Procedura de verificare a situaţiei fiscale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 191 din data de 18 martie 2011 a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. (Sursa: juridice.ro)

Dispoziţii generale

Potrivit actului normativ, verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit constă într-un ansamblu de activităţi desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natura patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.

Activităţile de verificare constau în principal în:

• solicitarea de informaţii de la autorităţi şi instituţii publice;
• analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate;
• confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraţiile fiscale depuse de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane;
• solicitarea de informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
• discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată sau cu împuterniciţii acesteia;
• stabilirea, dacă este cazul, a diferenţei de bază de impozitare ajustată, prin utilizarea metodelor indirecte, prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzătoare acesteia;
• dispunerea măsurilor asiguratorii, în condiţiile legii.

Metodele indirecte

Metodele indirecte utilizate de organele fiscale pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt:

• metoda sursei şi cheltuirii fondului;
• metoda fluxurilor de trezorerie;
• metoda patrimoniului.

Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultăţile, sursele de informaţii şi de perioada verificată.

Metoda sursei şi cheltuirii fondului

Această metodă constă în compararea cheltuielilor efectuate de o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată. Orice cheltuială în exces faţă de valoarea declarată a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat.

Pentru reconstituirea venitului obţinut atât din surse impozabile, cât şi din surse neimpozabile, care este luat în considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au în vedere fluxurile de numerar.

Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanţa veniturilor şi cheltuielilor efectuate, fiind luate în considerare veniturile, respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.

Metoda fluxurilor de trezorerie

Metoda fluxurilor de trezorerie constă în analiza intrărilor şi ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a intrărilor şi ieşirilor de sume în numerar, pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestor mişcări cu sursele de venit şi utilizarea acestora.

Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii şi frecvenţei depunerilor în conturile bancare şi a surselor acestor depuneri.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea disponibilităţilor băneşti din conturile bancare şi evidenţiate în documente sau folosite la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse în conturile bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli în perioada supusă controlului.

Metoda patrimoniului

Această metodă permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoană fizică verificată, analizând creşterea, respectiv descreşterea patrimoniului net al acesteia.

Metoda patrimoniului constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, după ajustarea cu cheltuielile efectuate şi veniturile neimpozabile.

Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei impozabile. Se vor lua în considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net achiziţionarea de active, reducerea de obligaţii şi cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.

Procedura de aplicare a metodelor indirecte

Etape preliminare verificării fiscale prealabile documentare

Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectuează:

• o analiză de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice;
• selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare.

Verificarea fiscală prealabilă documentară

Verificarea fiscală prealabilă documentară se efectuează asupra persoanelor fizice selectate, fără notificarea persoanei fizice.

Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizică supusă verificării sau de plătitorii de venit dintr-o perioadă impozabilă, pe de o parte, cu situaţia fiscală personală, din aceeaşi perioadă impozabilă, pe de altă parte.

Organele fiscale stabilesc situaţia fiscală personală pe baza informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă deţinute de organul fiscal, obţinute de către organul fiscal de la terţi sau de la autorităţile sau instituţiile publice.

Verificarea fiscală prealabilă documentară are în vedere examinarea informaţiilor referitoare la persoana fizică verificată în ceea ce priveşte sursele de venit, regimurile de impunere, îndeplinirea obligaţiilor de depunere a declaraţiilor fiscale, rezultatele eventualelor inspecţii fiscale cu privire la activităţile independente desfăşurate de persoana fizică, dacă este cazul, verificări la persoane juridice cu care aceasta are legături de afaceri şi orice alte asemenea examinări, în funcţie de informaţiile existente în evidenţa fiscală.

În scopul stabilirii situaţiei fiscale personale a persoanei fizice verificate şi al comparării acesteia cu veniturile declarate, organul fiscal procedează la examinarea şi evaluarea intrărilor şi ieşirilor din patrimoniu a bunurilor mobile şi imobile, a intrărilor şi ieşirilor de bani sau alte valori, precum şi a altor elemente ce vizează nivelul şi categoriile de cheltuieli personale ale persoanei fizice verificate.

Rezultatele verificării fiscale prealabile documentare se consemnează într-un raport de verificare fiscală prealabilă documentară.

Verificarea fiscală

În cazul în care rezultatul verificării fiscale prealabile documentare reprezintă o diferenţă semnificativă între veniturile realizate de persoana fizică, calculate în baza situaţiei fiscale personale, şi veniturile declarate de aceasta sau de plătitorii de venit, organul fiscal continuă verificarea prin comunicarea avizului de verificare persoanei fizice care a făcut obiectul verificării fiscale prealabile documentare.

Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei.

Această etapă se efectuează cu cooperarea persoanei fizice verificate.

Avizul de verificare va cuprinde informaţii cu privire la: temeiul juridic al verificării fiscale, data de începere a verificării fiscale, perioada ce urmează a fi supusă verificării, posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării, solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare.

Avizul de verificare se comunică persoanei fizice cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale.

Amânarea datei de începere a verificării fiscale se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a persoanei fizice, pentru motive justificate.

În termen de 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, persoana fizică verificată trebuie să prezinte documente justificative pentru clarificarea situaţiei fiscale personale.

Verificarea fiscală se desfăşoară, de regulă, la sediul organului fiscal, însă, la cererea persoanei fizice verificate, verificarea fiscală se poate desfăşura şi la:

• domiciliul sau, dacă persoana verificată este în imposibilitate fizică de a se deplasa;
• domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă de specialitate sau juridică, dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.

Durata efectuării verificării fiscale este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 3 luni. Perioadele prevăzute de lege sau stabilite de organul fiscal pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificării fiscale.

Pe parcursul derulării verificării fiscale, persoana supusă verificării are dreptul să prezinte orice documente justificative sau explicaţii pentru stabilirea situaţiei fiscale reale.

Rezultatul verificării se consemnează într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările din punct de vedere faptic şi legal şi care va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza impozabilă.

La finalizarea verificării fiscale, organul fiscal prezintă persoanei fizice constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării fiscale sau a cazului în care persoana fizică renunţă la acest drept şi notifică, în scris, acest fapt organelor fiscale.

Ori de câte ori organele fiscale, în cadrul constatărilor efectuate cu ocazia verificării fiscale, au indicii care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, sesizează organele de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de legea penală.

În cazul în care se constată că declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile prezentate în cadrul procedurii de verificare fiscală sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana verificată refuză, în cadrul aceleiaşi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organele fiscale stabilesc baza impozabilă ajustată pentru impozitul pe venit şi emit decizia de impunere.