Plata contribuţiei la asociaţiile de proprietari

Prin lege este conferit dreptul asociaţiilor de proprietari de a stabili penalităţi de întârziere până la plafonul maxim de 0,2%/zi, pentru perioadele ce depăşesc 30 de zile de la termenul scadent pentru plată.

Termenul de plată a cotelor de contribuţie este de maximum 20 de zile calendaristice de la momentul afişării pe lista lunară de plată.

Pentru protecţia debitorilor, legea a stabilit un termen limită de 90 de zile de la data scadentă de plată a contribuţiilor, termen după care asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice debitor, sentinţa astfel obţinută putând fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor, prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă.

Sunt frecvente cauzele aflate pe rolul judecătoriilor, competenţa acestora în materie civilă fiind până la suma de 500.000 lei, în care asociaţiile de proprietari au chemat în judecată debitorii răi platnici, pentru obţinerea de titluri executorii în baza cărora datoriile să poată fi recuperate pe calea executării silite.

În cazul litigiilor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor, completarea a adus Legii nr. 230/2007, prin art. II din Legea nr. 175/2010, aparent creează o situaţie favorabilă debitorilor.

Folosirea termenului „aparent” este susţinută de argumentaţia ce va fi prezentată în continuare.

Potrivit principiului în conformitate cu care legea civilă nu are caracter retroactiv, dispoziţiile Legii nr. 175/2010 se aplică doar pentru debitele născute ulterior intrării în vigoare a legii la data de 23.07.2010, datoriilor anterioare acestei date, pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere, urmând a fi suportate împreună cu penalităţile aferente.

Acest principiu se aplică atât litigiilor aflate în curs de desfăşurate, cât şi litigiilor noi, dar care au ca obiect datorii scadente anterior datei de 23.07.2010.

Prin adăugarea art. II., legiuitorul nu a avut în vedere modificarea prevederilor cap. VI din Legea nr. 230/2007.

Legiuitorul nu a înţeles să confere debitorilor o derogare de la termenele de plată a datoriilor, în sensul permiterii amânării plăţilor cu perioade de până la 12 luni.

În atare situaţie, după trecerea celor 90 de zile de la scadenţa la plată a contribuţiei lunare, asociaţiile de proprietari au posibilitatea de a acţiona în justiţie debitorii, pentru debitele restante, inclusiv penalităţile de întârziere, instanţele de judecată având obligaţia de a pronunţa o hotărâre prin care să oblige la plata datoriei.

Incidenţa prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 apare la executarea silită a debitului.

Dacă debitul este recuperat, prin executare silită, în termenul de 12 luni de la data de 23.07.2010, acesta va fi reprezentat doare de contravaloarea contribuţiilor, nu şi a penalităţilor de întârziere.

Dacă nu se recuperează debitul până la 22.07.2011, debitorul va plăti şi penalităţile de întârziere aferente.

Atunci când o asociaţie de proprietari acţionează în justiţie un debitor pentru restanţe la plata contribuţiei, cererea de chemare în judecată trebuie să aibă capete de cerere distincte pentru fiecare contribuţie lunară, la care sunt calculate penalităţile de întârziere.

Dat fiind decalajul temporal dintre momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi momentul soluţionării ei pe fond, este util ca în cadrul cererii să se prevadă dreptul creditorului la majorarea pretenţiilor privind penalităţile de întârziere până la momentul soluţionării fondului cauzei.

Acest mod de abordare a litigiului dintre asociaţie şi debitor, permite asociaţiei ca, în situaţia în care pe parcursul litigiului debitorul face plăţi parţiale, să-şi poată formula pretenţiile finale.

În cazul în care asociaţia obţine o sentinţă titlu executoriu şi trece la executarea silită a debitului, atunci când, în urma executării silite, până la termenul de 22.07.2011 se obţine o sumă parţială, ce nu acoperă întreg debitul principal datorat, executarea silită va continua pentru restul de debit principal împreună cu penalităţile de întârziere aferente, stabilite prin sentinţă.