Împrumuturi în cazul unor firme din acelaşi grup. Tratament fiscal-contabil

Întrucât înţelegem că pe toată perioada de acordare a creditului nu s-au efectuat plăţi de dobândă de la subsidiara din România către firma mamă din Norvegia, atunci nu se pune problema impozitului cu reţinere la sursa pe veniturile din dobânzi, întrucât aceste venituri nu au fost încasate de firma norvegiană până la 31.12.2010.

În caz contrar, în care ar fi fost efectuate astfel de plăţi de dobânzi, veniturile din dobânzi obţinute de către firma mamă din Norvegia, aferente împrumutului acordat către subsidiara din România, ar fi fost impozitate prin reţinere la sursă cu 10% (cota valabilă până la 31 decembrie 2010), cu condiţia că participaţia firmei mamă din Norvegia la capitalul social al subsidiarei din România să fie de cel puţin 25% pe o perioadă neîntreruptă de minim 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzilor. Această cotă se aplică numai dacă cele două societăţi sunt întreprinderi asociate aşa cum sunt acestea definite în Codul Fiscal, iar în caz contrar, cota de impozitare ar fi de 16% asupra veniturilor din dobânzi obţinute de nerezidenţi din România.

O întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi dacă, cel puţin:

• (i) prima întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau
• (ii)cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei întreprinderi; sau
• (iii)o întreprindere terţă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în al celei de-a doua.

În cazul în care societatea mamă din Norvegia pune la dispoziţia subsidiarei sale din România certificatul său de rezidenţă fiscală, atunci aceasta poate beneficia de prevederile mai favorabile din Convenţia de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi Norvegia, conform căreia veniturile din dobânzi plătite de către subsidiara din România către firma mamă din Norvegia se impozitează în România cu 10% din suma dobânzilor plătite. De asemenea, întrucât cele două părţi între care s-a incheiat contractul de împrumut sunt părţi afiliate, atunci valoarea dobânzilor ar trebui să fie la un nivel similar cu cel care ar fi fost stabilit în cazul în care imprumutul încheiat ar fi fost între părţi neafiliate, deoarece în caz contrar va fi impozitată valoarea aferentă ultimei sume menţionate.

Cu privire la "anularea" împrumutului, acest lucru va trebui stabilit pe baza unui act adiţional la contractul de împrumut încheiat între societatea mamă din Norvegia şi subsidiara sa din România. Ar trebui analizate clauzele contractuale cu privire la rezilierea contractului dintre cele două părţi, posibilitatea rezilerii parţiale în care aceasta se poate efectua, având în vedere că anularea dobânzilor înregistrate în contabilitate este în ani fiscali diferiţi şi corecţiile se vor face ca atare, prin rectificarea declaraţiilor anuale de impozit pe profit. Rectificarea în minus a sumelor deduse iniţial la calculul impozitului pe profit ca şi cheltuiala cu dobânda, generează impozit pe profit de plată. De asemnea, anularea sumei primită cu titlul de împrumut de la societatea mamă, generează venituri impozabile în compania care a primit împrumutul.

Înregistrările contabile sunt:

1. Anularea împrumutului, care presupunem că a fost înregistrat în contul 4551 "Asociaţi conturi curente"

2. Anularea dobânzilor, care presupunem că au fost înregistrate în contul 4558 "Asociati/acţionari - dobânzi conturi curente "şi în funcţie de motivul invocat pentru anularea dobânzilor (eroarea sau anularea datoriei)

- pentru anul curent:

- pentru anii precedenţi:

sau