Salarizarea bugetarilor

De fapt, problema salarizării unice a bugetarilor a fost abordată la fiecare început de guvernare, dar ulterior a fost abandonată, motivându-se existenţa altor probleme mult mai importante de rezolvat.

Astăzi asistăm la o situaţie anormală în care bugetarii se împart în două categorii: nerăsfăţaţi şi răsfăţaţi (privilegiaţi). Este evident că cei privilegiaţi au beneficiat de venituri lunare întotdeauna, chiar şi atunci când starea economică şi financiară a României nu a fost dintre cele mai bune. Aşadar şi astăzi sunt bugetari care câştigă de zeci de ori mai mult decât un profesor de şcoală sau un medic de spital,deşi contribuţia lor efectivă în societate nu justifică o asemenea salarizare.

Situaţia costă întreaga populaţie. Chiar şi pe cei care sunt mulţumiţi că au prins o oportunitate mai bună la împărţirea fondului de salarii şi primesc recompense (salarii, sporuri, prime şi stimulente) mai mari, în detrimentul altor categorii de bugetari. Redistribuirea veniturilor este netransparentă, nu are la bază principii de echitate, ea realizându-se prin practici reglementate de legi speciale.

Aberaţiile existente trebuie eliminate în cel mai scurt timp prin aplicarea unei salarizări unice pentru toţi bugetarii din România. Acest act normativ este necesar să pună într-o corelaţie justă toate veniturile plătite din banul public.

Fără îndoială că este de remarcat iniţiativa actualului guvern de a elabora o lege a salarizării unice şi faptul că în şedinţa de lucru din 22 aprilie 2009 au fost aprobate principiile de bază ale acestui act normativ prezintă o garanţie că el se va şi realiza.

La sfîrşitul anului 2009 nu se putea vorbi însă de o diminuare importantă a cheltuielilor cu bugetarii din autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, despre existenţa unei administraţii publice restructurate, moderne şi mai flexibile. Nu s-a acţionat pentru păstrarea unui aparat flexibil, diminuat substanţial, care să aibă capacitatea de a interveni eficient în propriul program, acţionându-se numai prin blocarea angajărilor în posturile vacante existente la finele anului 2009.

Prin Hotărârea Guvernului nr.611/2008 s-a reglementat prin norme cariera bugetarilor,respectiv principiile care stau la baza organizării şi dezvoltării activităţii acestora, care se pot sintetiza după cum urmează:

• competenţa, principiu potrivit căruia persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcţie trebuie să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării acesteia;
• competiţia, principiu potrivit caruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii se face prin concurs sau examen;
• egalitatea de şanse, principiu în baza căruia este recunoscută vocaţia la cariera în funcţia ocupată de persoana care îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;
• profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcţiei se face prin îndeplinirea în mod eficient a atribuţiilor care implică exercitarea prerogativelor de putere publică;
• transparenţa, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor celor interesaţi informaţiile de interes referitoare la carieră în funcţia respectivă.

De la începutul anului 2010, Primul-Ministru a precizat că este necesar să se reducă sever cheltuielile cu salarizarea bugetarilor. O primă măsură în acest scop ar fi trebuit să se materializeze în evaluarea activităţii bugetarilor din toate domeniile de activitate şi să fie reţinuţi numai cei specializaţi, cu înaltă calificare, capabili să asigure cetăţenilor servicii de calitate în condiţii de operativitate şi eficienţă .

În mod firesc, se justifică trecerea de îndată, la evaluarea actualilor angajaţi atât individual, cât şi a colectivelor de lucru. În procesul de evaluare trebuie avut în vedere şi contribuţia şefilor la rezultatele obţinute, precum şi dacă executanţii sunt mulţumiţi de comportamentul şi aportul acestora. Astfel, conducerea instituţiei este în măsură să cunoască ce gândesc salariaţii, ce poate fi făcut mai bine, ceea ce este greşit. În acest mod, pe niveluri ierarhice, fiecare persoană ia cunoştinţă asupra propriilor greşeli, se autoinstruieşte şi participă efectiv, cu propuneri concrete la îmbunătăţirea activităţilor şi a prestigiului instituţiei.

Totodată, trebuie precizat că evaluarea şi aprecierea bugetarilor constituie o sursă potenţială ce poate afecta atât motivaţia persoanei pentru activitatea desfăşurată, cât şi satisfacţia profesională pentru rezultatele obţinute.

Soluţionarea favorabilă a intereselor personale ale bugetarilor nu se poate realiza decât prin promovarea unei conduite demne şi realiste în legătură cu valoarea şi valorificarea permanentă a personalului existent. Este mai eficient şi mai sigur să valorifici mai bine personalul de care dispui, decât să ,,cumperi’’ altul din exterior, fie chiar şi recomandat, deoarece cel existent este cunoscut cu părţile lui bune şi rele, pe când cel angajat prin concurs este total necunoscut şi poate crea probleme în perioadele viitoare.

În ceea ce priveşte Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 cu privire la ocuparea posturilor de conducere din instituţiile publice, apreciez că este binevenită, deoarece funcţiile de conducere nu trebuie să fie pe viaţă şi ocuparea acestora odată la 4 ani de către alte persoane poate aduce o înviorare a managementului, aplicarea unor noi metode de muncă care să aducă calitate şi eficienţă sporită, operativitate în serviciile oferite cetăţenilor.

Fără îndoială că orice guvern doreşte să obţină rezultate dintre cele mai bune în perioade cât mai scurte de timp. Acest deziderat poate fi soluţionat favorabil prin introducerea noului şi diminuarea rutinei şi mediocrităţii personalului din autorităţile şi instituţiile publice, deziderat major care se soluţionează prin modificarea managementului actual cu unul mai autoritar şi mult mai responsabil.

Motivaţia bugetarilor şi dezvoltarea ei sunt frânate, în prezent, de un concept nefericit privind ierarhizarea, adică execuţia şi decizia sunt separate ca să nu se amestece în acelaşi post. Renunţarea în mod greşit la delegarea de competenţe conduce la o stare de fapt birocratică care predomină astăzi în autorităţile şi instituţiile publice, dar care justifică însă numărul exagerat de mare de posturi de conducere. Din cauza lipsei unor elemente de decizie şi atribuţii concrete face ca funcţionarul să-şi piardă interesul, deprinderea şi capacitatea de a se implica în deciziile luate la niveluri ierarhice superioare, el rămânând un birocrat autentic, fără puncte de vedere şi responsabilitate clară.

Stimularea posturii duble de decident responsabil şi executant declanşează mai repede apariţia spontană a motivaţiei, chiar şi atunci când nu este susţinută financiar. În această situaţie, conducătorii vor ajunge mai uşor la decizii strategice viabile, datorită apariţiei şi manifestării unei opinii avizate, de natură să micşoreze riscul unor soluţii improprii situaţiei şi să prefigureze o gamă restrânsă de soluţii optime. Funcţionarii vor acţiona astfel cu mai multă responsabilitate, se va instala în instituţiile publice un climat de mai bună încredere, util unor activităţi în sprijinul şi interesul cetăţenilor.

Stimularea bugetarilor prin acordarea de sporuri şi stimulente, în afara celor reglementate de Codul Muncii, a condus ca în prezent veniturile multora să fie exagerat de mari şi în neconcordanţă totală cu eficienţa activităţii individuale prestată. Astfel, veniturile reale ale acestora au ajuns să fie mult mai mari decât salariile de bază de încadrare.

Fără îndoială, aşa cum spun bătrânii, funcţionarii publici alcătuiesc „a doua armată a ţării” şi aceştia trebuie stimulaţi corespunzător pentru a fi permanent motivaţi să acorde servicii de calitate cetăţenilor .

Anomaliile existente în ceea ce priveşte salarizarea bugetarilor trebuie eliminate în cel mai scurt timp, deoarece continuarea existenţei acestora conduce la cheltuieli nejustificate. De aceea, se propun ca măsuri imediate următoarele:

• renunţarea acordării de stimulente lunare;
• limitarea nivelului sporurilor la salariu;
• restructurarea la strictul necesar a aparatului ministerelor, agenţiilor, serviciilor deconcentrate şi a administraţiei publice locale;
• îmbunătăţirea actului managerial şi asigurarea coerenţei actului administrativ prin adoptarea unor norme minimale şi obligatorii de structură (de exemplu: birou cu 5 posturi, serviciu cu 8 posturi, direcţie cu 2 servicii şi 20 posturi, direcţie generală cu 2 direcţii şi 50 posturi, departament cu 2 direcţii generale şi 80 posturi);
• evaluarea activităţii bugetarilor pe bază de criterii de performanţă şi păstrarea numai a acelor persoane care au dovedit merite, rezultate şi competenţă profesională.

De asemenea este necesar să se limiteze numărul de secretari de stat la ministere. Eventual să se reintroducă funcţia de „ministru adjunct” şi să existe maximum 2 posturi/minister de secretar de stat.

Totodată, este necesară aplicarea legii de salarizare unică, cu aplicare pentru toţi angajaţii a căror salarii se asigură de la bugetul de stat.

Potrivit principiului că ecartul de salarizare a fost stabilit să fie de la 1 la 12, rezultă că pentru fiecare categorie socio-profesională de bugetari trebuie realizată o ierarhie pe funcţii a salariilor în cadrul acestui interval.

Adoptând acest ecart, se poate realiza cu uşurinţă câte o grilă pentru fiecare categorie socio-profesională: profesori, magistraţi, personal medical, funcţionari publici, personal navigant etc. Potrivit acestui raţionament, se pot adopta ecarturi diferenţiate pentru fiecare categorie socio-profesională care poate fi de exemplu: 1200-8000 lei sau 1500-6000 lei în raport de cerinţele de pregătire profesională, experienţă în activitate, vechime, competenţă, responsabilitate etc.

Deci eliminând comparaţia între diferitele categorii socio-profesionale de bugetari se sugerează realizarea de grile independente de salarizare a căror aplicare se poate aproba şi aplica eşalonat, fără să se aştepte definitivarea unui act normativ complex şi complet privind salarizarea tuturor bugetarilor în România.

România are nevoie de o schimbare evidentă în administrarea, gestionarea şi conducerea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, activităţi ce trebuie asigurate în baza contractelor de management încheiate pe o perioadă determinată cu ordonatorul principal de credite bugetare.

Aplicarea Legii salarizării unice pentru bugetari este imperios necesară, astfel încât să se instituie o ierarhie salarială justificată şi normală a funcţiilor, în raport cu importanţa socială a activităţii pe care o desfăşoară titularii acestora.

În acest scop este necesar să se treacă de îndată la o selecţie riguroasă pentru a menţine funcţionari profesionişti, competenţi, oneşti, corecţi şi responsabili în autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, având în vedere că aceştia vin în contact direct cu cetăţenii şi că de modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile depinde, în mare măsură, imaginea instituţiei respective.

În vederea păstrării funcţionarilor cu înalt profesionalism trebuie ca aceştia să se bucure de stabilitate în funcţie potrivit carierei, cu respectarea răspunderii juridice în cazul încălcării obligaţiilor de serviciu. Aceştia sunt obligaţi să înveţe şi să cunoască legislaţia din domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, ceea ce necesită întreţinerea şi completarea permanentă a cunoştinţelor profesionale pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească atribuţiile şi responsabilităţile repartizate.

Pregătirea profesională şi instruirea periodică a bugetarilor reprezintă o acţiune obligatorie pentru conducerile autorităţilor şi instituţiilor centrale şi locale, fiind necesar ca aceştia să cunoască în detaliu, activitatea pe care o desfăşoară, procedurile de lucru, comportamentul faţă de cetăţean, metodele de investigaţie şi de analiză a situaţiei, tehnicile de comunicare şi accesul la bazele de date, precum şi modul legal de soluţionare a problemelor cetăţenilor.

Din datele aferente anului 2009 nu se poate vorbi despre o diminuare a cheltuielilor salariale cu bugetarii din autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, despre o administraţie publică restructurată deşi din luna ianuarie posturile vacante au fost blocate. Nu s-a acţionat încă cu responsabilitate pentru păstrarea unui aparat de lucru competent, diminuat substanţial, care să aibă capacitatea de a interveni eficient în propriul program.

De asemenea, nu s-a realizat evaluarea bugetarilor existenţi în toate domeniile de activitate, care să permită reţinerea numai a acelora specializaţi, cu calificare şi experienţă, capabili să ofere cetăţenilor servicii de calitate, în condiţii de maximă operativitate şi eficienţă.

Având în vedere situaţia existentă, o măsură imediată ar fi aceea de evaluare a angajaţilor, atât individual, cât şi a colectivelor de lucru, proces în care trebuie avută în vedere şi contribuţia actualilor şefi la rezultatele obţinute, precum şi dacă executanţii sunt mulţumiţi de comportamentul, efortul şi contribuţia acestora. În acest mod, conducerea fiecărei instituţii este în măsură să cunoască ce gândesc salariaţii, ce poate fi făcut mai bine, ceea ce este greşit şi să participe efectiv la materializarea de propuneri concrete prin a căror aplicare să conducă la îmbunătăţirea activităţilor şi a prestigiului instituţiei.

Fără indoială că guvernul doreşte să obţină rezultate dintre cele mai bune în perioade cât mai scurte de timp. Acest deziderat major poate fi soluţionat favorabil prin introducerea noului şi diminuarea rutinei şi a mediocrităţii personalului din autorităţile şi instituţiile publice, deziderat care se poate soluţiona numai prin înlocuirea managementului actual cu unul mai autoritar şi mult mai responsabil.

Motivaţia bugetarilor şi dezvoltarea ei sunt frânate, astăzi, de un concept nefericit privind ierarhizarea, adică execuţia şi decizia sunt separate ca să nu se amestece în acelaşi post. Renunţarea în mod greşit la delegarea de competenţe conduce la o stare de fapt birocratică care predomină în toate autorităţile şi instituţiile publice, dar care justifică însă numărul exagerat de mare de posturi de conducere. Din cauza lipsei unor elemente decizionale şi atribuţii concrete face ca salariatul să-şi piardă interesul, deprinderea şi capacitatea de a se implica în deciziile luate la niveluri ierarhice superioare, el rămânând un birocrat autentic, fără puncte de vede şi răspundere clară.

Stimularea posturii duble de decident responsabil şi executant declanşează mai repede apariţia spontană a motivaţiei, chiar şi atunci când nu este susţinută financiar. În această situaţie, conducătorii vor ajunge mai uşor la decizii strategice viabile, datorită apariţiei şi manifestării unei opinii avizate, de natură să micşoreze riscul unor soluţii improprii situaţiei şi să prefigureze o paletă restrânsă de soluţii optime. Salariaţii vor acţiona astfel cu mai multă responsabilitate, se va instala în autorităţile şi instituţiile publice un climat de bună încredere.

Pentru eficientizarea autorităţilor şi instituţiilor publice apreciez ca strict necesar pentru trecerea la obligarea acestora să aplice norme minime de structură aprobate prin hotărâre a guvernului. Este incorect ca un şef să managerieze activitatea unui număr de 30 de salariaţi şi un altul cu acelaşi salariu sau chiar mai mare să aibă în subordine unul sau doi salariaţi. În ceea ce priveşte primăriile este raţional să se stabilească organigrame maximale în raport de numărul de populaţie a comunităţilor, iar pentru unităţile spitaliceşti şi instituţiile de învăţământ de stat se justifică aplicarea de normative de personal obligatorii. De asemenea, fiecare “şef”, indiferent de nivelul ierarhic unde îşi desfăşoară activitatea, trebuie să aibă pe lângă atribuţiile de reprezentare, coordonare, control şi activităţi de realizare efectivă şi integrală a unor lucrări concrete.

România, aşa cum a recomandat recent şi delegaţia Fondului Monetar Internaţional, are nevoie de o schimbare reală şi evidentă în administrarea, gestionarea şi conducerea instituţiilor publice centrale şi locale, activităţi ce trebuie desfăşurate în baza contractelor de management încheiate cu ordonatorul principal de credite bugetare pe o perioadă de un an.

Legea salarizării unice a bugetarilor este necesar să elimine diferenţa dintre veniturile bugetarilor “nerăsfăţaţi” şi cei “privilegiaţi” care este exagerat de mare şi să asigure o corelaţie justă între veniturile salariale plătite din banul public pentru funcţiile şi ocupaţiile socio-profesionale ale tuturor bugetarilor. Totodată ea trebuie să asigure ca diferenţele dintre salarii să aibă la bază munca depusă, cantitatea şi calitatea acesteia, importanţa socială a muncii, condiţiile concrete în care aceasta se desfăşoară, precum şi rezultatele obţinute.

Respectând principiul că ecartul de salarizare este de la 1 la 12, rezultă că pentru fiecare categorie socio-profesională de bugetari trebuie realizată o ierarhie pe funcţii a salariilor în cadrul acestui interval.

Adoptând acest ecart şi fiind negociată grila de coeficienţi de ierarhizare cu toţi factorii, legea de salarizare se poate aplica imediat după promulgare, procedându-se la determinarea valorii minime a ecartului prin împărţirea celui mai mare salariu actual în plată la 12. Cu valoarea astfel obţinută se multiplică coeficienţii de ierarhizare din grila aprobată, coeficienţi aferenţi fiecărei funcţii şi specialităţi profesionale.

Pe măsură ce există resurse financiare la nivelul ţării, valoarea minimă a ecartului se poate indexa, cu influenţă pozitivă în majorarea salariilor tuturor bugetarilor.

Aplicarea cât mai curând posibil a legii salarizării unice pentru bugetari, asigură o ordonare a salariilor la toate instituţiile publice, eliminând degringolada şi haosul actual din acest domeniu.

Cu cât legea salarizării unice pentru bugetari se aplică mai curând, se face un pas important în restructurarea şi reformarea reală şi severă a administraţiei publice, respectiv reorganizarea eficientă a instituţiilor, prin reţinerea în cadrul acestora numai a acelor persoane care au vocaţie în domeniu sau cărora vocaţia le poate fi cultivată în timp, prin cursuri intensive de perfecţionare profesională. Eficienţa acestei acţiuni revine în exclusivitate guvernului şi în mod cert va conduce la performanţă. Acţiunea este deosebit de necesară în perioada actuală când România este afectată de criza economică şi financiară.

Abordând în acest mod restructurarea şi salarizarea bugetarilor, se va constata că nu toţi angajaţii ocupă posturi strict specializate şi riguros identificate, că se poate renunţa cu uşurinţă la existenţa unora dintre ele etc. Menţinerea în continuare a unui număr mare de bugetari pentru a justifica existenţa unor compartimente cum sunt departamentele, direcţiile generale, direcţiile şi serviciile, va continua să dilueze responsabilitatea individuală a acestora, cu influenţe dintre cele mai nefavorabile care conduc la deprecierea autorităţii multor autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale.

Legea are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, iar dispoziţiile sale se aplică:

a) personalului din autorităţi şi instituţii publice - respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora - finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

b) personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

c) personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.

Intră în categoria personalului din sectorul bugetar, personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcţii de demnitate publică şi asimilat acestuia, precum şi personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcţionarii publici.

Principiile care stau la baza legii sunt următoarele:

• caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, şi prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege;
• supremaţia legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii;
• luarea în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, majorărilor, indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat potrivit principiilor prezentei legi în salariul brut sau după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare;
• echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar;
• sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale, astfel încât, ponderea în produsul intern brut a cheltuielilor de personal aferente personalului din sectorul bugetar să se reducă progresiv la un nivel sustenabil.

Legea are ca scop şi finalitate următoarele:

• - armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar în raport cu importanţa, răspunderea, complexitatea activităţii şi nivelul studiilor necesare pentru desfăşurarea activităţii;
• - stabilirea salariului de bază, soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, ca principal element al câştigului salarial, prin includerea în acestea, după caz, a unor sporuri, majorări sau indemnizaţii cu caracter general;
• - realizarea ierarhiei salariilor de bază, soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, având la bază următoarele criterii:
  • nivelul studiilor şi competenţelor ;
  • importanţa socială a muncii;
  • complexitatea şi diversitatea activităţilor;
  • responsabilitatea şi impactul deciziilor;
  • expunere la factori de risc;
  • incompatibilităţi şi conflicte de interese;
  • dificultatea activităţilor specifice;
  • condiţii de acceptare pe post.
• - transparenţa mecanismului de stabilire a salariului de bază, a soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale;
• - procesul de descentralizare trebuie să fie compatibil cu principiile prevăzute de prezenta lege;
• - diferenţierea salariilor de bază, a soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare şi în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central, teritorial sau local.

Aplicarea prevederilor legii urmează să se realizeze etapizat până în anul 2015, prin modificări succesive, după caz, ale salariilor de bază, ale soldelor pentru personalul militar şi ale indemnizaţiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexe, care vor fi stabilite anual prin legi speciale. În perioada de implementare, nici o persoană nu va înregistra o diminuare a salariului brut de care beneficiază în prezent;

În anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor şi indemnizatiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lunar.

În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează pentru personalul bugetar din aparatul propriu şi din unităţile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale.

Gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului.

Monitorizarea şi controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către Guvern prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, potrivit atribuţiilor din domeniul de activitate al acestor instituţii.

Noul sistem de salarizare reglementează remunerarea personalului din sectorul bugetar în raport cu munca depusă, cu cantitatea şi calitatea acesteia, cu importanţa socială a muncii, cu condiţiile concrete în care aceasta se desfăşoară, cu rezultatele obţinute, precum şi cu principiile prezentate mai sus.

Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

Coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate sunt prevăzuţi în anexele la lege.

Salariile de bază se diferenţiază pe funcţii în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experienţa şi răspunderea în muncă, precum şi cu nivelul de complexitate al activităţii, specifice fiecărui post.

În cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază pe grade pentru studii superioare şi pe trepte profesionale pentru studii medii, astfel încât să se asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi cu experienţa acesteia în muncă. De regulă, se utilizează 2-3 grade şi respectiv 2-3 trepte profesionale.

În cadrul fiecărui grad sau treaptă profesională, diferenţierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradaţii, corespunzătoare celor 5 tranşe de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor publice unde se utilizează 3 grade profesionale şi 3 trepte de salarizare.

Salariile de bază, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare se determină prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi pentru fiecare funcţie cu valoarea coeficientului 1,00, rotunjindu-se din leu în leu, în favoarea salariatului.

Diferenţierea salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază şi indemnizaţiilor lunare de încadrare se realizează prin utilizarea unor coeficienţi de ierarhizare, cuprinşi în intervalul 1,00 pentru funcţia cu cea mai mică responsabilitate şi 12,00 pentru funcţia cu cea mai înaltă responsabilitate în stat.

Pentru personalul care ocupă o funcţie de conducere, diferenţierea salariilor de bază se face, utilizându-se două niveluri de salarizare corespunzătoare celor două grade, respectiv trepte de salarizare în cazul funcţionarilor publici, care conţin indemnizaţia de conducere, sporul de vechime, precum şi sporurile cuprinse în coeficienţii de ierarhizare, prevăzute în anexele la lege.

Nivelul de salarizare corespunzător gradului, respectiv celor două trepte de salarizare în cazul funcţionarilor publici, se stabileşte de ordonatorul principal de credite potrivit prevederilor prezentei legi..

Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii sunt următoarele:

• - de la 3 la 5 ani
• - de la 5 la 10 ani
• - de la 10 la 15 ani
• - de la 15 la 20 ani
• - peste 20 ani.

Gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă, prevăzută la tranşa respectivă.

Pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.

Personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 şi 6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval, de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, se compensează cu timp liber corespunzător.

În cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, aceasta se plăteşte în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază.

Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru şi sporurile se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative, sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii.

La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.

Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru, se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător.

Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi, în medie 30% din salariile de bază, soldele la funcţia de bază sau indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz.

Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului, prevăzut în statul de funcţii, cu încadrare în fondurile aprobate prin buget. Premiile se pot acorda în cursul anului salariaţilor care au realizat sau au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiaşi an bugetar.

Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinaţie de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare, realizate în perioada în care au desfăşurat activitate.

Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor.

Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat, începând cu luna ianuarie a anului următor.

În cazuri excepţionale, posturile vacante şi temporar vacante pot fi ocupate şi prin cumul de funcţii, de personal angajat prin concurs sau examen, cu respectarea prevederilor legale privind cumulul de funcţii şi a celor referitoare la ocuparea posturilor vacante.

Posturile vacante şi temporar vacante din unităţile sanitare publice, din unităţile de asistenţă socială şi medico-socială, de cultură şi învăţământ, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul şi de către persoane din aceeaşi unitate.

Angajarea personalului prin cumul de funcţii se face cu acordul conducerii unităţii la care persoana în cauză are funcţia de bază, dacă o parte din programul funcţiei cumulate se suprapune celui de la funcţia în care este încadrat; în acest caz, se va asigura decalarea programului respectiv.

Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere se realizează prin numirea temporară a unei persoane angajate care îndeplineşte condiţiile

specifice pentru ocuparea funcţiei de conducere şi care nu a fost sancţionată disciplinar. Pe perioada exercitării cu caracter temporar a funcţiei de conducere persoana respectivă beneficiază de salariul de bază aferent funcţiei de conducere.

Aplicarea prevederilor legii, se realizează etapizat, prin modificări succesive ale salariilor de bază în plată, soldelor la funcţia de bază sau indemnizaţiilor lunare de încadrare.

Salariile de bază, soldele la funcţia de bază sau indemnizaţiile lunare de încadrare rezultate prin majorări nu vor depăşi valoarea corespunzătoare coeficientului de ierarhizare stabilit conform încadrărilor în grilele de salarizare, multiplicat cu valoarea coeficientului 1,00.

Începând cu 1 ianuarie 2010 sporurile, acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, şi după caz indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din solde, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, se intoduc în salariul de bază, în solde, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare acordate în luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. La funcţiile de execuţie unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale căror grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.

În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, astfel:

a) noul salariu de bază, solda la funcţia de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare vor fi cele din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea;

b) sporurile prevăzute de lege rămase în afara salariului de bază, a soldei la funcţia de bază sau, după caz, la indemnizaţia lunară de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele la funcţia de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare până la acoperirea integrală a acestora.

Pentru personalul nou încadrat şi respectiv promovat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.

Personalul bugetar trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar beneficiază de drepturile prevăzute de reglementările specifice în domeniu.

Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit legii este de competenţa ordonatorilor de credite.

Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

Împotriva măsurilor dispuse de ordonatorul de credite, persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.

Sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale, pentru avansarea în gradaţii precum şi pentru acordarea celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.

Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute de lege. În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.

În situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei într-o funcţie de execuţie, corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime ale acesteia.

Începând cu anul 2011 sistemul public de salarizare va fi simplificat prin reducerea numărului de funcţii din sectorul bugetar, trecerea treptată la salarii nominale, îmbunătăţirea ierarhiilor în cadrul domeniilor bugetare şi a sistemului de grade, gradaţii şi trepte salariale.

În termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a legii, se înfiinţează Comisia interministerială de analiză, evaluare şi simplificare a cadrului legislativ formată din specialişti ai Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Finaţelor Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării denumită în continuare Comisie cu atribuţii de analiză, evaluare şi simplificare a cadrului legislativ în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.Comisia poate solicita asistenta tehnica in masura in care considera necesar.

Până la 30 iunie 2010, Comisia va publica un raport, care va descrie în detaliu structura claselor si a categoriilor de functii, grila unica, dispoziţiile revizuite pentru bonusuri, cerinţele noului sistem centralizat si automatizat de administrare a salariilor, precum şi orice alte aspecte conexe.

Până la 30 septembrie 2010, după luarea în considerare a raportului Comisiei, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice trebuie să prezinte Parlamentului spre aprobare, un proiect de lege simplificat al salarizarii in sectorul public pentru anul 2011.

Prin legile anuale de implementare, pe baza raportului publicat de Comisie sistemul de salarizare se simplifică prin reducerea numărului de funcţii, grade şi gradaţii, corelat cu schimbările structurale din administraţia publică şi din alte domenii din sectorul bugetar.