Programele de pregătire profesională: Obligatorii prin Codul Muncii, dar tot mai greu de implementat în criză

Utilitatea formării profesionale pentru menţinerea sau creşterea performanţelor economice ale firmelor este indiscutabilă, fireşte, doar că fondurile disponibile sunt din ce în ce mai puţine, iar personalul este în majoritatea cazurilor cu mult redus, asa încât companiilor le este din ce în ce mai greu să se conformeze legii, mai ales atunci când formarea profesională presupune scoaterea din activitate a angajaţilor pe o anumită perioadă din ziua de muncă şi plata integrală a salariului.

Adaptarea Codului Muncii şi, în plus, acordarea unor facilităţi fiscale pentru implementarea programelor de pregatire profesionala ar fi extrem de utile, ar ajuta firmele şi ar creşte competitivitatea lor pe termen lung.

Conform Codului Muncii, angajatorii au obligaţia de a asigura participarea tuturor salariaţilor la programe de formare profesională cel puţin o dată la 2 ani dacă au minim 21 de salariaţi si, respectiv, cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi, cheltuielile aferente fiind suportate de către angajatori. Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin mai multe forme: participare la cursuri organizate de către compania angajatoare sau de către diferiţi furnizorii de servicii de profil, stagii de practica, ucenicie la locul de muncă etc. Dacă participarea la programele de pregatire profesională presupune scoaterea din activitate a salariaţilor pentru o perioadă mai mică de 25% din durata zilnică a timpului de lucru, aceştia vor beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta. Dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariaţilor pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului de lucru, aceştia vor beneficia de salariul de bază şi, după caz, de sporul de vechime. În cazul în care participarea la programele de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate a unui angajat, contractul individual de muncă respectiv se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, de la caz la caz.

Toate companiile şi-au redus cheltuielile in 2009 şi în anul curent; dintre cheltuieli, cele mai vizate au fost cele cu personalul- peste 20% din totalul reducerilor de cheltuieli, în unele cazuri acestea ajungând şi până la 50%. În aceste condiţii, cu forţa de muncă dimensionată astfel încât să asigure la limită desfăşurarea activităţii, implementarea programelor de pregătire profesională este extrem de îngreunată. În cazul companiilor medii şi mari, angajaţii care au intrat în programe de pregatire profesională în 2008, ar trebui sa reintre în astfel de programe în acest an, ceea ce va fi foarte greu. Evident, cea mai bună măsură ar fi acordarea unor facilităţi fiscale pentru a stimula firmele să organizeze astfel de programe, acestea fiind direct interesatate să îşi crească performanţele; câştigul este evident atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.

Codul Muncii nu prevede sancţiuni materiale în cazul nerespectării prevederilor privind formarea profesională, dar trebuie să plecăm de la premisa că fiind o lege, aceasta trebuie respectată. În cazul unor controale de la Inspectoratele Teritoriale de Muncă pe aceasta temă, inspectorii pot impune măsuri care trebuie respectate, fiind posibilă acordarea unei constrângeri de 10 zile în acest sens.