Stornarea în decembrie 2010 a unei facturi emise în decembrie 2007

Corectarea erorilor din punct de vedere contabil pe seama rezultatului reportat

Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile financiare precedente. Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor. Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit şi pierdere.

Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat, respectiv prin contul 117 Rezultatul reportat.

Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii.

Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare în roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcţie de politica contabilă şi programele informatice utilizate. (baza legală: punctul 63 din reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 3055/2009 modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010)

Corectarea bazei de impozitare din punct de vedere al TVA

Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:

(a) dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;

(b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în urma unui arbitraj;

(c) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

(d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;

(e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

(baza legală: art. 138 din Legea nr. 571/2003)

Termenul de prescripţie

Dreptul la acţiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă.

Termenul prescripţiei este de 3 ani. (baza legală: art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă)

Interpretarea speţei

Din interpretarea acestor prevederi legale, în cazul speţei dvs. ce vizează stornarea în contabilitate, în decembrie 2010, a unei facturi emisă în decembrie 2007, pentru nerecuperarea de la beneficiar a sumei datorită neexecutării lucrării facturate, termenul de prescripţie aplicabil este termenul general de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958. Prescripţia începe să curgă de la data la care se naşte dreptul la acţiune, astfel, în cauză, dreptul la acţiune s-a născut la data la care obligaţiile asumate prin contract au devenit scadente. În acest context, operaţiunea de stornare expusă de dvs. nu se poate efectua întrucât nu are temei juridic.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în această situaţie, veţi întocmi o notă de constatatre a prescripţiei, aprobată de persoanele abilitate, şi veţi înregistra în contabilitate închiderea operaţiunii prin contul 117 Rezultatul reportat, fără a interveni într-un fel sau altul asupra refacerii situaţiilor financiare anuale sau asupra declaraţiilor fiscale.

Temeiul legal:

• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată;
• OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;
• OMFP nr. 2870/2010 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice;
• HG nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare;
• OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;
• OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile;
• Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată şi completată prin OUG nr. 117/2010;
• H.G. nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
• Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.