Necesitatea actualizării Directivelor Consiliului Uniunii Europene transpuse în Codul fiscal al României

Efectiv s-a ajuns în situaţia ca pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea corectă a tot mai multe prevederi din Codul fiscal, în special a celor pe linie de taxă pe valoarea adăugată şi accize, să fie necesară studierea şi a reglementărilor comunitare în materie, cu atât mai mult cu cât, în caz de conflict între acestea, se aplică prevederile comunitare.

Spre exemplu, în orice moment trebuie să existe o concordanţă deplină între prevederile „Titlului VI. Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal al României şi prevederile „Directivei 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată”.

În cazul în care, începând cu o anumită dată, intervin modificări în prevederile Directivei 2006/112/CE, acestea trebuie să se reflecte, de la aceeaşi dată, şi în prevederile Codului fiscal, lucru uşor de realizat pentru noi (dacă avem capacitatea să lucrăm corect şi cu profesionalism) ca urmare a faptului că modificările respective (din legislaţia comunitară) se aplică după 6 luni de la adoptare.

Prin Codul fiscal se prevede:

„Art. 1. Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal[…]

(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.[…]”

Aşa după cum este cunoscut, cele mai multe şi mai mari probleme pe linie de fiscalitate se constată pe linie de T.V.A.

Edificator în acest sens sunt:

1. Permanentele şi serioasele probleme cu care se confruntă contribuabilii şi organele fiscale în interpretarea şi aplicarea corectă a „Titlului VI. Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal.

2. Unele prevederi din Codul fiscal fie nu sunt traduse corect, fie nu sunt transpuse corespunzător din unele Directive ale Uniunii Europene, fie nu sunt interpretate şi aplicate „în litera şi spiritul legii”, adică „în litera şi spiritul a ceea ce a avut în vedere legiuitorul” care, în cazul Directivelor Uniunii Europene, este Consiliul Uniunii Europene.

Exemplu de traduceri incorecte în codul fiscal:

Între „exceptarea de la taxele de import a micului trafic” şi „scutirea de impozit la import pentru loturile mici” există diferenţe esenţiale, de neconfundat din punct de vedere fiscal.

3. Cele mai mari fenomene de fraude şi de evaziune fiscală s-au săvârşit şi se săvârşesc pe linie de T.V.A.

4. Diminuarea substanţială a veniturilor bugetare pe seama T.V.A. a avut şi are loc pe seama unor aşa-zise fenomene de evaziune fiscală „legală”, adică „la umbra legii”, prin valorificarea, de către unii contribuabili, cu foarte mare abilitate şi profesionalism, a unor prevederi pe linie de T.V.A. neclare, confuze, interpretabile diferit, uneori chiar contradictoriu şi, tot mai mult în ultimul timp, a constatării unor neconcordanţe între prevederile din Codul fiscal pe linie de T.V.A. cu cele din Directivele comunitare, obligatoriu a fi transpuse în legislaţia internă, în special cu cele ale „Directivei 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată”.

Tot mai multe prevederi din Codul fiscal pe linie de T.V.A. nu sunt interpretate şi aplicate corect, atât de către contribuabili, cât şi pentru organele fiscale, datorită următoarelor cauze:

• a) nu se cunosc nici reglementările din legislaţia internă care transpun prevederile comunitare, şi nici prevederile comunitare transpuse în acestea;
• b) nu se cunosc articolele, capitolele şi titlurile din Codul fiscal care transpun directive europene şi care sunt acestea;
• c) nu sunt date publicităţii tabelele de concordanţă dintre (c1) reglementările comunitare transpuse în legislaţia internă şi (c2) reglementările naţionale care le transpun.

Aceste neajunsuri ar fi eliminate în mare parte în condiţiile în care ar exista un produs informatic care:

• 1) să actualizeze şi Directivele U.E. transpuse în legislaţia internă cu fiecare act normativ modificator, aşa cum se procedează în cazul legislaţiei interne, şi
• 2) să facă cunoscute aceste forme actualizate (consolidate) ale reglementărilor comunitare transpuse în legislaţia internă.

Întrucât, aşa după cum am mai arătat, „Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată” este actul normativ comunitar, obligatoriu de aplicat, de cea mai mare importanţă din punct de vedere al asigurării interpretării şi aplicării corecte a tot mai multe prevederi din Codul fiscal pe linie de T.V.A., am procedat la actualizarea acestei directive pe baza celor 9 Directive modificatoare, publicate în Jurnalului Oficial al Uniunii Europene (JO L) până la data de 7 martie 2011.

Întrucât efectiv şi în mod real interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor din Codul fiscal pe linie de T.V.A. nu se mai poate face, în cea mai mare parte, fără cunoaşterea Directivei 2006/112/CE, consider că aceasta ar trebui folosită atât în activitatea zilnică de toate organele fiscale, de marii contribuabili şi, în mod deosebit, de organele de specialitate ale M.F.P. pentru a asigura o concordanţă deplină, în orice moment, între prevederile ale Codului fiscal cu cele ale Directivei 2006/112/CE.