Fiscalitatea în lume

Termeni – cheie: impozitare; obligaţii bugetare; facilităţi fiscale; convenţii pentru evitarea dublei impuneri; impozit pe venit; impozit pe profit; taxa pe valoarea adăugată; impozit pe dividende; contribuţii bugetare; credit fiscal; persoane fizice; persoane juridice; Uniunea Europeană; ţările Uniunii Europene;state membre ale Uniunii Europene.

Abrevieri: L. – legea. O.U.G. – ordonanţa de urgenţă a Guvernului. O.G. – ordonanţa Guvernului. H.G. – hotărârea Guvernului. C.m. – Codul muncii. Art. – articolul. Alin. – alineatul. Lit. – litera. U.E. – Uniunea Europeană.

Impozitarea în unele ţări – nivel, particularităţi, caracteristici

Lucrarea prezintă principalelor obligaţii bugetare din România, din ţările Uniunii Europene şi din alte state ale lumii, cu particularităţile şi caracteristicile lor, cunoaşterea acestora fiind deosebit de importantă (1) pentru milioanele de români care lucrează în străinătate, (2) pentru oamenii de afaceri români care desfăşoară sau urmează să desfăşoare activităţi în diferite ţări, şi (3) pentru statul român în scopul îmbunătăţirii sistemului nostru fiscal.

Lucrarea oferă date şi informaţii pe baza cărora se poate evalua şi aprecia corect mărimea principalelor obligaţii bugetare din România, în anul 2010, în comparaţie cu cele din alte ţări, concluziile desprinse putând fi luate în considerare în îmbunătăţirea sistemului nostru fiscal.

Pentru evaluarea, aprecierea şi efectuarea unor comparaţii corecte şi reale a mărimii principalelor obligaţii bugetare din ţările supuse analizei în această lucrare, este necesară cunoaşterea şi a mărimii principalelor obligaţii bugetare din aceste ţări prevăzute prin convenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate cu ţara noastră întrucât, atât în convenţiile respective, cât şi în legislaţia fiscală a statelor respectiv este înscris principiul de drept fiscal cu valoare universală care spune că „Dacă orice prevedere a codului fiscal al unei ţări contravine unei prevederi a unui tratat la care ţara respectivă este parte, se aplică prevederea acelui tratat”.

Spre exemplu, prin art. 1, alin. (4) din Codul fiscal al ţării noaste se prevede: „Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat”.

Acesta este considerentul pentru care în această lucrare sunt prezentate şi principalele obligaţii bugetare înscrise în convenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate de ţara noastră.

În anexe sunt prezentate următoarele date şi informaţii pe baza cărora se poate face evaluări, aprecieri şi comparaţii corecte a mărimii principalelor obligaţii bugetare din ţările supuse analizei în această lucrare:

Anexa nr. 1. Cotele cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010.

Anexa nr. 2. Situaţia convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România.

Anexa nr. 3. Prevederi din Codul fiscal al României cu privire la evitarea dublei impuneri.

Anexa nr. 4. Cotele de impunere datorate în ţara de sursă, prevăzute în convenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România.

Anexa nr. 5. Cotele de impozitpe venit, pe profit, pe taxa pe valoarea adăugată, pe dividende şi pentru contribuţiile bugetare, în ţările Uniunii Europene.

Anexa nr. 6. Cotele maxime de impozitare a veniturilor persoanelor fizice şi veniturile de la care se aplică aceste cote, în statele Uniunii Europene.

Anexa nr. 7. Cotele de impozit pe venit, profit, taxa pe valoarea adăugată, dividende şi pentru contribuţiile bugetare, din celelalte state din Europa, care nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Anexa nr. 8. Cotele de impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice şi persoanelorjuridice române, practicate în ţările de sursă (din care se obţin dividendele), conform prevederilor din convenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România.

Anexa nr. 9. Statele membre ale Uniunii Europene.

Din analiza cotelor de impozitare prezentate în anexe rezultă că România este una dintre ţările cu nivelul cel mai scăzut al cotei unice de impozit pe venit, de 16%, şi al cotei de impozit pe profit, tot de 16%.

Dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene, venitul persoanelor fizice este supus impozitării progresive în 25 de ţări, iar impozitarea pe bază de cotă unică se practică numai în 5 ţări, respectiv în: 1) Lituania, cu 33%; 2) Estonia, cu 20%; 3) Letonia, cu 25%; 4) Slovacia, cu 19% şi 5) România, cu 16%, începând cu anul 2005.

Impozitarea progresivă constă în aplicarea de cote crescătoare, în funcţie de mărimea venitului.

În cazul impunerii pe baza cotei unice, toate veniturile, indiferent de mărime, se impozitează cu aceeaşi cotă, toţi contribuabilii, săraci sau bogaţi,fiind consideraţi ca fiind „egali” în faţa „cotei unice”.

Dintre cele 13 state din Europa, luate în analiză, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, venitul persoanelor fizice este supus impozitării progresive în 11 ţări, iar impozitarea pe bază de cotă unică se practică numai îndouă state, respectiv în Ucraina, cu cota de 13%, şi în Rusia, cu aceeaşi cotă, de 13%.

Sistemele de impozitare sunt foarte diferite, atât în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, cât şi în celelalte 13 state din Europa, pe care le avem în vedere, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, fapt pentru care comparaţiile trebuie făcute ţinând cont de particularităţile şi de caracteristicile sistemului fiscal din fiecare ţară.

În statele membre ale Uniunii Europene, media contribuţiilor sociale reprezintă 34,5% din salariul brut.

Media pentru contribuţiile sociale plătite de angajaţii (salariaţii) din primele 15 ţări membre ale Uniunii Europene este de 35,6%, iar media pentru contribuţiile sociale achitate de către cetăţenii din celelalte 12 state membre este de 34,7%.

În primele 15 ţări membre ale Uniunii Europene, media impozitului pe profit este de 25,8%, iar în statele care au aderat la 1 mai 2004, media este 20,3%, în timp ce cota de impozit pe profit în România este de 16%.

Diferenţele mari de la o ţară la alta în nivelul cotelor de impozitare se reduce, dispare sau chiar se inversează în unele cazuri, dacă se are în vedere ponderea venitului efectiv încasat în venitul brut şi aceasta datorită (1) structurii obligaţiilor bugetare pe care le conţin cotele în discuţie, şi (2) sistemului deducerilor (scăzămintelor), care sunt de la „diferite” la „foarte diferite”, da la „complicate” la „foarte complicate” de la o ţară la alta.

Cu cota de 16%, cu care sunt impozitate veniturile salariale şi profitul impozabil, România are cel mai scăzut nivel de impozitare a veniturilor salariale şi a profitului impozabil din Uniunea Europeană, potrivit raportului Directoratului pentru Taxe si Uniune Vamală, „Taxation trends în EU 2008”.

Ponderea veniturilor bugetare în produsul intern brut al României este unua dintre cele mai reduse din U.E., iar impozitele pe consum (numite, impropriu, şi taxe pe consum) reprezintă principalele surse de venituri ale bugetului de stat, notează acelaşi raport.

Taxele pe consum sunt reprezentate de taxa pe valoarea adăugată şi accize, dar ponderea cea mai mare o deţinetaxa pe valoarea adăugată, care reprezintă principalul venit bugetar.

Potrivit raportului Directoratului pentru Taxe şi Uniune Vamală, „Taxation trends în E.U. 2008”, în 2008, impozitul pe veniturile personale, plătit în România, de 16%, este cel mai mic din Uniune, în timp ce, în unele ţări cota maximă de impozitare a veniturilor persoanelor fizice ajunge la 59%.

Ţările europene care au cele mai ridicate niveluri de impozit pe venitul persoanelor fizice, de peste 50%, sunt: 59% în Danemarca, 59% în Suedia, 53,5% în Finlanda, 55,3% în Norvegia (care nu este membră a U.E.), 52% în Olanda.

Ţările europene care au cele mai scăzute niveluri de impozit pe venitul persoanelor fizice, de sub 30%, sunt: 19% Slovacia, 20% Estonia, 24% Bulgaria, 25% Letonia.

Media de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, la nivelul U.E., este de 38,68%, iar raportul Directoratului pentru Taxe şi Uniune Vamală, „Taxation trends în E.U. 2008” constată că există o tendinţă a noilor state membre de a impozita mai puţin veniturile din muncă (din salarii) şi mai mult consumul, în special al produselor vicii (tutun, ţigări, alcool, băuturi alcoolice, jocuri de noroc, prostituţia etc.) şi al celor poluante (carburanţi auto).

Dacă, în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor persoanelor fizice diferenţele dintre statele membre variază semnificativ, în ceea ce priveşte impozitarea profiturilor companiilor diferenţa este mai restrânsă, fiind cuprinsă între 10% în Bulgaria şi Cipru şi 35% – 40% în Spania.

Ţările europene, care au cele mai ridicate niveluri ale cotei de impozit pe profit, de peste 30%, sunt: Spania, cu 5 cote, în care cota standard este de 35%, iar cota maximă este de 40% pentru societăţile comerciale care desfăşoară activitate în domeniul hidrocarburilor; Portugalia, cu două cote, de 25% şi 35%; Malta, cu 35%; Olanda, cu 34,5% şi cu o cotă redusă, de 29%, pentru profiturile mai mici de 22.689 de euro; Franţa, cu 33,33%; Italia, cu 33%; Belgia, 33%; Marea Britanie, cu 5 cote, de: 0%; 19%; 23,75%; 30%; 32,75%; Grecia, cu 32%.

România, cu 16%, are unul dintre cele mai mici impozite pe profit, după Bulgaria, cu 10%, Cipru, cu 10%, Irlanda, cu 12,5%, Lituania, cu două cote, de 15% şi 13%, şi Letonia, cu 15%.

Potrivit raportului citat anterior, de la mijlocul anilor ‚90, impozitele pe profitul companiilor au fost reduse drastic în întreaga Uniune Europeană, iar tendinţa aceasta se menţine, având în vedere faptul că, în 2008, şapte state au diminuat cotele de impozit pe profit.

Pe de altă parte, raportul amintit precizează că nicio ţară din U.E. nu a luat măsuri de creştere a cotei de impozit pe profit.

De asemenea, potrivit aceluiaşi raport, în anul 2006, România înregistra o pondere a veniturilor bugetare în P.I.B. de 28,6%, cu 8,5% sub media celor 27 de ţări ale U.E., iar în 2008, nivelul de impozitare al venitului persoanelor fizice şi al profitului este cel mai scăzut din U.E.

În ceea ce priveşte structura veniturilor, raportul arată că România se bazează, în principal, pe veniturile din impozite indirecte, fiind pe locul patru în Uniune, după Bulgaria, Cipru şi Malta.

În anul 2006, în România impozitele indirecte reprezentau 44,5% din totalul veniturilor bugetare, în timp ce media, în cele 27 de ţări ale U.E., a fost de 38,9%.

Tot în anul 2006, în România contribuţiile sociale au deţinut o pondere 34,2 % din totalul veniturilor bugetare, iar impozitele directe numai 21,4%.

Datorită acestei structuri, în anul 2006, în România, încasările din T.V.A., în totalul veniturilor bugetare, de 28,6%, au fost pe locul doi în comparaţie cu celelalte ţări din U.E.

Totodată, raportul amintit, care evaluează tendinţele conform datelor privind veniturile raportate până în 2006, constată că ponderea veniturilor bugetare ale României în P.I.B. a rămas constantă începând din 2001.

Cauzele pentru care România nu este atractivă pentru investitorii străini, cu toate că are cel mai redus nivel al cotei de impozit pe venit şi pe profit, de 16%

Media impozitului pe veniturile persoanelor fizice (impozitul pe venit) şi ale persoanelor juridice (impozit pe profit şi impozitul pe dividende) este de 38,7% în cadrul U.E., neschimbată din 2006.

În zona euro, media impozitului pe veniturile persoanelor fizice este de 40,24%.

Ţările nordice au cele mai ridicate niveluri de impozit pe venitul persoanelor fizice, respectiv de 59% în Danemarca, 59% în Suedia, 53,5% în Finlanda, 55,3% în Norvegia, care nu este membră a U.E.

România are cel mai redus nivel al cotei de impozit pe veniturile persoanelor fizice, de 16%, şi cel mai redus nivel al cotei de impozit pe profit, tot de 16%, lucru evidenţiat atât de Raportul din 2008 „Taxation trends în the European Union”, realizat de Directoratul pentru Taxe şi Uniune Vamală al Comisiei Europene, cât şi de Institutul European de Statistica, Eurostat.

Cu toate acestea, România nu este apreciată de marii investitori străini ca una dintre ţările atractive pentru efectuarea de investiţii de mare anvergură şi pe termen lung, şi aceasta ca urmare mai multor cauze, dintre care sunt de menţionat următoarele:

1. Instabilitatea legislativă. Spre exemplu, cotele de contribuţii bugetare au fost modificate începând cu 1 ianuarie 2008, 1 iulie 2008, 1 decembrie 2008, 1 ianuarie 2009 şi 1 februarie 2009.

Astfel, la contribuţia pentru sănătate, cotele de contribuţie s-au modificat de 3 ori şi pe parcursul anului 2008, atât la angajator, cât şi la angajat, fiind diferite pe fiecare din perioadele: 1 ianuarie – 30 iunie; 1 iulie – 30 noiembrie; 1 – 31 decembrie.

Cu toate că (1) mandatul Guvernului în funcţie în anul 2008 expira la sfârşitul anului respectiv, iar (2) pentru anul 2009 (an de profundă criză financiară, economică şi socială) se aplica o altă lege a bugetului de stat şi o altă lege a bugetului asigurărilor sociale de stat, prin care se aprobau noi cote de contribuţii sociale pentru exerciţiul fiscal 2009, Guvernul din anul 2008 a dispus, la expirarea mandatului său, reducerea substanţială a cotelor de contribuţii sociale, reduceri pe care nu le-a putut accepta în perioada mandatului său cu toate că asemenea solicitări au fost permanente şi insistente din partea organizaţiilor sindicale şi ale societăţii civile.

Aplicarea „postmortem” (după expirarea mandatului său), de către un Guvern, de substanţiale reduceri fiscale (reduceri pe care nu le-a putut accepta în perioada mandatului său), pentru un an de profundă criză financiară, economică şi socială, reprezintă măsuri cu adevărat teribilist – politicianiste, generatoare de numeroase şi grave consecinţe negative

În timp ce în alte ţări se elaborează bugete multianuale, cu indicatori bugetari cu aplicabilitate pe mai mulţi ani, de 3 – 5 ani (care includ şi cotele de impozite şi pe cele ale contribuţiilor sociale obligatorii), la noi aceşti indicatori se modifică de mai multe ori într-un an, uneori având aplicabilitate numai pentru câte o lună.

2. Numeroase prevederi legale sunt neclare, confuze, susceptibile de interpretări dintre cele mai diferite, chiar diametral opuse.

Au fost şi cazuri, aşa după cum am mai arătat, în care unele prevederi legale au fost elaborate deliberat, bine gândit, în scop de sabotate efectivă a puterii politice care urma la conducerea ţării şi, pe cale de consecinţă, şi a Guvernului instalat de aceasta.

3. Numărul foarte mare al celorlalte impozite, contribuţii, taxe, tarife, comisioane, în special al celor parafiscale, introduse şi încasate în afara reglementărilor fiscale cu putere de lege, deci în afara fiscalităţii, fără nici un control din partea statului.

Se estimează că, la începutul anului 2009, existau aproximativ 500 de taxe fiscale şi parafiscale, stabilite prin circa 400 de acte normative, dar fără a se şti exact care este numărul acestora şi, cu atât mai mult, care sunt acestea, taxe care sunt, pe cât de multe, pe atât de mari, de apăsătoare, sâcâitoare (enervante, supărătoare, agasante), stresante pentru persoanele fizice şi juridice.

La ultimul „recensământ” al parafiscalităţii, întocmit de Banca mondială, în februarie 2008, România figura cu 385 de legi referitoare la taxe şi impozite.

De mai mulţi ani se încearcă, de către Ministerul Finanţelor, să se efectueze un inventar al taxelor nefiscale (parafiscale) şi o raţionalizare a acestora, dar fără a se reuşi mare lucru, nici chiar în anii 2009 şi 2010 când eforturile Guvernului şi pe această linie sunt de apreciat.

Efectiv s-a ajuns într-o situaţie cu adevărat haotică în domeniul taxelor parafiscale: fiecare stabileşte taxe după bunul plac, respectiv ce taxe doreşte, când vrea şi fără nicio restricţie în nivelul (mărimea) acestora şi fără nicio legătură cu costul prestaţiei.

Administraţii, autorităţi extrabugetare, instituţii autonome sau profesionale, regii autonome, agenţii guvernamentale, societăţi comerciale cu capital de stat, autorităţi care nu sunt în subordinea Guvernului, societăţi comerciale cu capital privat şi diferite alte entităţi parazite, introduc şi încasează taxe nefiscale (parafiscale) după bunul plac: când vor, după cum vor şi în ce mărime vor, inclusiv pentru presupuse (fictive) servicii prestate persoanelor fizice şi juridice.

Inventarierea tuturor taxelor fiscale şi nefiscale, ale actelor normative în baza cărora se percep acestea (numeroase fiind introduse şi încasate în afara unor reglementări cu putere de lege), de cine se instituie, de cine se percep şi cum sunt folosite veniturile obţinute din încasarea acestora, trebuie să constituie o prioritate a oricărui guvern.

Numai după efectuarea acestui „recensământ al fiscalităţii” se poate trece la întocmirea „Registrului impozitelor, contribuţiilor, taxelor şi tarifelor, fiscale şi nefiscale, din România”, respectiv a „Registrului Fiscal Român”, act normativ pe baza căruia se asigură ordine şi disciplină în domeniu fiscalităţii, domeniul esenţial pentru întreaga viaţă economică şi socială din ţara noastră.

4. Corupţia şi birocraţia constituie fenomene negative de care marii investitori ţin cont în alegerea unei ţări în care să-şi plaseze capitalurile.

Chiar şi pentru un Guvern performant (cum se pare că este cel din anii 2009 şi 2010) este o sarcină deosebit de grea să întreprindă măsuri radicale şi cu adevărat eficiente pentru eliminarea numeroaselor şi gravelor neajunsuri (acumulate pe parcursul ultimilor 20 de ani) existente în sistemul nostru fiscal şi parafiscal.

Greutăţile în rezolvarea şi a acestei probleme sunt generate şi de atitudinea cu adevărat teribilist – ostilă a unor forţe politice care, dintr-un spirit de competiţie greşit înţeles, sabotează inclusiv măsuri legislative care ar genera numeroase şi însemnate efecte benefice pe plan economic şi social, unele chiar pe termen lung (de care ar beneficia inclusiv respectivele forţe politice când ar ajunge la guvernare).

Probleme ce se ridică în legătură cu comparabilitatea nivelului de impozitare din diferite ţări

Aşa după cum am mai arătat, pentru a se ajunge la concluzii corecte din efectuarea comparaţiilor cu privire la nivelul cotelor de impozitare (pe venit, profit, t.v.a., dividende) şi ale contribuţiilor sociale (pentru pensie, sănătate, şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale etc.) din diferite ţări, trebuie avute în vedere particularităţile şi caracteristicile sistemului fiscal din fiecare ţară.

În efectuarea acestor comparaţii trebuie luat în considerare şi faptul că nu există o sursă oficială, naţională, la nivelul U.E. şi/sau la nivel internaţional, care să prezinte nivelul cotelor de impozitare şi al cotelor de contribuţii sociale, din acelaşi an, pe baza unor elemente comparabile (nivelul cotei, baza de impozitare, materia impozabilă, contribuabili etc.) şi a unor informaţii lămuritoare, edificatoare.

Chiar dacă s-ar prezenta, de către un organism oficial (naţional sau internaţional) nivelul comparativ al acestor cote, din acelaşi an, pentru mai multe ţări, în unele ţări aceste cote cunosc modificări ulterioare, pe cât de mari, pe atât de frecvente, nu numai de la un an la altul, dar chiar în cadrul aceluiaşi an, cazul României fiind edificator în acest sens.

Sunt şi ţări, în special dintre cele occidentale dezvoltate, în care majoritatea cotelor de impozitate şi/sau de contribuţii sociale rămân nemodificate pe perioade de până la 10 – 15 ani.

Numai din anul 2000 şi până în prezent se constată că, în timp ce unele ţări au redus cotele în discuţie, altele le-au mărit.

În unele ţări s-a trecut de la impozitarea progresivă la impozitarea pe bază de cotă unică, iar în altele s-a trecut de la impozitarea pe bază de cotă unică la diferite forme de impozitare progresivă.

În acelaşi timp, în majoritatea ţărilor au intervenit modificări substanţiale, atât în extinderea bazei de impozitare, cât şi în reconsiderarea facilităţilor fiscale.

De pildă, în România, în anul 2008, acelaşi guvern a modificat cotele de contribuţii bugetare de mai multe ori, recordul fiind deţinut de contribuţia pentru sănătate, modificată de 3 ori, respectiv începând 1 ianuarie, 1 iulie, 1 decembrie. Totodată, şi „baza de impozitare” s-a modificat radical, trecându-se de la „salariul de bază„ la „venitul brut”, ceea ce a condus la mărirea acesteia de 3 – 5 ori în cadrul unor categorii de salariaţi (la care veniturile „colaterale” de natură salarială erau, şi mai sunt, de 3 – -5 ori mai mari decât salariul de bază). În acest caz, simpla apreciere, numai după nivelul cotelor de contribuţii sociale, reduse (destul de puţin, dar reduse), dar fără a se ţine cont şi de modificările în nivelul bazei de impozitare (extinsă masiv la toate contribuţiile sociale) conduce la concluzii greşite.

Pentru a se asigura o evaluare cât mai corectă a „coordonatelor” sistemului fiscal din ţara noastră, faţă de sistemul fiscal internaţional şi, în special, faţă de cel din ţările Uniunii Europeane, a evoluţiei şi tendinţei (direcţiilor de perfecţionare) ale acestora, se impune a fi cunoscute principalele caracteristici şi particularităţi ale sistemelor fiscale din ţările cele mai dezvoltate, în special din cele ale U.E.

Reprezentanţii ţării noastre în organismele internaţionale, cu deosebire în cele ale U.E. şi în cele ale ţărilor care joacă un rol esenţial în evoluţia vieţii economice şi sociale planetare, ar trebui să fie cu adevărat activi în a studia, evalua şi informa cu privire la tendinţele (evoluţia) acestor fenomene, inclusiv prin intervenţii în literatura de specialitate şi în mass-media, aşa cum se procedează în alte ţări.

Actuala criză financiară, cu numeroasele şi gravele ei consecinţe negative pe plan economic şi social, semnalată în S.U.A. încă din august 2007, a ajuns la noi după mai bine de un an, dar fără ca reprezentanţii statului român în străinătate să fi sesizat şi atenţionat asupra acesteia.

Deosebit de important este a se avea în vedere faptul că însăşi dezvoltarea economică şi socială a fiecărei ţări, în special a ţărilor mici, mijlocii şi/sau mai puţin dezvoltate, depinde, în mare măsură şi de capacitatea reprezentanţilor acestora în organismele internaţionale, de a sesiza evalua şi valorifica la timp tot atât ceea ce au mai bun alţii, cât şi evoluţia fenomenelor fiscale, financiare, economice şi sociale pe plan internaţional.

Acesta este considerentul pentru care trebuie cunoscute atât sistemele fiscale internaţionale actuale dar, în special, tendinţele, liniile directoare ale acestora.

Pentru a se asigura o evaluare cât mai corectă a direcţiilor de perfecţionare a sistemului fiscal din ţara noastră, se impune a fi prezentate principalele caracteristici şi particularităţi ale sistemelor fiscale din ţările europene.

În Bulgaria, pentru veniturile din muncă (din salarii) se aplică impozitarea progresivă, pe baza unui barem cu 5 clase/trepte de impozitare, în care cota maximă, de 24%, se aplică pentru veniturile de peste 3.600 de euro.

În Cipru, veniturile din muncă se supun tot impozitării progresive, dar cota de 25% (apropiată de cea de 24% din Bulgaria) se aplică pentru venituri cuprinse între 26.101 – 38.800 de euro, deci pentru venituri de până laaproape de 10 ori mai mari.

În Marea Britanie, impozitarea veniturilor din muncă ale persoanelor fizice se face pe baza impozitării progresive, cota de 22% (apropiată de cea de 24% din Bulgaria), se aplica, în anul 2004, pentru veniturile cuprinse între 30.000 – 45.000 de euro, deci pentru venituri de până la aproape 13 ori mai mari decât în Bulgaria.

Concluzia: chiar şi în cadrul impozitării progresive, aceeaşi venit impozabil, într-o ţară se încadrează între veniturile cele mai mari, supus impozitării cu cota maximă, în timp ce într-o altă ţară, acesta se încadrează între veniturile medii, obţinute de marea majoritate a populaţiei, supuse impozitării cu o cotă de mijloc.

În acest exemplu, ceea ce în Bulgaria (ca şi în România) venitul unei persoane, de 3.600 de euro lunar, este considerat un venit mare care, în cazul unei impozitări progresive, ar trebui impus cu cota maximă, într-o altă ţară, puternic dezvoltată, precum în cazul Marii Britanii, acelaşi venit, de 3.600 de euro lunar, se încadrează în categoria de venit mediu şi este supus impozitării cu o cotă de mijloc, de 22%.

Construcţia sistemului fiscal din fiecare ţară se face în funcţie de unele elemente esenţiale, precum nivelul de dezvoltare al ţării respective, de mărimea veniturilor, de numărul persoanelor care obţin aceste venituri.

Cotele maxime trebuie să afecteze numai „vârfurile”, numai „veniturilor extremale”, numai partea superioară a veniturilor cele mai mari.

Trebuie avut în vedere faptul, că în cazul impozitării progresive numai o parte dintre veniturile cele mai mari, adică numai „vârfurile”, sunt impozitate cu cota cea mai mare, nu întregul venit.

De pildă, în Suedia şi Danemarca, cota maximă de impozitare a veniturilor din muncă (din salarii) ale persoanelor fizice, este de 59%, dar această cotă se aplică numai la venituri de peste 44.130 de euro în Suedia, în anul 2004, şi la venituri de peste 39.620 de euro în Danemarca, în anul 2003.

Veniturile aflate sub aceste plafoane se impozitează cu alte cote, conform baremului de impozitare progresivă din aceste ţări.

În schimb, în cazul impunerii pe baza cotei unice, toate veniturile, indiferent de mărime, se impozitează cu aceeaşi cotă, toţi contribuabilii, săraci sau bogaţi,sunt consideraţi ca fiind „egali” în faţa „cotei unice”.

Ori, în condiţiile în care, atât în Bulgaria, cât şi în România, salariul minim este de circa 150 de euro, iar acesta este încasat de numeroase persoane, obţinerea unor veniturile salariale, de peste 44.130 de euro lunar, în special de către salariaţii de stat, are loc numai prin grave abuzuri, inclusiv legislative.

Facilităţile fiscale – factor de diferenţiere a sistemelor fiscale

Elaborarea sistemului fiscal dintr-o ţară este o operaţiune deosebit de importantă, uneori decisivă în impulsionarea dezvoltării economice şi sociale şi/sau în depăşirea mai uşoară şi într-un timp cât mai scurt a unei crize economico – financiare, precum cea pe care o parcurgem în prezent.

În efectuarea unor comparaţii corecte între nivelul cotelor de impozitare trebuie să ţinem cont şi de facilităţile fiscale, care pot diferenţia foarte mult „venitul impozabil” de „venitul brut” („venitul impozabil” fiind venitul din care se calculează efectiv impozitul, numit şi „venit bază de calcul”, sau „venit bază de impozitare”).

Datorită facilităţilor fiscale (exprimate, în general, prin deduceri, prin scăzăminte de venit scutit de la impozitare) se ajunge ca, la acelaşi venit brut, cu aceeaşi cotă de impozitare, venitul impozabil şi impozitul datorat să fie foarte diferit, nu numai de la o ţară la alta, dar chiar şi în cadrul aceleiaşi ţări, de la o perioadă la alta.

Există situaţii în care, în cadrul aceleiaşi ţări şi în aceeaşi perioadă de timp, la acelaşi venit brut, cu aceeaşi cotă de impozitare, venitul impozabil şi impozitul datorat sunt foarte diferite între categoriile de contribuabili, în funcţie de facilităţile fiscale de care beneficiază.

Facilităţile fiscale sunt stabilite prin lege, în funcţie de mărimea venitului, de situaţia economică şi socială a salariatului şi a familiei sale: căsătorit, necăsătorit, cu membrii de familie şi/sau rude până la un anumit grad, fără venituri sau cu venituri sub limita prevăzută prin lege, aflaţi efectiv în întreţinerea sa etc.

Unele ţări, printre care şi România, acordă deduceri (scutiri de venit de la impozitare), până la o anumită mărime a veniturilor salariale, atât pentru salariat, cât şi pentru membrii săi de familie.

Ca urmare a deducerilor din venitul brut, atât a contribuţiilor bugetare, cât şi a deducerilor personale, în luna ianuarie 2009, salariaţii din România, care au beneficiat de maximum de deduceri admise de lege, nu au datorat impozit pe veniturile salariale brute, la unitatea la care au funcţia de bază, de până la 764,70 de lei (circa 180 de euro, la cursul din ianuarie 2009).

Dacă mai adăugăm şi celelalte deduceri admise de art. 57 din Codul fiscal, constând în: 1) cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă, neplafonată; 2) cotizaţia la fondurile de pensii facultative, în limita a 400 de euro anual, rezultă un venit brut neimpozabil de 950 de lei lunar.

În alte ţări, care nu acordă asemenea deduceri şi/sau care nu admit deducerea (scăderea) contribuţiilor bugetare din venitul brut în vederea stabilirii venitului impozabil, la acelaşi venit brut şi cu aceeaşi cotă de impozit, venitul impozabil şi impozitul sunt mult diferite.

Dintre ţările care aplică impozitarea progresivă, unele acordă scutirea de la impozitare pentru prima tranşă din baremul de impozitare, altele nu.

Din cele 22 de ţări ale Uniunii Europene, care aplică impozitarea progresivă, 9 ţări (Austria, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg şi Malta) acordă scutirea de la impozitare pentru prima tranşă din baremul de impozitare, scutire de care beneficiază toţi contribuabilii, indiferent de mărimea venitului. Alte ţări au conceput sistemul de impozitare progresiv, dar după alte principii: nu acordă scutiri prin baremul de impozitare, întrucât consideră că este inechitabil ca de asemenea scutiri să beneficieze şi contribuabilii cu venituri mari şi foarte mari, ceea ce constituie un act de inechitate fiscală.

În numeroase ţări, printre care se află şi România, se acordă facilităţi fiscale în funcţie de situaţia economică şi socială a salariatului şi a membrilor săi de familie, respectiv în funcţie de: mărimea venitului salariatului; numărul persoanele aflate în întreţinerea efectivă a salariatului, dacă acestea sunt fără venituri, copii minori, handicapaţi etc.

Am subliniat aceste aspecte pentru a se înţelege marea diversitate a sistemului de impozitare, inclusiv în ţările Uniunii Europene, ţări în care s-au obţinut succese notabile numai în armonizarea reglementărilor pe linia impozitelor indirecte, respectiv a taxei pe valoarea adăugată, accizelor şi taxelor vamale, taxe vamale care, ulterior, au fost desfiinţate între aceste ţări.

În cazul impozitelor indirecte s-a reuşit chiar o limitare a cotelor de impozitare, prin stabilirea unor niveluri minime şi maxime, şi o armonizare a facilităţilor fiscale şi a conţinutului bazei de impozitare, ceea ce face ca la acelaşi venit brut, cu aceeaşi cotă de impozitare, impozitul să fie acelaşi în respectivele ţări.

Pe linia taxei pe valoarea adăugată şi, în special a accizelor, s-a reuşit chiar o armonizare a cotelor de impozitare, existând mai multe produse la care se aplică aceeaşi cotă în toate ţările Uniunii Europene.

În cazul impozitelor directe, încă nu s-a trecut la armonizarea legislaţiei între ţările Uniunii Europene, ceea ce conduce la diferenţe foarte mari de la o ţară la alta, în ceea ce priveşte sensul şi conţinutul fiscal al noţiunilor de: venit brut; contribuţii bugetare, deductibile sau nu din venitul brut, la calculul profitului impozabil; deduceri fiscale; venit impozabil etc.

Particularităţi şi caracteristici în aplicarea impozitării progresive în ţările europene

În mai multe ţări, pentru veniturile persoanelor fizice, se aplică impozitarea progresivă, dar nu în forma ei clasică, ci pe baza unui sistem de impozitare diferenţiat, în funcţie de (1) sursa venitului, (2) numărul veniturilor, (3) mărimea venitului, şi (4) altor criterii de ordin economic şi social, respectiv:

1. Pentru venitul de la funcţia de bază se aplică o cotă de impozit redusă.

2. Pentru venitul obţinut în afara funcţiei de bază se aplică o cotă de impozit mult mai mare, de până la 6 ori, în unele dintre ţări.

3. Pentru orice alte venituri se aplică o altă cotă de impozit, mult mai mare faţă de cota cu care se impozitează veniturile obţinute în afara funcţiei de bază.

Spre exemplu, în Bosnia – Herţegovina:

• Pentru venitul de la funcţia de bază se aplică o cotă de impozit de 5%.
• Pentru venitul obţinut în afara funcţiei de bază se aplică o cotă de impozit de 30%.
• Orice alte venituri se impozitează cu cotade 50%.

Un asemenea sistem de impozitare ar putea fi aplicat şi de Guvernul României pentru salariaţii din instituţiile publice şi din unităţi cu capital integral sau parţial de stat, (1) care obţin venituri exorbitante din unităţile de stat, şi (2) care încasează venituri din mai multe surse, de până la 8 – 10 în unele cazuri, cele mai multe fără prestarea efectivă a unor activităţi.

4. În unele ţări, cota de impozit pe profit este diferită pentru societăţile de capital, faţă de societăţile de persoane.

De pildă, în Islanda, profitul societăţilor de capital se impozitează cu 18%, iar cel al societăţii de persoane cu 26%, iar companiile de comerţ internaţional, care au sediul în această ţară dar desfăşoară activitate exclusiv în afara graniţelor ei, plătesc impozitul pe profit cu cota de 5%.

5. Sunt şi ţări în care contribuţiile sociale obligatorii nu se calculează din venitul (salariul) brut, ci dintr-o altă bază de calcul.

De exemplu, în Danemarca, indiferent de mărimea venitului/salarului lunar al salariatului, fiecare angajat datorează 74,55 coroane lunar, iar angajatorul datorează 149,1 coroane lunar pentru fiecare angajat, totalul contribuţiilor bugetare cuvenite statului pentru un salariat fiind de 75,55 + 149,1 = 223,65 coroane lunar.

În Republica Moldova, angajatorul datorează 27% din salariul brut lunar plătit, iar angajatorul datorează 2% din „baza de calcul a contribuţiilor sociale”, care este constituită din „de 3 ori salariul mediu anual”.

6. Prezintă interes şi sistemul de impozitare a profitului din Norvegia.

În această ţară, regula generală este de impozitare a profiturilor cu cota de 28%.

Pentru companiile petroliere cota de impozit pe profit se majorează cu 50% faţă de cota generală.

În schimb, companiile navale sunt scutite de la plata impozitului pe perioada în care profitul nu este distribuit sub formă de dividende.

Este uşor de înţeles că aceste companii nu plătesc, pe perioada respectivă, nici impozit pe dividende deoarece, nefiind repartizat profitul, nu există nici dividende şi, ca atare, nici impozit pe dividende.

Scutirea de la plata impozitului pe perioada în care profitul nu este distribuit sub formă de dividende se aplică şi în ţara noastră.

Considerăm însă că efectele benefice ar fi mult mai mari, atât pentru stat, cât şi pentru persoanele fizice şi juridice, în cazul în care legea ar prevedea (1) repartizarea obligatorie a profitului obţinut în fiecare an (ceea ce ar face ca bilanţul să reflecte situaţia financiar – contabilă şi fiscală definitivă şi reală a fiecărui exerciţiu fiscal, (2) scutirea de la impozitare a dividendelor pe perioada pe care acestea nu sunt ridicate din societatea comercială, (3) pentru dividendele lăsate în unitate aceasta să aibă dreptul să acorde dobândă până la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale.

7. Impozitarea veniturilor persoanelor fizice se face, în unele ţări, nu prin aplicarea „metodei standard de impozitare progresivă”, ci prin cote diferite, în funcţie de mărimea venitului/salariului.

De pildă, în Serbia, cota „standard” de impozitare a veniturilor persoanelor fizice este de 14%, dar pentru venitul personal care este de peste 4 ori mai mare decât salariul mediu anual, se aplică o cotă suplimentară de 10 puncte procentuale, deci cota de 24%.

8. În unele lucrări din literatura economică de specialitate din ţara noastră se exprimă greşit anumite cote de impozitare din alte ţări.

Spre exemplu, într-o lucrare se menţionează:

1) „Veniturile persoanelor fizice se impozitează cu cota de 14%. Pentru venitul anual care depăşeşte de 4 ani salariul mediu anual se percepe o cotă suplimentară de 10%”. Exprimarea corectă este următoarea: „Veniturile persoanelor fizice se impozitează cu cota de 14%. Pentru venitul anual care depăşeşte de 4 ani salariul mediu anual se percepe o cotă suplimentară de 10% puncte procentuale”.

2) „Veniturile din muncă sunt impozitate pe poza unui barem progresiv cu cote de impunere cuprinse între 15% şi 35%. Pentru veniturile persoanei fizice mai mari de …......, cotele de impunere se majorează cu 5%, fiind aplicabil acelaşi barem progresiv”.

Exprimarea corectă este următoarea: „Veniturile din muncă sunt impozitate pe poza unui barem progresiv cu cote de impunere cuprinse între 15% şi 35%. Pentru veniturile persoanei fizice mai mari de …......, cotele de impunere se majorează cu 5 puncte procentuale, fiind 20% şi 40%”.

Bibliografie

Legea nr. 130/1999, republicată, privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.
Legea nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010.
Legea nr. 12/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate”.
N. Grigorie – Lăcriţa. Evitarea dublei impuneri pentru veniturile din muncă, Editura Universitaria, Craiova, 2003.
http://app.mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe. MinisterulFinanţelor Publice. Registrulfiscalşialcontribuţiilor sociale.
www.cnpas.org(Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale)
www.mmuncii.ro (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale)
www.cnas.ro (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate)
www.mfinante.ro (Ministerul Finanţelor Publice)
www.ier.ro (Institutul European din România)

Anexa nr. 1.

Cotele cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010

Obligaţia de plată	Decembrie 2009 total	Anul 2009			Persoane fizice, 2009
		Total	Angajator	Angajat
1	2	3	4	5	6
1. Contribuţia de sănătate (Legea nr. 11/2010; Legea nr. 95/2006)
Contribuţia de sănătate (CASS)	10,7%	10,7%	5,2%	5,5%	Vezi precizările
2. Contribuţia pentru pensie (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 19/2000)
Condiţii normale de muncă	28%	31,3%	20,8%	10,5%	31,3%
Condiţii deosebite de muncă	33%	36,3%	25,8%	10,5%	36,3%
Condiţii speciale de muncă	38%	41,3%	30,8%	10,5%	41,3%
3. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (O.U.G. nr. 158/2005)
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii	0,85%	0,85%	0,85%	–	0,85%
4. Contribuţia pentru şomaj (Legea nr. 12/2010 şi Legea nr. 76/2002)
Contribuţia pentru şomaj	1,0%	1,0%	0,5%	0,5%	1,0%
5. Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (L. nr. 12/2010; L. nr. 200/2006)
Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale	0,25%	0,25%	0,25%	–	–
6. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 346/2002)
Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale	0,15% – 0,85%	0,15% – 0,85%	0,15% – 0,85%	–	1%
7. Obligaţiile angajatorilor pentru drepturile persoanelor cu handicap (Legea nr. 448/2006)
Prin art. 78 din Legea nr. 448/2006 se prevede: „(2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. (3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a).”
8. Comisionul pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă (Legea nr. 130/1999)
Prin alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 130/1999 se prevede: „(1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după cum urmează: a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă; b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către aceştia.”.
9. Impozitul pe venit/salarii (Legea nr. 571/2003)
Prin alin (2) al art. 57 din Legea nr. 571/2003 se prevede: „(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel: a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele: –deducerea personală acordată pentru luna respectivă; –cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; –contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro; b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;”
10. Obligaţiile bugetare pentru veniturile din pensii(Legea nr. 571/2003; Legea nr. 19/2000; Legea nr. 95/2006)
Şi în anul 2010, contribuţia de sănătate (5,5%) şi impozitul (16%) se calculează numai din suma care depăşeşte 1.000 lei lunar, nu din cuantumul total al pensiei. Impozitul pe venitul impozabil din pensii = venitul impozabil din pensii x cota de impozit = [venitul supus obligaţiilor bugetare – contribuţia de sănătate] x cota de impozit = [venitul din pensie – suma neimpozabilă de 1.000 lei – contribuţia de sănătate] x cota de impozit.
11. Obligaţiile bugetare pentru veniturile realizate pe bază de convenţii civile (Codul civil)
Contribuţia de sănătate se datorează numai în cazul în care cel care obţine venitul nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006. Impozitul se datorează cu cota de 16%. Vezi precizările din acest material.

Sursa: Situaţia este întocmită de autori prin analiza actelor normative prin care este stabilită fiecare obligaţie bugetară.

Anexa nr. 2.

Situaţia convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România

Nr. crt.	Statul cu care este încheiată convenţia	Nr. şi data Decretului / Legii de ratificare a Convenţiei	Buletinul / M.Of. în care este publicată Convenţia	Data intrării în vigoare a Convenţiei	Data de la care se aplică Convenţia
1	Africa de Sud	59/13.07.1994	199/1994	29.10.1995	1.01.1996
2	Albania	86/18.10.1994	302/1994	20.10.1995	1.01.1996
3	Algeria	25/12.04.1995	69/1995	11.07.1996	1.01.1997
4	Anglia	26/03.02.1976	13/1976	22.11.1976	1.04.1976
5	Armenia	121/9.07.1997	156/1997	24.08.1997	1.01.1998
6	Australia	85/20.03.2001	150/2001	11.04.2001	1.01.2002
7	Austria	254/10.07.1978	64/1978	10.01.1979	1.01.1978
8	Bangladesh	221/04.09.1987	37/1987	21.08.1988	1.01.1989
9	Belarus	102/26.05.1998	200/1998	15.07.1998	1.01.1999
10	Belgia	126/16.10.1996	262/1996	17.10.1998	1.01.1999
11	Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Slovenia	331/14.10.1986	61/1986	21.10.1988	1.01.1989
12	Bulgaria	5/10.01.1995	7/1995	12.09.1995	1.01.1996
13	Canada	418/05.12.1979	97/1979	29.12.1980	1.01.1978
14	Cehia	37/23.06.1994	157/1994	10.08.1994	1.01.1995
15	China	5/24.01.1992	10/1992	5.03.1992	1.01.1993
16	Cipru	261/09.07.1982	66/1982	8.11.1982	1.01.1983
17	Coreea de Nord	104/19.06.2000	301/2000	25.08.2000	1.01.2001
18	Coreea de Sud	18/08.04.1994	96/1994	6.10.1994	1.01.1995
19	Croaţia	127/16.10.1996	271/1996	28.11.1996	1.01.1997
20	Danemarca	389/27.10.1977	118/1977	28.12.1977	1.01.1974
21	Ecuador	111/9.11.1992	294/1992	22.01.1996	1.01.1997
22	Egipt	316/14.10.1980	84/1980	5.01.1981	1.01.1982
23	Elveţia	60/13.07.1994	200/1994	27.12.1994	1.01.1994
24	Emiratele Arabe Unite	74/03.11.1993	262/1993	23.01.1996	1.01.1997
25	Federaţia Rusă	38/16.06.1994	158/1994	11.08.1995	1.01.1996
26	Filipine	23/04.04.1995	64/1995	27.11.1997	1.01.1998
27	Finlanda	201/24.12.1999	642/1999	4.02.2000	1.01.2001
28	Franţa	240/23.12.1974	171/1974	27.09.1975	1.01.1975
29	Georgia	45/26.03.1999	132/1999	15.05.1999	1.01.2000
30	Germania	625/21.11.1973	197/1973	1.11.1975	1.01.1972
31	Grecia	25/12.03.1992	46/1992	7.04.1995	1.01.1996
32	India	221/04.09.1987	37/1987	14.11.1987	1.01.1988
33	Indonezia	50/2.03.1998	104/1998	13.01.1998	1.01.2000
34	Iordania	215/26.06.1984	51/1984	2.08.1984	1.01.1985
35	Irlanda	208/28.11.2000	626/2000	29.12.2000	1.01.2001
36	Israel	39/14.02.1998	86/1998	21.06.1998	1.01.1999
37	Italia	82/15.04.1977	34-35/1977	6.02.1979	1.01.1979
38	Iugoslavia	122/09.07.1997	155/1997	1.01.1998	1.01.1998
39	Japonia	213/05.07.1976	69/1976	9.04.1978	1.01.1978
40	Kazahstan	11/6.03.2000	109/2000	21.04.2000	1.01.2001
41	Kuwait	5/08.03.1993	57/1993	5.10.1994	1.01.1992
42	Letonia	606/06.11.2002	841/2002	17.10.2002	17.10.2002
43	Liban	10/21.03.1996	62/1996	6.04.1997	1.01.1998
44	Lituania	278/15.05.2002	393/2002	15.07.2002	1.01.2003
45	Luxemburg	85/18.10.1994	299/1994	8.12.1995	1.01.1996
46	Malayezia	482/26.12.1983	106/1983	7.04.1984	1.01.1985
47	Malta	61/3.07.1996	144/1996	16.08.1996	1.01.1997
48	Maroc	404/01.11.1982	99/1982	30.08.1987	1.01.1987
49	Mexic	331/20.06.2001	372/2001	15.08.2001	1.01.2001
50	Moldova	60/17.06.1995	127/1995	10.04.1996	1.01.1997
51	Namibia	61/15.04.1999	188/1999	5.08.1999	1.01.2000
52	Nigeria	10/08.03.1993	58/1993	18.04.1993	1.01.1994
53	Norvegia	67/25.03.1981	19/1981	27.09.1981	1.01.1982
54	Olanda	85/25.05.1999	251/1999	29.07.1999	1.01.2000
55	Pakistan	212/28.11.2000	632/2000	13.01.2001	1.01.2002
56	Polonia	6/10.01.1995	7/1995	15.09.1995	1.01.1996
57	Portugalia	63/15.04.1999	194/1999	14.07.1999	1.01.2000
58	Siria	40/11.02.1986	9/1988	7.11.1991	1.01.1992
59	Slovacia	96/10.11.1994	315/1994	29.12.1995	1.01.1996
60	Spania	418/05.12.1979	97/1979	26.06.1980	1.01.1980
61	Sri Lanka	149/22.05.1985	27/1985	28.02.1986	1.01.1986
62	SUA	238/23.12.1974	168/1974	26.02.1976	1.01.1974
63	Suedia	432/31.10.1978	104/1978	8.12.1978	1.01.1978
64	Thailanda	3/03.02.1997	18/1997	3.04.1997	1.01.1998
65	Tunisia	326/23.12.1987	60/1987	19.01.1989	1.01.1990
66	Turcia	331/14.10.1986	61/1986	15.09.1988	1.01.1989
67	Ucraina	128/16.10.1996	272/1996	17.11.1997	1.01.1998
68	Ungaria	91/28.10.1994	306/1994	14.12.1995	1.01.1996
69	Uzbekistan	26/12.03.1997	46/1997	17.10.1997	1.01.1998
70	Vietnam	6/13.03.1996	56/1996	24.04.1996	1.01.1997
71	Zambia	215/26.06.1984	51/1984	29.10.1992	1.01.1993

Sursa: Situaţia este întocmită de autori pe baza convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România, cu adaptarea la denumirea actuală a numelor unor state, precum Anglia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Federaţia Rusă, Germania, Iugoslavia.

Nota autorilor: Convenţia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, pentru Bosnia-Herţegovina, Macedonia şi Slovenia se aplică în baza “Decretului nr. 331 din 14 octombrie 1986, pentru ratificarea unor tratate internaţionale”, publicat în Buletinul Oficialnr. 61 din 20 octombrie 1986: “Art. 2 - Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Belgrad la 29 aprilie 1986.”.

Anexa nr. 3.

Prevederi din Codul fiscal al României cu privire la evitarea dublei impuneri

"Art. 1. Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal.[…]

(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.[…]”

„Art. 7. Definiţii ale termenilor comuni

(1) În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlului VI Taxa pe valoarea adăugată, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: […]

11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau aşa cum se stabileşte în prezentul cod;[…]”.

„Art. 20¹. Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene

(1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:

a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;

2. deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie 2009;

3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1 - 3;

b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);

2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

4. deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru, respectiv o participare minimă de 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009;

5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.

(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) stat membru - stat al Uniunii Europene;

b) filială dintr-un stat membru - persoana juridică străină al cărei capital social include şi participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un stat membru;

c) stat terţ - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru persoanele juridice străine sunt:[…]”

(5) Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 90/435/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre, amendată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului.[…]”

„Art. 118. Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene

(1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. Legislaţia Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.

(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.

(3) În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.

Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român.

Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului român.

Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene coroborat cu legislaţia internă, după caz, se efectuează independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă.

(4) Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru rezidenţii români, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme.”

„Art. 124⁴. Definiţia autorităţii competente

În sensul prezentului capitol, se înţelege prin autoritate competentă:

a) pentru România - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

b) pentru ţările terţe - autoritatea competentă definită pentru scopul convenţiilor bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei impuneri sau, în lipsa acestora, oricare altă autoritate competentă pentru emiterea certificatelor de rezidenţă fiscală.”

„Art. 124¹⁴. Eliminarea dublei impuneri

(1) România asigură pentru beneficiarii efectivi rezidenţi eliminarea oricărei duble impuneri care ar putea rezulta din perceperea reţinerii la sursă în ţările care au perioadă de tranziţie, prevăzute la art. 124⁹, în concordanţă cu prevederile alin. (2).

(2) România restituie beneficiarului efectiv rezident în România impozitul reţinut conform art. 124¹⁰.”

Anexa nr. 4.

Cotele de impunere datorate în ţara de sursă, prevăzute în convenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România

Cotele de impunere datorate în ţara de sursă, pentru impozitele ce se reţin de la nerezidenţi, din veniturile reprezentând dividende, dobânzi, redevenţe şi comisioane, conform prevederilor din convenţiile pentru evitarea dublei impuneri (numite şi convenţii fiscale) pe venit şi pe avere, încheiate de România şi intrate în vigoare, sunt cele de mai jos:

În aplicarea Codului fiscal trebuie avut în vedere art. 1 din acesta, care prevede:

„Art. 1. Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal.[…]

(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.[…]”

Nr. crt.	Ţara	Dividende %	Dobânzi %	Redevenţe %	Comisioane %
1	Africa de Sud	15	15	15	-
2	Albania	10 / 15	10	15	15
3	Algeria	15	15	15	-
4	Anglia	10	10	15	12,5
5	Armenia	5 / 10	10	10	10
6	Australia	5 / 15
7	Austria	10	10	10	-
8	Bangladesh	10	10	10	-
9	Belarus	10	10	15	-
10	Belgia	5 / 15	10	5	5
11	Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Slovenia	5	7,5	10	10
12	Bulgaria	10 / 15	15	15	-
13	Canada	10	15	15	-
14	Cehia	10	7	10	-
15	China	10	10	7	-
16	Cipru	10	10	5	-
17	Coreea de Nord	10	10	10	10
18	Coreea de Sud	7 / 10	10	7 / 10	10
19	Croaţia	5	10	10	-
20	Danemarca	10	10	10	-
21	Ecuador	10	15	15	15
22	Egipt	10	15	15	15
23	Elveţia	10	10	10
24	Emiratele Arabe Unite	3	3	3	3
25	Federaţia Rusă	15	15	10	-
26	Filipine	10 / 15	10 / 15	10 / 15 /25	-
27	Finlanda	10	10	10	-
28	Franţa	10	10	10	-
29	Georgia	8	10	5	5
30	Germania	10	10	10	-
31	Grecia	10	10	5/7	5
32	India	10	15	20	5
33	Indonezia	12,5 / 15	12,5	12,5 / 15	10
34	Iordania	10	12,5	15	15
35	Irlanda	3	3	3	-
36	Israel	15	10	10	-
37	Italia	10	10	10	5
38	Iugoslavia	10	10	10	10
39	Japonia	10	10	10 / 15	-
40	Kazahstan	10	10	10	10
41	Kuwait	1	1	20	-
42	Letonia	10	10	2	10
43	Liban	5	5	5	-
44	Lituania	10	10	10	2
45	Luxemburg	5 / 15	10	10	5
46	Malaezia	10	15	12	-
47	Malta	5 / 30	5	5	10
48	Maroc	10	10	10	-
49	Mexic	10	15	15	-
50	Moldova	10	10	10 / 15	-
51	Namibia	15	15	15	-
52	Nigeria	12,5	12,5	12,5	-
53	Norvegia	10	10	10	4
54	Olanda	10	10	10	-
55	Pakistan	5 / 10	10	12,5	10
56	Polonia	5 / 10	10	12,5	10
57	Portugalia	15 / 10	15	15	-
58	Siria	10	10	7	-
59	Slovacia	10	10	10 / 15	-
60	Spania	10	10	10	-
61	Sri Lanka	10	10	10	10
62	S.U.A.	10	10	10 / 15	-
63	Suedia	10	10	10	10
64	Thailanda	15 / 20	10 / 20 / 25	15	10
65	Tunisia	12	10	12	4
66	Turcia	10	10	10	-
67	Ucraina	10 / 15	10	10 / 15	-
68	Ungaria	5 / 15	15	10	5
69	Uzbekistan	10	10	10	10
70	Vietnam	15	10	15	-
71	Zambia	10	10	15	-

Sursa: Situaţia este întocmită de autori pe baza convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România, cu adaptarea la denumirea actuală a numelor unor state, precum Anglia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Federaţia Rusă, Germania, Iugoslavia.

Nota autorului: Convenţia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, pentru Bosnia-Herţegovina, Macedonia şi Slovenia se aplică în baza “Decretului nr. 331 din 14 octombrie 1986, pentru ratificarea unor tratate internaţionale”, publicat în Buletinul Oficialnr. 61 din 20 octombrie 1986: “Art. 2 - Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Belgrad la 29 aprilie 1986.”.

Anexa nr. 5.

Cotele de impozitpe venit, pe profit, pe taxa pe valoarea adăugată, pe dividende şi pentru contribuţiile bugetare, în ţările Uniunii Europene

Nr. crt.	Ţara	Cota de impozit, în %, pe:						Contribuţiile bugetare obligatorii, în %:
		Venit, cota maximă	Profit	Taxa pe valoarea adăugată			Dividende	Angajat (salariat)	Angajator	Total
				Standard	Reduse	0%
0	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10 = 8 + 9
1	Austria	50	25	20	10;	0	10	17,65	22,85	40,5
2	Belgia	50	33	21	12, 6;	0	5 / 15	13,07	30,08-40,62	46,15-53,69
3	Bulgaria	24	10	20	7	0	15	13	18,7	31,7
4	Cehia	32	26	19	5	-	10	19	56,5	75,5
5	Cipru	30	10	15	5	0	10	6,3	16	22,3
6	Danemarca	59	28	25	-	-	10	74,55 149,1 223,65 coroane / lună / salariat
7	Estonia	20	20	18	5	0		3	33,5	36,5
8	Finlanda	53,5	26	22	17; 8	-	10	3	27	30
9	Franţa	48	33,33	19,6	5,5; 2,1	-	10	21,6-26,5	43,15-60,45	64,75-86,95
10	Germania	42	25	16	7	-	10	21	21	42
11	Grecia	40	32	19	9; 4,5	-	10	15-19,4	27,95	42,96-47,36
12	Irlanda	42	12,5	21	13,5; 4,4	0	3	12,75	4	16,75
13	Italia	45	33	20	10; 4	-	10	8,89-9,19	38,29-42,97	47,18-52,16
14	Letonia	25	15	18	5	-	10	9	24,09	33,09
15	Lituania	33	15; 13	18	9; 6; 5	0	10	3	31	34
16	Luxemburg	38	20; 22	15	12; 6; 3	-	5 / 15	11,76-14,01	12,41-20,01	24,17-34,02
17	Malta	35	35	18	5	0	5 / 30	10	10	20
18	Marea Britanie	40	0; 23,75; 19;30; 32,75	17,5	5	0	10	12	12,8	24,8
19	Olanda	52	34,5; 29	17,5	6	0	10	14,5-32,4	22,7	37,2-55,1
20	Polonia	50	19; 22	7	3	0	5 / 15	18,71	19,83-20,71	38,54-39,43
21	Portugalia	40	25; 35	21	12; 5	-		11	23,75	34,75
22	România, cu 01.02.2009	16	16	19	9	0	0;10; 16	16,50	28- 39,90	44,50-55,70
23	Slovacia	19	19	19		-	10	13,4	34,4	47,8
24	Slovenia	50	25; 10	20	8,5	-	5	37,6	24,95	62,55
25	Spania	45	35;30;25; 20;0;40	16	7; 4	-	10	6,35	31,59-38,21	37,94-44,56
26	Suedia	59	28;	25	12; 6	0	10	6,55	33	39,55
27	Ungaria	38	16;	25	15; 5	-	5 / 15	13,5	33,5	47

În România, cotele de contribuţii pentru asigurările sociale (pentru pensie) s-au modificat substanţial în lunile decembrie 2008, ianuarie 2009 şi începând cu februarie 2009, aşa după cum rezultă şi din tabelul de mai jos:

Contribuţia pentru pensie	Decembrie 2008	Anul 2009			Persoane fizice, 2009
		Total	Angajator	Angajat
În luna ianuarie 2009 (O.U.G. nr. 266/2008)
Condiţii normale de muncă	27,5%	28%	18,5%	9,5%	28%
Condiţii deosebite de muncă	32,5%	33%	23,5%	9,5%	33%
Condiţii speciale de muncă	37,5%	38%	28,5%	9,5%	38%
Începând cu veniturile aferente lunii februarie 2009 (Legea nr. 19/2009)
Condiţii normale de muncă	27,5%	31,3%	20,8%	10,5%	31,3%
Condiţii deosebite de muncă	32,5%	36,3%	25,8%	10,5%	36,3%
Condiţii speciale de muncă	37,5%	41,3%	30,8%	10,5%	41,3%

Dintre cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, în 22 se practică impozitarea progresivă; cotele maxime de impozitare a veniturilor persoanelor fizice şi veniturile de la care se aplică aceste cote sunt prezentate în anexa de mai jos.

Anexa nr. 6.

Cotele maxime de impozitare a veniturilor persoanelor fizice şi veniturile de la care se aplică aceste cote, în statele Uniunii Europene

1. 59% pentru venituri de peste 39.620 de euro, în Danemarca, în anul 2003.

2. 59% pentru venituri de peste 44.130 de euro, în Suedia, în anul 2004.

3. 53,5% pentru venituri de peste 55.800 de euro, în Finlanda, în anul 2004.

4. 52% pentru venituri de peste 50.650 de euro, în Olanda, în anul 2003.

5. 50% pentru venituri de peste 50.870 de euro, în Austria, în anul 2003.

6. 50% pentru venituri de peste 29.740 de euro, în Belgia, în anul 2004.

7. 50% pentru venituri de peste 59.280 de euro, în Polonia, în anul 2005.

8. 50% pentru venituri de peste 42.350 de euro, în Slovenia, în anul 2006.

9. 48% pentru venituri de peste 47.930 de euro, în Franţa, în anul 2003.

10. 45% pentru venituri de peste 70.000 de euro, în Italia, în anul 2005.

11. 45% pentru venituri de peste 45.000 de euro, în Spania, în anul 2004.

12. 42% pentru venituri de peste 52.150 de euro, în Germania, în anul 2003.

13. 42% pentru venituri de peste 32.000 de euro, în Irlanda, în anul 2003.

14. 40% pentru venituri de peste 23.400 de euro, în Grecia, în anul 2004.

15. 40% pentru venituri de peste 44.250 de euro, în Marea Britanie, în anul 2004.

16. 40% pentru venituri de peste 53.320 de euro, în Portugalia, în anul 2004.

17. 38% pentru venituri de peste 34.500 de euro, în Luxemburg, în anul 2004.

18. 38% pentru venituri de peste 5.850 de euro, în Ungaria, în anul 2005.

19. 35% pentru venituri de peste 20.320 de euro, în Malta, în anul 2005.

21. 32% pentru venituri de peste 19.930 de euro, în Cehia, în anul 2005.

22. 30% pentru venituri de peste 34.800 de euro, în Cipru, în anul 2003.

23. 24% pentru venituri de peste 3.600 de euro, în Bulgaria, în anul 2006.

Dintre cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, numai în 5 ţări se practică cota unică de impozit pe venit, după cum urmează:

1. Lituania: 33%în anul 2003.

2. Estonia: 26% în perioada 1994 – 2004;24% în anul 2005; 22% în anul 2006; 20% în anul 2007.

3. Letonia: 25%în anul 1995.

4. Slovacia: 19% cu începere de la 1 ianuarie 2004; până la 31 decembrie 2003 s-a aplicat impozitarea progresivă cu cota maximă de 38%.

5. România: 16%, începând cu anul 2005.

Anexa nr. 7.

Cotele de impozitpe venit, profit, taxa pe valoarea adăugată, dividende şi pentru contribuţiile bugetare, din celelalte state din Europa, care nu sunt membre ale Uniunii Europene

Nr. crt.	Ţara	Cota de impozit, în %, pe:												Contribuţiile bugetare obligatorii, în %:
		Venit		Profit		Taxa pe valoarea adăugată					Dividende
						Standard	Reduse			0
0	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13		14	15=13+14
1.	Albania	30	-	23	-	20	-	-	-	0	10	15	11,2		30,7	41,9
2	Bosnia-Herţegovina	5; 30	50	30	0	20	10	-	-	-	5	-	11,5		32,0	43,5
3	Croaţia	15 – 45	-	20	-	22	-	-	-	-	5	-	17,2 20,0 37,2 numai pentru pensie
4	Elveţia	30*	-	20*	-	7,6	2,4	3,6	0	-	10	-	Lipsă date
5	Islanda	37,73*		18; 26; 5	-	24,5	14,5	-	-	-	-	-	-		5,73	5,73
6	Macedonia	15 – 24	-	15	-	18	5	-	-	-	5	-	11,3		21,2	32,5
7	Republica Moldova	9;14	20	18	-	20	8	5	-	-	inclusă în cota de impozit pe profit		2,0 27,0 29,0 baza impozabilă a angajatorului = 3 x salariul mediu anual
8	Norvegia	28	-	28	42	24	12	-	-	-	10	-	7,8 – 10		0- 14,1	7,8 – 24,1
9	Rusia	Cota unică 13		24	-	18	10	-	-	-	9	-	-		-	2,2 – 34,5
10	Serbia	24	-	10	-	18	8	-	-	-	10	-	17,9		17,9	35,8
11	Muntenegru	23	-	9	-	17	-	-	-	-	15	-	20		16,1	36,1
12	Turcia	35	-	30	-	18	1	8	-	-	10	-	14		19,5	33,5
13	Ucraina	Cota unică 15		25	-	20	-	-	-	-	10	15	4		37,6-50,6	41,6 – 54,6

Notă, pentru această anexă:

1. În Croaţia, se datorează numai contribuţia pentru pensie.

2. În Republica Moldova:

2.1. Cota de impozit pe dividende este inclusă în cota de impozit pe profit.

2.2. Baza impozabilă a angajatului = salariul brut plătit lunar.

2.3. Baza impozabilă a angajatorului = 3 x salariul mediu anual.

Anexa nr. 8.

Cotele de impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice şi persoanelor juridice române, practicate în ţările de sursă (din care se obţin dividendele), conform prevederilor din convenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România

Nr. crt.	Ţara	Cota,%		Nr. crt.	Ţara	Cota, %
0	1	2		36	Israel	15
1	Africa de Sud	15		37	Italia	10
2	Albania	10/15		38	Iugoslavia	10
3	Algeria	15		39	Japonia	10
4	Anglia	10		40	Kazahstan	10
5	Armenia	5/10		41	Kuwait	1
6	Australia	5/15		42	Letonia	10
7	Austria	10		43	Liban	5
8	Bangladesh	10		44	Lituania	10
9	Belarus	10		45	Luxemburg	5/15
10	Belgia	5/15		46	Malaezia	10
11	Bosnia-H, Macedonia, Slovenia 5			47	Malta	5/30
12	Bulgaria	10/15		48	Maroc	10
13	Canada	10		49	Mexic	10
14	Cehia	10		50	Moldova	10
15	China	10		51	Namibia	15
16	Cipru	10		52	Nigeria	12,5
17	Coreea de Nord	10		53	Norvegia	10
18	Coreea de Sud	7/10		54	Olanda	10
19	Croaţia	5		55	Pakistan	5/10
20	Danemarca	10		56	Polonia	5/10
21	Ecuador	10		57	Portugalia	15/10
22	Egipt	10		58	Siria	10
23	Elveţia	10		59	Slovacia	10
24	Emiratele Arabe Unite	3		60	Spania	10
25	Federaţia Rusă	15		61	Sri Lanka	10
26	Filipine	10/15		62	S.U.A.	10
27	Finlanda	10		63	Suedia	10
28	Franţa	10		64	Thailanda	15/20
29	Georgia	8		65	Tunisia	12
30	Germania	10		66	Turcia	10
31	Grecia	10		67	Ucraina	10/15
32	India	10		68	Ungaria	5/15
33	Indonezia	12,5/15		69	Uzbekistan	10
34	Iordania	10		70	Vietnam	15
35	Irlanda	3		71	Zambia	10

Sursa: N. Grigorie – Lăcriţa. Evitarea dublei impuneri pentru veniturile din muncă.

Situaţia este întocmită prin analiza fiecărei convenţii pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România.

Anexa nr. 9.

Statele membre ale Uniunii Europene

Nume	Anul aderării	Sistemul politic	Capitala	Suprafaţa (km2)	Populaţia (mil. locuitori)	Ziua naţională	Moneda
Austria	1995	republică	Viena	83.871	8,15 mil.	26 X	euro
Belgia	membru fondator	monarhie constituţională	Bruxelles	30.528	10,45 mil.	21 VII	euro
Bulgaria	2007	republică	Sofia	110.910	7,71 mil.	3 III	leva
Cehia	2004	republică	Praga	78.866	10,24 mil.	28 X	coroana cehă
Cipru	2004	republică	Nicosia	9.253	771.651	1 IV	lira cipriotă
Danemarca	1973	monarhie constituţională	Copenhaga	43.094	5,42 mil.	5 I	coroana daneză
Estonia	2004	republică	Talin	45.226	1,34 mil.	24 II	coroana estoniană
Finlanda	1995	republică	Helsinki	338.144	5,22 mil.	6 XII	euro
Franţa	membru fondator	republică	Paris	674.843	62,66 mil.	14 VII	euro
Germania	membru fondator	republică	Berlin	357.021	82,47 mil.	3 X	euro
Grecia	1981	republică	Atena	131.940	10,67 mil.	25 III	euro
Irlanda	1973	republică	Dublin	70.280	3,97 mil.	17 III	euro
Italia	membru fondator	republică	Roma	301.230	58,06 mil.	2 I	euro
Letonia	2004	republică	Riga	64.589	2,33 mil.	18 V	lats
Lituania	2004	republică	Vilnius	65.200	3,44 mil.	6 VII	litas
Luxemburg	membru fondator	monarhie constituţională	Luxembourg	2.586	468.571	23 I	euro
Malta	2004	republică	Valetta	316	402.668	13 XII	lira malteză
Marea Britanie	1973	monarhie constituţională	Londra	244.101	59,55 mil.	17 VI1	lira sterlină
Olanda	membru fondator	monarhie constituţională	Amsterdam	41.526	16,14 mil.	30 IV	euro
Polonia	2004	republică	Varşovia	312.685	38,64 mil.	3 V	zlot
Portugalia	1986	republică	Lisabona	92.391	10,61 mil.	10 I	euro
România	2007	republică	Bucureşti	237.500	22,79 mil.	1 XII	leu
Slovacia	2004	republică	Bratislava	48.854	5,41 mil.	1 IX	coroana slovacă
Slovenia	2007	republică	Ljubljana	20.273	2,01 mil.	25 I	tolarul
Spania	1986	monarhie constituţională	Madrid	504.782	44,11 mil.	12 X	euro
Suedia	1995	monarhie constituţională	Stockholm	459.964	8,99 mil.	6 I	coroana suedeză
Ungaria	2004	republică	Budapesta	93.030	10,03 mil.	15 III	forint