Exemple privind modul de calcul al dobânzilor şi penalităţilor de întârziere

Art. II al O.U.G. nr. 39/2010 reglementeză la alin. (2), cu titlu de normă tranzitorie, regimul juridic al accesoriilor în cazul creanţelor fiscale cu scadenţa anterior datei de 1 iulie 2010 ca urmare a schimbării regulilor de calcul al accesoriilor. Normele respective stabilesc următoarele:

• începând cu data de 1 iulie 2010, pentru creanţele fiscale care au scadenţa anterioară acestei date, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere. Aceasta înseamna că până la data de 30 iunie inclusiv, pentru creanţele fiscale principale neachitate la scadenţă şi nestinse până la data de 30 iunie, se vor calcula majorări de întârziere (dacă scadenţa este cuprinsă în intervalul 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010), iar începând cu data de 1 iulie se vor calcula dobânzi şi penalităţi conform noilor reguli;
• momentul de la care se calculează termenele în funcţie de care se aplică penalităţile este data de 1 iulie 2010 şi nu data scadenţei.

Exemplul nr. 1: situaţia în care contribuabilul achită suma datorată, integral, pe data de 15 iulie 2010

Contribuabilul a achitat suma datorată cu o întârziere de 51 de zile, din care 15 zile începând cu 1 iulie 2010 şi va datora pentru această întârziere, pe de o parte majorări de întârziere şi, pe de altă parte dobânzi, astfel:

• - o majorare de întârziere în cuantum de 3.600 lei, datorată până la 30 iunie inclusiv, însemnând, până la această dată, 36 de zile de întârziere (100.000 lei*0.1%*36);
• - o dobândă în cuantum de 750 lei datorată începând cu data de 1 iulie 2010 şi până la data de 15 iulie inclusiv (100.000*0,05%*15).

Aşadar, contribuabilul va datora accesorii în cuantum de 4.350 lei.

Exemplul nr. 2: situaţia în care contribuabilul achită din datorie, parţial, în data de 15 iulie 2010, o sumă de 40.000 lei, iar restul datoriei, de 60.000 lei, o achită în data de 05 august 2010

Contribuabilul a achitat cu întârziere suma datorată de 100.000 lei, şi va datora accesorii după cum urmează:

• - o majorare de întârziere aferentă întregii datorii în cuantum de 3.600 lei datorată până la data de 30 iunie 2010 însemnând, până la această dată, 36 de zile de întârziere (100.000*0,1%*36)
• - pentru suma de 40.000 lei achitată în data de 15 iulie 2010 se datorează, începând cu data de 1 iulie şi până la data de 15 iulie inclusiv, dobânzi în cuantum de 300 lei (40.000*0,05%*15);
• - pentru suma de 60.000 lei achitată în data de 5 august 2010 se datorează, începând cu data de 1 iulie şi până la data de 5 august inclusiv, atât dobânzi cât şi penalitatea redusă astfel:
  
  • -> o dobândă în cuantum de 1.050 lei (60.000*0,05%*35)
  • -> o penalitate – penalitatea redusă - în cuantum de 3.000 lei (60.000*5%)

Aşadar, contribuabilul va datora accesorii în cuantum de 7.950 lei.

Exemplul nr. 3: situaţia în care contribuabilul achită suma datorată în data de 30 septembrie 2010

Contribuabilul a achitat suma datorată de 100.000 lei cu întârziere de 128 de zile, din care 92 de zile începând cu data de 1 iulie 2010 şi va datora pentru această întârziere pe de o parte majorări de întârziere şi, pe de altă parte dobânzi şi penalităţi de întârziere după cum urmează:

• - o majorare de întârziere în cuantum de 3.600 lei, datorată până la 30 iunie inclusiv, însemnând, până la această dată, 36 de zile de întârziere (100.000 lei*0.1%*36);
• - o dobândă în cuantum de 4.600 lei (100.000*0,05%*92);
• - o penalitate de întârziere – penalitatea mare - în cuantum de 15.000 lei (100.000*15%).

Aşadar, contribuabilul va datora accesorii în cuantum de 23.200 lei.

Exemplele pot continua funcţie de data stingerii sumei datorate, caz în care contribuabilul va datora majorări de întârziere până la data de 30 iunie 2010 precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere după data de 1 iulie 2010.

Totuşi unele precizări se impun în cazul creanţelor fiscale cu scadenţa anterior datei de 1 ianuarie 2006.

În primul rând, trebuie să menţionăm că, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură fiscală (1 ianuarie 2004) şi până la 30 decembrie 2005, pentru neachitarea la scadenţă a creanţelor fiscale se percepeau dobânzi şi penalităţi de întârziere.

De subliniat că, penalităţile de întârziere se datorau pentru fiecare lună şi/sau pentru fiecare fracţiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenţei acestora până la data stingerii acestora inclusiv.

Totodată, penalitatea de întârziere se datora până la data începerii procedurii de executare silită.

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru neachitarea la scadenţă a creanţelor fiscale se datorau majorări de întârziere.

Luând în considerare că până la data de 1 ianuarie 2006 nu începuse executarea silită pentru creanţele fiscale scadente anterior datei de 1 ianuarie 2006, penalităţie de întârziere se datorau până la data de 1 ianuarie 2006 când a fost schimbat regimul juridic al accesoriilor.

În concluzie, pentru o creanţă fiscală scadentă anterior datei de 1 ianuarie 2006 şi nestinsă până la data de 1 iulie 2010, contribuabilul datoreazăă accesorii după cum urmează:

• dobânzi de la data scadenţei şi până la data de 30 decembrie 2005;
• penalităţi de întârziere începând cu data de întâi a lunii următoare scadenţei şi până la data de 30 decembrie 2005;
• majorări de întârziere de la data de 1 ianuarie 2006 şi până la data de 30 iunie 2010;
• dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data de 1 iulie 2010 şi până la data stingerii.