Fiscalitatea veniturilor din muncă, în România, în anul 2010

conf. univ. dr. Grigorie Lăcriţa

Dr. Nedeluț Marinel

Drd. Pop Vasile Radu

Drd. Dinescu Emilian

Frecventele modificări ale legislaţiei fiscale, inclusiv prin legile anuale ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, fac necesară întocmirea, distinct pentru fiecare an, a unei situaţii – sinteză cu impozitarea veniturilor din muncă, în România, în anul 2010. Materialul de faţă prezintă, pe bază de temei legal, cotele cu care se calculează, în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare, obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010, cu precizările care asigură interpretarea şi aplicarea corectă a reglementărilor în materie.

Termeni-cheie: raporturi de muncă ale angajaţilor – pensionari; contract de muncă; angajaţi/salariaţi – pensionari; facilităţi fiscale; pensie; pensionari; asigurările sociale de stat (pentru pensie); asigurările sociale de sănătate; contribuţie de asigurări sociale; cote de contribuţie; angajat; angajator; persoane juridice; persoane fizice; obligaţii bugetare; sumă neimpozabilă.

Abrevieri: L. – legea. O.U.G. – ordonanţa de urgenţă a Guvernului. O.G. – ordonanţa Guvernului. H.G. – hotărârea Guvernului. C.m. – Codul muncii. Art. – articolul. Alin. – alineatul. Lit. – litera. U.E. – Uniunea Europeană.

1. Aspecte care trebuie avute în vedere în calcularea corectă a obligaţiilor bugetare, în România, în anul 2010

1.1. Contribuţiile bugetare se datorează de fiecare angajat cu contract individual de muncă, indiferent că acesta este încheiat pe perioadă nedeterminată (în baza art. 12 din C.m., caz în care nu se prevede perioada de timp pe care se încheie), sau determinată (de până la 24 luni, conform art. 12 şi art. 82 din C.m.), cu timp de muncă integral (de 8 ore pe zi, conform art. 109 din C.m.), sau cu timp de muncă parţial (de până în opt ore pe zi, în baza art. 12, art. 101 – 103 din C.m.).

1.2. Contribuţiile bugetare se datorează de salariat pe fiecare sursă de venit (pentru fiecare venit obţinut), indiferent de numărul surselor de venit şi de mărimea acestora. De pildă, dacă o persoană obţine venituri salariale de la 10 unităţi (adică din 10 surse de venit), contribuţiile bugetare se datorează pentru fiecare din aceste 10 surse de venit.

1.3. Contribuţiile bugetare datorate de angajat (salariat) se calculează, se reţin, prin „stopaj la sursă”, şi se plătesc de către angajator (unitatea la care este angajat salariatul).

1.4. „Stopajul la sursă”, numit şi „reţinere la sursă” înseamnă că nu se achită venitul cuvenit unui angajat (salariat) până nu i se calculează şi reţin (de angajator) contribuţiile bugetare datorate.

1.5. Contribuţiile bugetare se datorează, cu cotele prevăzute prin lege şi de către persoane fizice care desfăşoară activităţi independente, în baza unor legi speciale, şi persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate să desfăşoare activităţi economice în mod independent, în baza "Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale", în vigoare începând cu data de 25 aprilie 2008.

1.6. În situaţia în care autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care solicită angajarea de persoane cu handicap, primesc răspuns de la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă precum că nu sunt persoane cu handicap disponibile pentru angajare în unitatea respectivă, solicitantul are totuşi obligaţia de a aplica una dintre cele două obligaţii prevăzute la art. 38 alin. (3) lit. a) sau b) din legea nr. 448/2006, redate în acest material.

1.7. Pe baza prevederilor legale prin care s-au stabilit obligaţiile bugetare pe anul 2010, s-a întocmit situaţia cu „Cotele cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010”, prezentată în anexa nr. 1.1.

1.8. În legătură cu datele din anexa nr. 1.1 se impun următoarele precizări. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii conţine numeroase şi grave neajunsuri în reglementare, care generează serioase neclarităţi şi confuzii în interpretare şi aplicare, edificatoare în acest sens fiind prevederile: art. 213, alin. (1), lit. d) şi alin. (2), lit. c); art. 257, alin. (2), lit. b) – f); art. 258¹; art. 259, alin. (4), (9), (10) şi (11). De asemenea, o eroare există şi în „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, art. 7, lit. f) prin care se reglementează contribuţia de sănătate pentru asiguraţii din cadrul alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006. Interpretarea şi aplicarea corectă atât a cotelor cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010, cât şi a prevederilor legale prin care sunt reglementate acestea, se poate face numai în condiţiile în care sunt studiate cu atenţie „precizările cu privire la neclarităţile, controversele şi interpretările diferite existente cu privire la cota cu care se calculează contribuţia de sănătate”.

Anexa nr. 1.1.

Cotele cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010

Obligaţia de plată	Decembrie 2009 total	Anul 2009			Persoane fizice, 2009
Obligaţia de plată	Decembrie 2009 total	Total	Angajator	Angajat	Persoane fizice, 2009
1	2	3	4	5	6
1. Contribuţia de sănătate (Legea nr. 11/2010; Legea nr. 95/2006)
Contribuţia de sănătate (CASS)	10,7%	10,7%	5,2%	5,5%	Vezi precizările
2. Contribuţia pentru pensie (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 19/2000)
Condiţii normale de muncă	28%	31,3%	20,8%	10,5%	31,3%
Condiţii deosebite de muncă	33%	36,3%	25,8%	10,5%	36,3%
Condiţii speciale de muncă	38%	41,3%	30,8%	10,5%	41,3%
3. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (O.U.G. nr. 158/2005)
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii	0,85%	0,85%	0,85%	–	0,85%
4. Contribuţia pentru şomaj (Legea nr. 12/2010 şi Legea nr. 76/2002)
Contribuţia pentru şomaj	1,0%	1,0%	0,5%	0,5%	1,0%
5. Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (L. nr. 12/2010; L. nr. 200/2006)
Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale	0,25%	0,25%	0,25%	–	–
6. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 346/2002)
Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale	0,15% – 0,85%	0,15% – 0,85%	0,15% – 0,85%	–	1%
7. Obligaţiile angajatorilor pentru drepturile persoanelor cu handicap (Legea nr. 448/2006)
Prin art. 78 din Legea nr. 448/2006 se prevede: „(2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. (3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a).”
8. Comisionul pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă (Legea nr. 130/1999)
Prin alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 130/1999 se prevede: „(1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după cum urmează: a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă; b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către aceştia.”.
9. Impozitul pe venit/salarii (Legea nr. 571/2003)
Prin alin (2) al art. 57 din Legea nr. 571/2003 se prevede: „(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel: a) *la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele: –deducerea personală acordată pentru luna respectivă; –cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; –contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro; b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri*, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;”
10. Obligaţiile bugetare pentru veniturile din pensii (Legea nr. 571/2003; Legea nr. 19/2000; Legea nr. 95/2006)
Şi în anul 2010, contribuţia de sănătate (5,5%) şi impozitul (16%) se calculează numai din suma care depăşeşte 1.000 lei lunar, nu din cuantumul total al pensiei. Impozitul pe venitul impozabil din pensii = venitul impozabil din pensii x cota de impozit = [venitul supus obligaţiilor bugetare – contribuţia de sănătate] x cota de impozit = [venitul din pensie – suma neimpozabilă de 1.000 lei – contribuţia de sănătate] x cota de impozit.
11. Obligaţiile bugetare pentru veniturile realizate pe bază de convenţii civile (Codul civil)
Contribuţia de sănătate se datorează numai în cazul în care cel care obţine venitul nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a) - d) din Legea nr. 95/2006. Impozitul se datorează cu cota de 16%. Vezi precizările din acest material.

2. Prevederi legale prin care s-au stabilit obligaţiile bugetare pe anul 2010

2.1. Contribuţii pentru asigurările de sănătate

Prevederile legale prin care se reglementează contribuţia de sănătate datorată de persoanele fizice a ridicat şi ridică şi în continuare numeroase şi deosebit de serioase probleme în interpretare şi aplicare, fapt pentru care se impune prezentarea integrală a acestora, cu precizările ce se impun.

Prevederile din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii” prin care se reglementează, pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate pentru diferite categorii de persoane, sunt actualizate pe baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data de 10 martie 2010, şi a art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”.

2.1.1. Prevederi din legile bugetare ale anului 2010

Prin „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” se dispune:

„Art. 7. (1) Veniturile şi cheltuielile bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, constituit în baza prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute în anexa nr. 10.

(2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

d) persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării cotei de 5,5%;

e) pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin;

f) persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.

(3) Cotele prevăzute la alin. (2) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010.”.

Legea specială prin care este reglementat sistemul asigurărilor sociale de sănătate este „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii”.

2.1.2. Prevederile din Legea nr. 95/2006 prin care se reglementează cotele de contribuţii de sănătate pentru diferite categorii de asiguraţi

"Art. 213. (1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:

a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1952 - 1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;

d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare¹;

e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;

f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară.

2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei legi:

a) Abrogată

b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;²

d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;

e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;

f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii;

g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;

i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri;

j) personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse, pe baza listelor nominale comunicate trimestrial Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, la propunerea unităţilor centrale de cult.

b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă şedere;

c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.”

„Art. 215. (1) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum şi persoanelor fizice, după caz.

(2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asiguraţi declaraţii nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente.”

„Art. 257³. (1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 5,5%⁴, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizaţiilor de şomaj;

e) veniturilor din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2¹ şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

(2¹) În situaţia în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuţia se calculează asupra veniturilor realizate.

(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - e), alin. (2¹) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.

(4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 5,5%⁵ datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.

(5) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (4) se plătesc după cum urmează:

a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f);

b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi la alin. (4);

c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi f).

(6) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.

(7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi e), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi f).

(8) Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale.”.

⁶. (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze la fond o contribuţie de 5,2%⁷ asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă.

(2) Prin fond de salarii realizat, în sensul prezentei legi, se înţelege totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor.

(3) Nerespectarea prevederilor art. 257 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei.

(4) Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti contribuţia de 5,2%⁸ raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii aflaţi în această situaţie.”

"Art. 258¹. (1) Cotele de contribuţii prevăzute la art. 257 şi 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat. […]”.

"Art. 259. (1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se calculează şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.

(2) Pentru pensionari contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.

(3) Contribuţia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează şi se calculează începând cu data de 1 ianuarie 2011⁹.

(4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 5,5%¹⁰.

(5) Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5%¹¹ la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin.

(6) Pentru persoanele care se asigură facultativ în condiţiile art. 214 alin. (2), contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 10,7%¹² la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară, pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru.

(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:

a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere;

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia legală lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz.

(8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calităţii de asigurat, după caz.

(9) Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5%¹³ la salariul de bază minim brut pe ţară.

(10) Străinii cărora li s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000¹⁴ privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată, sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data obţinerii respectivei forme de protecţie.

(11) Străinii cărora li s-a acordat, anterior intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000¹⁵, republicată, sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România.”. (Sublinierile din textele de lege aparţin autorilor).

2.1.3. Precizări cu privire la neclarităţile, controversele şi interpretările diferite existente cu privire la cota cu care se calculează contribuţia de sănătate

Interpretarea şi aplicarea corectă atât a cotelor cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2010, cât şi a prevederilor legale prin care sunt reglementate acestea, se poate face numai în condiţiile în care sunt studiate cu atenţie următoarele precizări.

Aşa după cum am mai arătat, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii conţine numeroase şi grave neajunsuri în reglementare, care generează serioase neclarităţi şi confuzii în interpretare şi aplicare, edificatoare în acest sens fiind prevederile: art. 213, alin. (1), lit. d) şi alin. (2), lit. c); art. 257, alin. (2), lit. b) – f); art. 258¹; art. 259, alin. (4), (9), (10) şi (11).

De asemenea, o eroare există şi în „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, art. 7, lit. f) prin care se reglementează contribuţia de sănătate pentru o anumită categorie de asiguraţi din cadrul alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006.

Înţelegerea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor (1) din Legea nr. 95/2006: art. 213, alin. (2), lit. c); art. 257, alin. (2), lit. b) şi f); art. 258¹; art. 259, alin. (4), (9), (10) şi (11); (2) din Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, art. 7, lit. f), se poare asigura numai în condiţiile în care sunt aprofundate şi comentariile din această lucrare.

Spre exemplu, fără a ţine cont de precizările cu privire la cota cu care se calculează contribuţia de sănătate pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 257 din Legea nr. 95/2006 se vor comite grave erori în interpretarea şi aplicarea prevederilor legale în materie.

În cele ce urmează se prezintă atât neajunsurile din prevederile legale menţionate mai sus, cât şi soluţiile practice de rezolvare ale acestora.

1. Legea nr. 95/2006 nu reglementează cota cu care se calculează contribuţia de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c).

Articolul 260 alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 95/2006 se reglementează clar, precis şi la modul imperativ sursa, cota şi baza de calcul a contribuţiei pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d), lit. e), lit. f), lit. g), şi lit. h) din Legea nr. 95/2006.

Prin art. 260 alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 95/2006, nu se reglementează care este sursa, cota şi baza de calcul a contribuţiei pentru categoriile de persoane prevăzute la lit. c) a alin. (2) al art. 213 din Legea nr. 95/2006, respectiv (1) pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, şi (2) pentru persoanele se află în concediu pentru creşterea copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. A se vedea şi precizările pe această problemă.

Sursa şi baza de calcul a contribuţiei de sănătate, pentru aceste categorii de persoane, sunt stabilite prin următoarele acte normative:

1.1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

„Art. 16. (1) Pe perioada în care se beneficiază de indemnizaţia pentru creşterea copilului, contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra valorii acesteia şi se suportă de la bugetul de stat.

(2) Asupra drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă nu se datorează celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege.

Deci, prin O.U.G. 148/2005 se prevede că, pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani:

1. Sursa din care se suportă contribuţia de sănătate: bugetul de stat.

2. Cota cu care se calculează contribuţia de sănătate: „cota prevăzută de lege”, dar prin nici un act normativ nu se prevede care este această „cotă prevăzută de lege”, cotă care este menţionată în nai multe reglementări prin această sintagmă.

3. Baza de calcul a contribuţiei de sănătate: valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

1.2. Legea nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

„Art. 12. (1) Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiază, după caz, de următoarele drepturi:

a) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în condiţiile de acordare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007;”

„Art. 13. (1) Pe perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b), contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra sumei reprezentând valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului cu handicap şi se suportă de la bugetul de stat.

(2) Asupra dreptului prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. b) nu se datorează celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege.”

Deci, prin Legea nr. 448/2006 se prevede că, pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani:

1. Sursa din care se suportă contribuţia de sănătate: bugetul de stat.

2. Cota cu care se calculează contribuţia de sănătate: „cota prevăzută de lege”, dar prin nici un act normativ nu se prevede care este această „cotă prevăzută de lege”, cotă care este menţionată în nai multe reglementări prin această sintagmă.

3. Baza de calcul a contribuţiei de sănătate: valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului cu handicap.

Din intervenţiile făcute la unele Agenţii Judeţene de Prestaţii Sociale (foste Direcţii de Muncă) şi la Ministerul Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale am constatat că nu poate fi prezentat un temei legal pentru calculul contribuţiei de sănătate, cu nicio cotă, pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c)din Legea nr. 95/2006.

Concluzia 2.1: în condiţiile în care nimeni nu poate să spună care este temeiul legal al cotelor practicate, de 6,5% sau de 5,5%, pentru calculul contribuţiei de sănătate, pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 95/2006, rezultă că de 4 ani s-a calculat şi se calculează şi în continuare o obligaţie de plată fără temei legal, pentru câteva sute de mii de persoane din toată ţara,

Concluzia 2.2: cele de mai sus impun ca, într-un termen cât mai scurt, prin lege să se reglementeze cota cu care se calculează contribuţia de sănătate pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c)din Legea nr. 95/2006.

2. Controverse aprinse există cu privire la cota, de 5,5% sau de 6,5%, cu care trebuia calculată contribuţia de sănătate, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile categoriilor de asiguraţi prevăzuţi la literele b) – f) ale alin. (2) al art. 257 din Legea nr. 95/2006.

2.1. De la intrarea în vigoare a „Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii” şi până la data de 30 iunie 2008, contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate s-a calculat cu cota de 6,5% pentru veniturile obţinute de către categoriile de persoane fizice asigurate, prevăzute la art. 257, alin (2), literele a), b), c), d), e) şi f) din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii”, respectiv pentru:

a) veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturile impozabile, realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit;

c) veniturile din agricultură, supuse impozitului pe venit şi veniturile din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizaţiile de şomaj;

e) veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din dividende şi dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează cel puţin un venit supus contribuţiei de sănătate.

2.2. Prin „Legea nr. 388 din 31 decembrie 2007, Legea bugetului de stat pe anul 2008”, se prevede:

„Art. 9. […]. (3) Pentru anul 2008 cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc astfel:[…]

b) 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.[…]”.

Cota de 5,5% prevăzută prin art. 9 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 388/2007 a avut aplicabilitate numai pe perioada 1 iulie – 31 decembrie 2008 întrucât pentru anul 2009 cotele de contribuţii de sănătate au fost stabilite prin O.U.G. nr. 226/2008.

2.3. În condiţiile în care, nu se emitea nici un act normativ prin care să se reglementeze cota cu care se calculează contribuţia de sănătate în anul 2009, în aceste condiţii se revenea la cota de 6,5% deoarece:

1.3.1. Prin Legea nr. 95/2006 s-a prevăzut cota de 6,5%, cotă care, în această lege, nu este modificată până în prezent.

1.3.2. Cotele de contribuţii bugetare stabilite printr-un act normativ pentru un an (1) au aplicabilitate numai pentru anul respectiv, şi (2) nu modifică cotele de contribuţii bugetare prevăzute prin Legea nr. 95/2006.

2.4. Prin „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare” se prevede:

„Art. 1. (1) Pentru anul 2009, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;[…]”

În condiţiile în care nu este o greşeală „în litera legii”, în expresia ”5,5% pentru cota datorată de angajat”, în locul celei considerate corecte de ”5,5% pentru cota datorată de asigurat”, se interpretează că, în anul 2009, O.U.G. nr. 226/2008 a reglementat cota de 5,5% numai pentru categoriile de asiguraţi prevăzuţi la litera a) a alin (2) a art. 257 din Legea nr. 95/2006 deoarece numai aceştia au calitatea de „angajaţi”.

Pentru celelalte categorii de asiguraţi, prevăzuţi la literele b), c), d), e) şi f) ale art. 257 din Legea nr. 95/2006, se revenea, numai pentru anul 2009, la cota de 6,5%, adică la cota prevăzută prin Legea nr. 95/2006.

2.5. Sintagma „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;[…]” a fost preluată identic şi în „Legea nr. 11 din 26 ianuarie 2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, prin care s-a dispus:

„Art. 7. (2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare; […]”.(Sublinierile ne aparţin).

2.6. Pe baza argumentelor prezentate prin mai multe materiale publicate (precum „Probleme în calcularea contribuţiei de sănătate”, publicat în Tribuna economică nr. 9/2010, pg. 26 – 44) şi care vor urma a fi publicate (întrucât problema este cu adevărat deosebit de importantă) considerăm că folosirea cuvântului „angajat”, atât în art. 1, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, cât şi în art. 7, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 11/2010, este o gravă „eroare în litera legii” întrucât cuvântul corect care trebuia folosit este cel de „asigurat”.

2.7. Această „eroare în litera legii”, exprimată prin sintagma „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat," prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, se doreşte a fi valorificată, în anul 2010, printr-o interpretare considerată ca fiind o exprimare „corectă în litera legii”.

2.8. În condiţiile în care se acceptă interpretarea conform căreia sintagma „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, este „corectă în litera legii”, în aceste condiţii ar trebui recalculată contribuţia de sănătate, de la 5,5%, la 6,5%, începând cu 1 ianuarie 2009, pentru veniturile categoriilor de asiguraţi prevăzuţi la literele b) – f) ale alin. (2) al art. 257 din Legea nr. 95/2006, respectiv pentru: b) veniturile impozabile, realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; c) veniturile din agricultură, supuse impozitului pe venit şi veniturile din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); d) indemnizaţiile de şomaj; e) veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit; f) veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din dividende şi dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează cel puţin un venit supus contribuţiei de sănătate.

2.9. Analizând „în spiritul legii” prevederea „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat,” prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, conţinută identic atât în art. 1, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 226/2008, cât şi în art. 7, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 11/2010, ajungem la concluzia că folosirea cuvântului „angajat”, este o gravă „eroare în litera legii” întrucât cuvântul corect care trebuia folosit este cel de „asigurat”.

2.10. Preocuparea pentru a justifica interpretarea conform căreia este corectă folosirea cuvântului „angajat” în sintagma „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat”, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, conţinută atâtîn O.U.G. nr. 226/2008, cât şi în Legea nr. 11/2010, are în vedere faptul că, printr-o asemenea interpretare, sursele de venituri ale bugetului de stat ar spori cu peste 60 de milioane de euro, conform unor calcule efectuate de noi, prezentate şi în această lucrare.

2.11. Deosebit de important este a se reţine faptul că, în tot textul art. 257 din Legea nr. 95/2006 nu se foloseşte noţiunea de „angajat”, nu se reglementează contribuţia de sănătate pe „categorii de persoane”, precum „angajaţi”, „persoane care desfăşoară activităţi independente”, „agricultori”, „silvicultori”, „şomeri”, „pensionari”, „persoane care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit”.

Textul art. 257 din Legea nr. 95/2006 are în vedere „sursele de venit”, „veniturile din anumite surse”, şi nu „persoanele”, nu anumite „categorii de persoane”, ceea ce este cu totul altceva.

Specialiştii (autentici) în fiscalitate ştiu că este o mare diferenţă între „impozitarea veniturilor în funcţie de sursa de venit”, care nu ţine cont de persoană, şi „impozitarea veniturilor unor persoane”, care nu ţine cont de sursele de venit obţinute de aceasta.

„Impozitarea veniturilor în funcţie de sursa de venit”, nu ţine cont de persoană, ci de „sursa de venit”, de „sursa” din care se obţine venitul: din producţia şi/sau comerţul de vicii, precum din alcool, băuturi alcoolice, tutun, din jocuri de noroc din prostituţie, „surse” grav dăunătoare sănătăţii fizice şi morale a populaţiei, fapt pentru care acestea au fost şi sunt supraimpozitate în toate ţările dezvoltate, fără a se ţine cont de persoana juridică şi/sau fizică producătoare şi/sau consumatoare.

„Impozitarea veniturilor unei persoane” (juridică şi/sau fizică) are în vedere „venitul total al persoanei” (juridice şi/sau fizice), indiferent de sursele de venit.

Spre exemplu, în cazul impozitării progresive a veniturilor din muncă, practicate în 23 de ţări, din cele 27, ale Uniunii Europene, peste un anumit „prag” (mărime) al venitului se aplică o anumită cotă de impozit, indiferent de sursele din care sunt obţinute veniturile care compun venitul total anual, exprimat prin sintagma „venitul anual global impozabil”.

Am subliniat aceste aspecte pentru a se înţelege faptul că, din punct de vedere semantic (al sensului, al înţelesului cuvintelor, noţiunilor, termenilor, expresiilor) este o mare diferenţă între „impozitarea veniturilor în funcţie de sursa de venit”, care nu ţine cont de persoană, şi „impozitarea veniturilor unei persoane”, care nu ţine cont de sursa de venit.

Neclarităţile în exprimare, folosirea unor noţiuni, termeni şi expresii al căror sens şi conţinut nu este cunoscut corect constituie unul dintre factorii care generează numeroase şi grave neajunsuri în interpretarea şi aplicarea corectă a unor prevederi legale.

În condiţiile în care în tot textul art. 257 din Legea nr. 95/2006 nu se foloseşte noţiunea de „angajat”, într-o interpretare strictă „în litera legii” prevederea „a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;”, dispusă atât prin O.U.G. nr. 226/2008, cât şi prin Legea nr. 11/2010, nu – şi găseşte aplicabilitate.

3. Între art. 258¹ din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii” şi art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” există un conflict legislativ.

Prin art. 258¹ din Legea nr. 95/2006 se prevede:

„Art. 258¹.(1) Cotele de contribuţii prevăzute la art. 257 şi 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.[…]”.

Deci, prin art. 258¹ din Legea nr. 95/2006 se dispune clar, precis şi la modul imperativ că numai şi numai pentru art. 257 şi 258 se pot schimba cotele de contribuţii, prin legea bugetului de stat, nu şi pentru art. 259.

Prin art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” s-au modificat şi cotele de contribuţii prevăzute de art. 259.

Mai precis, prin literele d), e) şi f) ale art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” s-au au modificat şi cotele de contribuţii prevăzute de alineatele (4), (5), şi (9) ale art. 259 [litera d) modifică alineatul (4); litera e) modifică alineatul (5); litera f) modifică alineatul (9)¹⁶].

4. Persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, datorează contribuţia de sănătate cu cota de 5,5%% în baza următoarelor prevederi legale:

Legea nr. 11/2010, art. 7, alin. (2), lit. d):

„d) persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării cotei de 5,5%;

Legea nr. 95/2006, art. 259 alin. (4):

„(4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5% .”

Prevederea de la alin. (4) al art. 259 din Legea nr. 95/2006, redată mai sus, a rămas nemodificată de la apariţia acestei legi şi până în prezent.

În cei 5 ani de aplicare a acestei prevederi, permanent şi în mod frecvent s-au solicitat precizări (din partea contribuabililor, organelor de control din teritoriu etc.) privind: (1) care sunt „persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea”, unde sunt prevăzute, precizate, enumerate acestea? (2) care sunt „prevederile prezentei legi” la care se face referire în alin. (4) al art. 259 din Legea nr. 95/2006? Nimeni şi niciodată nu a clarificat această problemă.

Efectiv prevederea de la alin. (4) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 a rămas, de la apariţia acestei legi şi până în prezent, neclară, confuză, susceptibilă de interpretări dintre cele mai diferite, chiar contradictorii şi, pe cale de consecinţă, fără aplicabilitate practică (precum numeroase alte prevederi din această lege şi din numeroase altele).

5. Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară în baza următoarelor prevederi legale:

Legea nr. 11/2010, art. 7, alin. (2), lit. f):

„f) persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.”

Legea nr. 95/2006, actualizată la zi, art. 259 alin. (9):

„(9) Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.”.

Prevederea de la alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006, redată mai sus, a rămas nemodificată de la apariţia acestei legi şi până în prezent.

În cei 5 ani de aplicare a acestei prevederi, permanent şi în mod frecvent s-au solicitat precizări (din partea contribuabililor, organelor de control din teritoriu etc.) privind:

(1) care sunt „persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei”, unde sunt prevăzute, precizate, enumerate acestea? (2) care sunt „prevederile prezentei legi” la care se face referire în alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006? Nimeni şi niciodată nu a clarificat această problemă.

Ca şi prevederea de la alin. (4), şi prevederea de la alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 a rămas, de la apariţia acestei legi şi până în prezent, neclară, confuză, susceptibilă de interpretări dintre cele mai diferite, chiar contradictorii şi, pe cale de consecinţă, fără aplicabilitate practică (precum numeroase alte prevederi din această legi şi din numeroase altele).

6. Prin mai multe prevederi din Legea nr. 95/2006 se dispune plata contribuţiei de sănătate cu respectarea unor condiţii din unele acte normative abrogate şi/sau necunoscute, neidentificabile.

6.1. Prin art. 213, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 95/2006 se prevede:

„Art. 213. (1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:[…] „d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare;”.

„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare”, a fost abrogată începând cu 21 decembrie 2006 prin art. 102 din Lege nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, în vigoare de la date de 21 decembrie 2006.

6.2. Prin art. 259, alin. (10) din Legea nr. 95/2006 se dispune:

„(10) Străinii cărora li s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată, sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data obţinerii respectivei forme de protecţie”.

“Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată”, a fost abrogată, începând cu data de 18 august 2006, prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.

Deci, prin alin. (10) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 se prevede:

1. Plata contribuţiei de sănătate în baza „Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000”, care este abrogată.

2. Să plătească „contribuţia legală”, dar fără ca cineva să poată preciza care este această „contribuţie legală”, prin ce articol din Legea nr. 95/2006 este reglementată.

3. Plata contribuţiei de sănătate „începând cu data obţinerii uneia dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată”, adică „începând cu data obţinerii uneia dintre formele de protecţie prevăzute printr-o ordonanţă Guvernului abrogată”.

6.3. Prin art. 259, alin. (11) din Legea nr. 95/2006 se dispune:

„(11) Străinii cărora li s-a acordat, anterior intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, republicată, sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România”.

Aşa după cum am mai arătat, “Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată”, a fost abrogată, începând cu data de 18 august 2006, prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.

Deci, prin alin. (11) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006 se prevede:

1. Plata contribuţiei de sănătate în baza „Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000”, care este abrogată.

2. Să plătească „contribuţia legală”, dar fără ca cineva să poată preciza care este această „contribuţie legală”, prin ce articol din Legea nr. 95/2006 este reglementată.

3. Plata contribuţiei de sănătate „începând cu data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România”, dar fără să se ştie care este această „legislaţie privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România” şi, pe cale de consecinţă (din cauza necunoaşterii sale), fără să se ştie care este „data intrării în vigoare” a acesteia.

Întrebarea care se pune este următoarea: cum s-a putut calcula şi încasa contribuţia de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 213, alin. (1), lit. d) şi la art. 259, alin. (10) şi (11) din Legea nr. 95/2006 în baza unor prevederi legale abrogate şi/sau necunoscute şi neidentificabile chiar de la intrarea în vigoare a acestei legi?

Sunt întrebări care s-au pus permanent după intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006, dar fără să fie clarificate, ceea ce denotă că şi aceste prevederi legale, ca numeroase altele asemenea, nu au avut aplicabilitate niciodată.

7. Textul literei f) a art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” este greşit.

Prin litera f) a art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, se dispune:

Considerăm că textul literei f) a art. 7 din Legea nr. 11/2010 a fost formulat greşit, greşeala constând în înscrierea alin. (9), în loc de alin. (7), aşa cum este corect.

Textul corect consider că este următorul:

„f) persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.”. (Sublinierea ne aparţine şi exprimă partea de text corectă).

În condiţiile în care nu s-ar corecta această eroare (1) ar exista nedumeriri, confuzii şi interpretări diferite cu privire la cota de contribuţie de sănătate datorată de persoanele prevăzute de alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006, iar (2) organele de control ar aplica, pentru anul 2010, cota de contribuţie de sănătate de 6,5% pentru persoanele prevăzute de alin. (9) al art. 259 din această lege.

În sprijinul celor de mai sus, se impun şi următoarele precizări.

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din tabelul de mai jos, prevederile literelor d), e) şi f) ale art. 7 din Legea nr. 11/2010 se regăsesc in formă identică, cu excepţia erorii în discuţie, în prevederile alineatelor (4), (5) şi (9) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006.

Prevederile literelor d), e) şi f) ale art. 7 din Legea nr. 11/2010	Prevederile alineatelor (4), (5) şi (9) ale art. 259 din Legea nr. 95/2006.
1	2
"d) persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării cotei de 5,5%;"	"(4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 5,5%."
"e) pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin;"	(5) Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin."
Text *greşit: "f)* persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară." Text corect: "f) persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la art. 257 şi la art. 259 alin. *(7)* din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.".	Text corect: "(9) Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 5,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.”

2.2. Contribuţia de asigurări sociale de stat (pentru pensie)

Prin „Legea nr. 12/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010” se prevede:

„Art.18. (1) În baza prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2010 cotele de contribuţie de asigurări sociale se stabilesc după cum urmează:

a) 31,3% pentru condiţii normale de muncă, datorată de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorată de angajaţi şi 20,8% datorată de angajatori;

b) 36,3% pentru condiţii deosebite de muncă, datorată de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorată de angajaţi şi 25,8% datorată de angajatori;

c) 41,3% pentru condiţii speciale de muncă, datorată de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorată de angajaţi şi 30,8% datorată de angajatori.

(2) În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) este inclusă şi cota de 2,5% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Cotele prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010.”.

Legea specială prin care este reglementat sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este “Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale”.

2.3. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii

Cu privire la contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii este necesar a fi avute în vedere următoarele prevederi legale:

1. Prin „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate” se dispune:

„Art. 1. (1) Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:

A. desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu;

B. desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A;

C. beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.

(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar sunt:

a) asociaţi, comanditari sau acţionari;

b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

c) membri ai asociaţiei familiale;

d) autorizate să desfăşoare activităţi independente;

e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2), care au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor nevăzători, care se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. c) şi d).”

Art. 4. (1) La data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, cotele de contribuţii de asigurări sociale stabilite prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat se diminuează cu 0,85 puncte procentuale, prin deducere din:

a) cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B;

b) cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. C;

c) cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2).

(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, este de 0,85%, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e), şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.[…].

Art. 5. Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, cota de contribuţie prevăzută la art. 4 alin. (2) se datorează şi se achită de către:

a) angajatori pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. A şi B;

b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. C;

c) persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2).

Art. 6. (1) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la art. 5 au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări de sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii; acestea au obligaţia să anunţe lunar casei de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuţiei.

(2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la art. 5 lit. a) au obligaţia plăţii cotei de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85%, aplicată la fondul de salarii realizat, cu respectarea prevederilor legislaţiei financiar-fiscale în materie. Prin fond de salarii realizat, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natură salarială.[…].

(5) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. C, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizaţie de şomaj.

(6) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - d), cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra veniturilor supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau asupra veniturilor declarate în contractele de asigurare socială pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e).

(7) Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau boală profesională şi se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituit în condiţiile legii, după caz.

(8) Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară.

(9) Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) nu poate depăşi plafonul a 12 salarii minime brute pe ţară.”

2. „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4 din5 februarie 2010 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială pentru anul 2010”, care, la art. 1, prevede:

"Art. 1. (1) Începând cu luna februarie 2010, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, pe perioada suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activităţii potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, salariaţii ale căror contracte sunt astfel suspendate şi care beneficiază de indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi angajatorii, pentru salariaţii respectivi, sunt scutiţi de plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, dar nu pentru mai mult de 90 de zile. Indemnizaţiile reprezintă drepturi aferente perioadei februarie - decembrie 2010, inclusiv.

(2) Indemnizaţiile de care beneficiază salariaţii, de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, plătite din fondul de salarii, pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit prevăzut de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile, începând cu luna februarie 2010, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010. Indemnizaţiile reprezintă drepturi aferente perioadei februarie - decembrie 2010, inclusiv.

(3) Perioada prevăzută la alin. (1), pentru care salariaţii ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate şi angajatorii acestor salariaţi sunt scutiţi de plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, constituie stagiu de cotizare fără plata contribuţiei.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (1) - (3) se aplică în cazul în care contractul individual de muncă se suspendă în situaţiile de întrerupere temporară, totală sau parţială, inclusiv de reducere temporară, a activităţii angajatorului, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

(5) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin noţiunea de contribuţii de asigurări sociale se înţelege contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări pentru şomaj, contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, inclusiv contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, datorate, potrivit prevederilor legale, atât de salariaţii care beneficiază de indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi de angajatorii acestora, pentru respectivii salariaţi.

(6) Pentru stabilirea şi calculul indemnizaţiei de şomaj prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru stabilirea şi calculul drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada prevăzută la alin. (1). În situaţia în care stagiul de cotizare realizat potrivit alin. (3) este corespunzător unei fracţiuni de lună, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada respectivă, corespunzător fracţiunii de lună.

(7) Prin derogare de la dispoziţiile art. 34 alin. (1¹) lit. a) şi ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, perioada prevăzută la alin. (3), în care salariaţii realizează stagiu de cotizare fără plata contribuţiei, se ia în calcul la stabilirea perioadei de 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, prevăzută la art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la realizarea stagiului minim de cotizare în sistemul asigurărilor pentru şomaj.

(8) Pentru stabilirea şi calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările ulterioare, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada prevăzută la alin. (1). În situaţia în care stagiul de cotizare realizat potrivit alin. (3) este corespunzător unei fracţiuni de lună, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada respectivă, corespunzător fracţiunii de lună.".

2.4. Contribuţia pentru şomaj

1. Prin „Legea nr. 12/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010”, se prevede:

„Art.19. (1) În baza prevederilor art. 29 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, pentru anul 2010 se stabilesc următoarele cote ale contribuţiilor:

a) contribuţia datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%;

b) contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%;

c) contribuţia datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj de către persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj este de 1%;[…]

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010.[…]”.

2. Legea specială prin care este reglementată contribuţia pentru şomaj este „Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă”.

2.5. Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

1. Prin „Legea nr. 12/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010”, se prevede:

„d) contribuţia datorată de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, este de 0,25%.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010.[…]”.

2. Legea specială prin care este reglementată contribuţia datorată de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale este „Legeanr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale”.

2.6. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale

1. Prin „Legea nr. 12/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010” se prevede[…]:

Art.20. (1) Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc, potrivit prevederilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, se stabilesc de la 0,15% la 0,85%, aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010.”

2. „Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale” dispune:

„Art. 5. (1) Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;

b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);

c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului militar şi civil angajat pe bază de contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în cel al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie¹⁷.

Art. 6. (1) Se pot asigura în condiţiile prezentei legi, pe bază de contract individual de asigurare, persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

b) comanditaţi, administratori sau manageri;

c) membri ai asociaţiei familiale;

d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

e) persoane angajate în instituţii internaţionale;

f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;

g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;

h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;

i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior.

(2) Conţinutul contractului individual de asigurare se stabileşte în normele metodologice¹⁸ de aplicare a prezentei legi.

Art. 7. (1) Prevederile art. 5 sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii.

(2) Au calitatea de asigurat şi cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.”

„Art. 80. (1) Datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale următorii:

a) angajatorii, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 şi 7;

b) asiguraţii prevăzuţi la art. 6.

(2) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul şomerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se stabileşte în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), angajatorii nu datorează contribuţii pentru persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d).”

„Art. 86. (1) Contribuţia datorată de persoanele fizice prevăzute la art. 6 este unică, în valoare de 1%, aplicată asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestată.

(2) Baza lunară de calcul pentru aceste contribuţii o reprezintă venitul lunar prevăzut în contractul individual de asigurare, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.”.

2.7. Obligaţiile angajatorilor pentru drepturile persoanelor cu handicap

Prin „Legea nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap” se prevede:

„Art. 78. (1) Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau al sectoarelor municipiului Bucureşti.

(2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.

(3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a).

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

(4¹) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) lit. b) unităţile protejate înfiinţate în cadrul organizaţiilor persoanelor cu handicap care pot desfăşura şi activităţi de vânzări/intermedieri, cu condiţia ca minimum 75% din profitul obţinut să fie destinat programelor de integrare socioprofesională pentru persoanele cu handicap din organizaţiile respective. Aceste unităţi au obligaţia prezentării unui raport financiar la fiecare început de an, din care să rezulte cum au fost utilizate fondurile obţinute prin activitatea comercială.

(5) Monitorizarea şi controlul respectării prevederilor alin. (2) şi (3) se fac de către Inspecţia Muncii.”.

2.8. Comisionul pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă

Prin „Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă” se prevede:

„Art. 5. (1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după cum urmează: a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă; b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către aceştia.”.

2.9. Impozitului pe venit/salarii

Prin „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal” se dispune:

„Art. 57. Determinarea impozitului pe venitul din salarii

(1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.

(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:

a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:

– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

– cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;

– contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro;

b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;

(2¹) În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei de bază la data plăţii, şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.

(3) Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.[…]”.

2.10. Obligaţii bugetare pentru veniturile din pensii

2.10.1. Prevederile legale care trebuie avute în vedere stabilirea obligaţiilor bugetare pentru veniturile din pensii

1. Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010.

„Art. 7. […], (2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;”.

În baza art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/2010, pentru categoriile de persoane prevăzute de art. 257 din Legea nr. 95/2006, deci inclusiv pentru pensionari, contribuţia de sănătate se calculează cu cota de 5,5%.

2. Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal:

„Art. 68. Definirea veniturilor din pensii

Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.

Art. 69. Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii

Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică.

Art. 70. Reţinerea impozitului din venitul din pensii

(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.

(3) Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.

(4) Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.

(5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.

(6) Drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării acestuia.

(7) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaş.

(8) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.

(9) Impozitul pe veniturile din pensii se reţine şi se virează integral la bugetul de stat.”

3. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii:

„Art. 257. (1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra:[…]

e) veniturilor din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit; […]”

„Art. 259.[...]. (2) Pentru pensionari contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.

4. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare.

La art. III, pct. 1 se prevede: Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 259, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Contribuţia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii, prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează şi se calculează începând cu data de 1 ianuarie 2011.".

2.10.2. Exemplu de calcul a obligaţiilor bugetare pentru veniturile din pensii

Venitul impozabil lunar din pensii (V.iz.l.ps.) se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie (V.ps.) a unei sume neimpozabile lunare (S.niz.l.) de 1.000 de lei şi a contribuţiilor obligatorii (C.ob.) calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică.

Venitul din pensie (V.ps.) = 2.500 de lei.

Suma neimpozabilă lunară (S.niz.l.) = 1.000 de lei.

Contribuţia obligatorie (C.ob.) = contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS).

În anul 2010, contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS) se calculează cu cota de 5,5% din venitul din pensie (V.ps.) din care se scade suma neimpozabilă lunară de 1.000 de lei.

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS, lei) = [venitul din pensie (V.ps.) – suma neimpozabilă lunară de 1.000 de lei] x cota de 5,5% = (2.500 – 1.000) ) x 5,5% = 1.500 x 5,5% = 82,5 de lei.

Venitul impozabil lunar din pensii (V.iz.l.ps.) = V.ps. – 1.000 – CASS, lei = 2.500 – 1.000 – 82,5 = 1.417,50 de lei.

Impozitul (Iz., lei) = venitul impozabil lunar din pensii (V.iz.l.ps.) x cota de impozit, de 16% = 1.417,50 x 16% = 226,80 de lei.

Venitul net lunar din pensii (V.net.l.ps.) = venitul din pensie (V.ps.) – contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS, lei) – impozitul (Iz., lei) = 2.500 – 82,50 – 226,80 = 2.190,70 de lei.

2.11. Obligaţiile bugetare pentru veniturile realizate pe bază de convenţii civile

Contractele/convenţiile civile se încheie în baza art. 942 – 973 din Codul civil, pe când contractele individuale de muncă se încheie în baza Legii nr. 53/2003, Codul muncii.

Plătitorul de venituri nu are nicio obligaţie bugetară în afară de a calcula, cu 10%, sau 16%, prin opţiune, reţine şi vira impozitul pe venit.

Prestatorul are obligaţia, în anul viitor, să vireze:

1. Diferenţa de impozit, în cazul aplicării cotei de 10%, în termen de 60 de zile de la primirea deciziei anuale de impunere, emisă de organul fiscal.

2. Contribuţia de sănătate (CASS), până pe 25 ianuarie, dar „numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a) - d) din Legea nr. 95/2006.

Contribuţia nu poate fi mai mică de un salariu de bază minim brut pe ţară lunar”.

În cazul în care impozitul pe venitul acordat prestatorului s-a calculat şi reţinut, de beneficiar, cu cota de 16%, prestatorul nu are nicio obligaţie la plata impozitului pe venit.

Dacă prestatorul mai realizează fie şi numai un singur venit impozabil, cel puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară lunar din: a) salarii sau asimilate salariilor; b) activităţi independente; c) agricultură şi/sau silvicultură; d) indemnizaţia de şomaj, acesta nu mai datorează contribuţia de sănătate.

Prin art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea 19/2000 se prevede: contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând venituri primite în baza unor convenţii civile.

Bibliografie

Legea nr. 130/1999, republicată, privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.
Legea nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010.
Legea nr. 12/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate”.
http://app.mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe. MinisterulFinanţelor Publice. Registrulfiscalşialcontribuţiilor sociale.
www.cnpas.org (Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale)
www.mmuncii.ro (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale)
www.cnas.ro (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate)
www.mfinante.ro (Ministerul Finanţelor Publice)
www.ier.ro (Institutul European din România)

Note:

¹⁾„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare”, a fost abrogată, începând cu 21 decembrie 2006, prin art. 102 din „Lege nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap”, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.006 din 18 decembrie 2006. Deci, prin art. 213, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 95/2006 se reglementează unele categorii de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei în baza unui act normativ abrogat.
²⁾Prin Legea nr. 95/2006 [a se vedea alineatele (2), (3) şi (4) ale art. 260] nu se reglementează cota cu care se calculează contribuţia de sănătate pentru categoriile de persoane prevăzute de art. 213, alin. (2), lit. c) din această lege. A se vedea şi precizările pe această problemă.
³⁾ Prin art. 7, alin. (2), lit. a), din “Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, se prevede: „(2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:[…] a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;” […]. Într-o interpretare strictă şi numai în “în litera legii”, rezultă că, dintre toate categoriile de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, numai cele de la litera a) au calitatea de “angajat”, fapt pentru care numai veniturile acestora se supun contribuţiei de sănătate cu cota de 5,5%. Celelalte categoriile de persoane prevăzute la art. 257 din Legea nr. 95/2006 nu au calitatea de “angajat”, fapt pentru care veniturile acestora se supun cotei de contribuţie de 6,5%. Problema aceasta este foarte complexă şi controversată, fapt pentru care este abordată separat în acest material, dar mult mai temeinic şi în amănunt într-un alt articol.
⁴⁾ Vezi art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/2010 şi nota de la art. 257.
⁵⁾ Vezi art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/2010 şi nota de la art. 257.
⁶⁾ Prin art. 7 alin. (2) lit. a) din “Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” se prevede: „(2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:[…] b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;;”[…] .Deci, toate categoriile de persoane juridice care intră sub incidenţa prevederilor art. 258 din Legea nr. 95/2006 plătesc contribuţia de sănătate cu cota de 5,5%.
⁷⁾ Vezi art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/2010 şi nota de la art. 258.
⁸⁾ Vezi art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/2010 şi nota de la art. 258.
⁹⁾ Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar – bugetare, art. III, pct. 1 se prevede: ››Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 259, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Contribuţia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii, prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează şi se calculează începând cu data de 1 ianuarie 2011."‹‹. Prin Codul fiscal, prevederi în vigoare la 15 martie 2010, se dispune: „Art. 115. Venituri impozabile obţinute din România. (1) Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt:[…]. m) veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depăşeşte plafonul prevăzut la art. 69;[…]”. „Art. 69. Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii. Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică.”.
¹⁰⁾ Prin art. 7 alin. (2) lit. d) din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010” se prevede: „(2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:[…] d) persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării cotei de 5,5%;”. Prevederea alin. (4) al art. 259 din Legea nr. 95/2006, redată mai sus, a rămas nemodificată de la apariţia acestei legi şi până în prezent. În cei 4 ani de aplicare a acestei prevederi, permanent şi în mod frecvent s-au solicitat precizări (din partea contribuabililor, organelor de control din teritoriu etc.) privind: (1) care sunt „persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea”, unde sunt prevăzute acestea în Legea nr. 95/2006?; (2) care sunt „prevederile prezentei legi” la care se face referire în alin. (4) al art. 259 din Legea nr. 95/2006? Nimeni şi niciodată nu a clarificat această problemă. Efectiv prevederea de la alin. (4) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 a rămas, de la apariţia acestei legi şi până în prezent, neclară, confuză, susceptibilă de interpretări dintre cele mai diferite, chiar contradictorii şi, pe cale de consecinţă, fără aplicabilitate practică.
¹¹⁾ Prin art. 7, alin. (2) din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, se prevede: „(2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: […] e) pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 5,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin;” […].
¹²⁾ Prin art. 7, alin. (2), lit. c) din “Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, se prevede: „(2) Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: „c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;”
¹³⁾ A se vedea precizările cu privire la erorile din textul literei f) a art. 7 din „Legea nr. 11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010”, eroare care priveşte alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006. Prevederea de la alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006, redată mai sus, a rămas nemodificată de la apariţia acestei legi şi până în prezent. În cei 4 ani de aplicare a acestei prevederi, permanent şi în mod frecvent s-au solicitat precizări (din partea contribuabililor, organelor de control din teritoriu etc.) privind: (1) care sunt „persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei”?; (2) unde sunt prevăzute aceste persoane în Legea nr. 95/2006?; (3) care sunt „prevederile prezentei legi” la care se face referire în alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006? Nimeni şi niciodată nu a clarificat această problemă. Ca şi prevederea de la alin. (4), şi prevederea de la alin. (9) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 a rămas, de la apariţia acestei legi şi până în prezent, neclară, confuză, susceptibilă de interpretări dintre cele mai diferite, chiar contradictorii şi, pe cale de consecinţă, fără aplicabilitate practică.
¹⁴⁾ “Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată”, a fost abrogată, începând cu data de 18 august 2006, prin art. 152 alin. (2) din “Legea nr. 122/2006 privind azilul în România”. Prin alineatul (10) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 se dispune plata contribuţiei de sănătate cu respectarea unor condiţii dintr-un act normativ abrogat, respecti din “Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000”.
¹⁵⁾ Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată, a fost abrogată, începând cu data de 18 august 2006, prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Deci, prin alineatul (11) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 se dispune plata contribuţiei de sănătate cu respectarea unor condiţii dintr-un act normativ abrogat, respecti din “Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000”, şi din altul necunoscut exprimat prin sintagma “legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România”.
¹⁶⁾ Ţinând cont bineînţeles de formularea greşită a textului literei f) a art. 7 din Legea nr. 11/2010.
¹⁷⁾ Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie a fost desfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2006 privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 9 februarie 2006, cu modificările ulterioare.
¹⁸⁾ Normele metodologice de aplicare a „Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale”, cu modificările şi completările ulterioare, au fost aprobate prin „Ordinul comun ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice nr. 450 din 6 iunie 2006 şi al ministrului sănătăţii publice nr. 825 din 5 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare”.