilor fiscale pentru lipsurile, neclarităţile, confuziile şi interpretările diferite (uneori chiar contradictorii) pe care le conţin, este pe cât de iraţional, pe atât de inadmisibil aplicarea unor principii diferite în efectuarea rotunjirilor, respectiv:

• - „rotunjirea se face la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5” (conform art. 126 şi 132 din Codul fiscal).
• - „rotunjirea se face la următoarea mie” (conform art. 152 şi 1563 din Codul fiscal)

Cu asemenea reglementări fluctuante (precum ştergătorul de parbriz), nu se poate asigura aplicarea unor principii unitare, nici în conceperea şi emiterea actelor normative, şi nici în interpretarea şi aplicarea acestora.

În reglementarea unitară a modului în care trebuie efectuate rotunjirile consider că trebuie aplicat următorul principiu, cu valoare universală: „Rotunjirea se face prin majorare când cifra anterioară este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra anterioară este mai mică de 5”.

Prin norme urmează a se stabili ordinul cifrei (al unităţilor, al zecilor, al sutelor, al miilor etc.) la care se face rotunjirea pentru diferiţi indicatori, după care aceasta (rotunjirea) ar urma să se facă după acelaşi principiu universal valabil (menţionat anterior) pentru toate reglementările fiscale.

Altfel spus, prin lege ar trebui să se prevadă:

1. Ordinul cifrei la care se stabileşte a se face rotunjirea pentru diferiţi indicatori.

2. Principiul universal valabil după care se face rotunjirea pentru toate reglementările fiscale, respectiv: prin majorare când cifra anterioară (ordinului cifrei la care se stabileşte a se face rotunjirea) este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra anterioară este mai mică de 5.

În condiţiile existenţei unor asemenea reglementări se asigură o concepţie unitară atât în conceperea şi elaborarea actelor normative, cât şi în interpretarea şi aplicarea corectă a acestora de către contribuabili, organele fiscale şi de către orice alte persoane interesate.