Lipsa evidenţelor contabile şi fiscale. Consecinţe. Caz practic

Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale

Reglementările privind evidenţele contabile sunt prevăzute prin Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi prin OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene. Reglementările privind evidenţele fiscale sunt prevăzute prin prevederile Codului fiscal şi ale normelor de aplicare.

Evidenţele contabile şi fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredinţate spre păstrare unei societăţi autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare. Prin excepţie, evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1-25 a lunii următoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale. Dispoziţiile legale privind păstrarea, arhivarea şi limba folosită pentru evidenţele contabile sunt aplicabile şi pentru evidenţele fiscale.

În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul este obligat să păstreze şi să prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.

Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.

Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale în vigoare, şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate. Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impunere ţinute de contribuabil. (art. 80 din Codul de procedură fiscală)

Lipsa evidenţelor contabile şi fiscale. Consecinţe

Neţinerea contabilităţii este o faptă negativă constând în neîndeplinirea unei obligaţii legale şi evident are caracter ilicit, fiind sancţionată atât de Legea nr. 31/1990 cât şi de Legea contabilităţii. Ea poate fi probată doar prin faptul pozitiv contrar. În condiţiile în care administratorul unei firme nu predă documente organelor de control în termenul fixat, se naşte prezumţia că nu s-a ţinut contabilitatea. Prejudiciul adus creditorilor, inclusiv statului, reprezentă partea din masa pasivă care nu mai poate fi acoperită din averea debitorului. Legătura de cauzalitate între neţinerea contabilităţii conform legii şi prejudiciul adus creditorilor există.

În cazul neţinerii contabilităţii, vinovăţia aparţine administratorului, deoarece lui îi incubă obligaţia legală a ţinerii contabilităţii. Acesta este răspunzător faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, potrivit prevederilor din Legea nr. 31/1990, iar neţinerea contabilităţii îi este imputabilă. Astfel, administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru: (a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; (b) existenţa reală a dividendelor plătite; (c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; (d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; (e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. (art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990)

Referitor la forţa probantă a documentelor justificative şi evidenţelor contabile, documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. (art. 64 din Codul de procedură fiscală)

Pe de altă partea, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii. (art. 43 din Legea nr. 82/1991). În aceste circumstanţe, falsificarea unui înscris oficial, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu intenţie de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani. (art. 471 din Codul penal)

Neevidenţierea actelor de comerţ în actele contabile. Operaţiuni fictive (Caz practic)

Procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci au dispus, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală. Probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale au relevat faptul că, inculpatul a desfăşurat acte de comerţ în numele unei societăţi comerciale, în perioada 2005-2008, fără a le evidenţia în actele contabile şi ascunzând astfel sursa de venit impozabilă. Totodată, acesta a înregistrat în contabilitate operaţiuni fictive, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către stat. Prejudiciul produs în acest mod bugetului de stat este în sumă totală de 271.887 lei. Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Tecuci. (Ministerul Public, http://www.mpublic.ro/presa/2010/c_04_10_2010.htm)