Taxarea prestărilor de servicii
Ana Dincă
Managing Partner
Audit One
Ca regulă generală, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată în România este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepția cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2) - (6) ale art. 150 și art. 160. din Codul fiscal.
De reţinut!
O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi livrează bunuri sau prestează servicii de la un sediu fix situat în afara României către beneficiari persoane impozabile stabilite în România, iar locul acestor operaţiuni este considerat a fi în România conform art. 132 sau 133 din Codul fiscal, nu poate fi considerată ca nefiind stabilită în România, chiar dacă sediul activităţii economice nu participa la livrarea bunurilor şi/sau la prestarea serviciilor, fiind persoana obligată la plata taxei.
Excepţia nr. 1 de la regula generală:
Taxa pe valoarea adăugată este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531 , care este beneficiar al serviciilor care au locul în România conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
În cazul serviciilor taxabile achiziţionate intracomunitar, taxa este datorată conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv în situaţia în care beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România nu şi-a indeplinit obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA conform art 153 sau 1531 din Codul fiscal.
Excepţia nr. 2 de la regula generală:
Taxa pe valoarea adăugată este datorată de orice persoana înregistrată conform art. 153 sau 1531, căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f) din Codul fiscal, dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
Excepţia nr. 3 de la regula generală:
Taxa pe valoarea adăugată este datorată de persoană impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
- 1. cumpăratorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru şi sa fi efectuat o achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în România care nu este impozabilă conform art. 126 alin. (8) lit. b);
- 2. bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpăratorul revânzător ori de altă persoana, în contul furnizorului sau al cumpăratorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decat statul în care cumpăratorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării;
- 3. cumpăratorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoana obligată la plata taxei pentru livrarea respectivă.
Excepţia nr. 4 de la regula generală:
Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d).
În acest sens, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care bunurile ies din regimurile sau situaţiile respective printr-un import, caz în care se aplică prevederile art. 151 1 din Codul fiscal şi pct. 59 din normele metodologice.
Excepţia nr. 4 de la regula generală:
Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d).
În acest sens, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care bunurile ies din regimurile sau situaţiile respective printr-un import, caz în care se aplică prevederile art. 1511 din Codul fiscal şi pct. 59 din normele metodologice.
Important!
În alte situaţii decat cele prevăzute mai sus, în cazul în care livrarea de bunuri / prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care
- nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2) şi,
- care nu este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoană impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România (art. 132 sau 133).
De reţinut!
Aceste prevederi nu se aplică în cazul vânzărilor la distanta realizate dintr-un stat membru în România de o persoană nestabilită în România, pentru care locul livrării este în România conform art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, persoana nestabilită în România fiind obligată sa se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal.
Excepţia nr. 5 de la regula generală:
- a) atunci cand persoana obligată la plata taxei este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoana poate, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoana obligată la plata taxei;
- b) atunci cand persoana obligată la plata taxei este o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoana este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoana obligată la plata taxei.
Desemnarea reprezentantului fiscal se realizează conform prevederilor pct. 661 din normele metodologice.
Excepţia de la art. 160 din Codul fiscal
În cazul operaţiunilor taxabile pentru care se aplică măsurile de simplificare prevăzute la art 160 din Codul fiscal, respectiv pentru:
- a) livrarea de deşeuri şi materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;
- b) livrarea de masa lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, persoana obligată la plata taxei este beneficiarul.
Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxarii inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153.
Procedura de aplicare a măsurilor de simplificare pentru operaţiunile de mai sus este următoarea: în cazul livrărilor de bunuri prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile incasate pentru care se aplica măsurile de simplificare:
- a) furnizorii emit facturi fara taxa şi inscriu în aceste facturi o menţiune referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă;
- b) taxa se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărari, fiind preluata atât ca taxă colectata, cât şi că taxa deductibila în decontul de taxă;
- c) din punct de vedere contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
De reţinut!
- înregistrarea taxei de către cumpărator atât ca taxă colectata, cât şi ca taxă deductibila în decontul de taxa este denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată;
- colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile este asimilata cu plata taxei către furnizor/prestator;
- prevederile de mai sus sunt valabile pentru orice alte situaţii în care se aplică taxare inversă;
- persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor achiziţii supuse taxarii inverse, conform art. 160 din Codul fiscal, vor deduce taxa în decontul de taxa în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145, 1451 , 146, 147 şi 147 1 din Codul fiscal;
- furnizorii/prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor lua în calculul pro rata, ca operaţiuni taxabile, valoarea livrărilor/prestarilor pentru care au aplicat taxare inversă;
- de aplicarea măsurilor de simplificare sunt responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii.
Dacă nu se aplică măsurile de simplificare(taxare inversă) se pot întâlni următoarele situaţii:
- în cazul neaplicarii taxarii inverse prevăzute de lege organele de inspecţie fiscala vor dispune măsuri pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxarii inverse conform prevederilor din norme;
- în cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscala vor avea în vedere ca beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la momentul exigibilitatii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.
Pentru solutionarea situaţiilor tranzitorii care pot aparea ca urmare a eliminarii sau a includerii unor operaţiuni în categoria celor pentru care se aplica taxăre inversă în cadrul art. 160 din Codul fiscal, se aplică prevederile art. 134 alin. (6) din Codul fiscal, respectiv se va aplica regimul în vigoare la data exigibilitatii de taxa. În acest sens se va proceda conform următorului exemplu:
Exemplu: o persoană impozabilă aflata în stare de insolventa a emis facturi partiale şi/sau de avansuri în cursul anului 2009. Faptul generator de taxa, respectiv livrarea de bunuri sau prestarea de servicii are loc dupa data de 1 ianuarie 2010. La regularizarea facturilor partiale şi/sau de avansuri emise în anul 2009 se va mentine regimul aplicat la data exigibilitatii de taxa, respectiv taxarea inversă, furnizorul/prestatorul fiind obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal numai pentru diferenţa intre valoarea livrării/prestarii şi sumele facturate în anul 2009.
Persoana obligată la plata taxei pentru achiziţii intracomunitare
Persoana care efectuează o achiziţie intracomunitara de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
Atunci cand persoana obligată la plata taxei pentru achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), este:
- a) o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoana obligată la plata taxei;
- b) o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoana este obligată , în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoana obligată la plata taxei. Şi în acest caz, desemnarea reprezentantului fiscal se realizează conform prevederilor pct. 661 din normele metodologice.
Persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri
Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxarii este obligaţia importatorului. Importatorul care are obligaţia platii taxei pentru un import de bunuri taxabil este:
- a) cumpăratorul către care se expediaza bunurile la data la care taxa devine exigibila la import sau, în absenta acestui cumpărator, proprietarul bunurilor la aceasta data. Prin excepţie, furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru calitatea de importator. Orice livrări anterioare importului nu sunt impozabile în România;
- b) furnizorul bunurilor, pentru livrările de bunuri care sunt instalate sau asamblate în interiorul României de către furnizor ori în numele acestuia şi dacă livrarea acestor bunuri are loc în România în condiţiile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sau cumpăratorul către care se expediaza bunurile, dacă acesta a optat pentru calitatea de importator;
- c) proprietarul bunurilor, pentru bunurile importate în vederea efectuarii de operaţiuni de inchiriere sau leasing în România;
- d) persoana care reimporta în România bunurile exportate în afara Comunitatii, pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. h) şi i) din Codul fiscal;
- e) proprietarul bunurilor sau persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, care importa bunuri în România:
- 1. în regim de consignaţie sau stocuri la dispozitia clientului, pentru verificarea conformitatii ori pentru testare. Beneficiarul înregistrat conform art. 153 din Codul fiscal poate fi importatorul bunurilor care are obligaţia platii taxei pentru respectivul import, cu condiţia ca bunurile respective să fie cumpărate de acesta sau dacă nu le achiziţionează sa le reexporte în afara Comunităţii;
- 2. în vederea reparării, transformării, modificării sau prelucrării acestor bunuri, cu condiţia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operaţiuni să fie reexportate în afara Comunitatii sau să fie achiziţionate de către persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal care a efectuat importul.
Important!
Orice persoană care nu este obligată la plata taxei pentru un import, dar pe numele căreia au fost declarate bunurile în momentul în care taxa devine exigibila conform art. 136 din Codul fiscal.
Nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente importului respectiv decat în situaţia în care va aplica structura de comisionar, va refactura valoarea bunurilor importate şi taxa pe valoarea adăugată aferenta către persoana care ar fi avut calitatea de importator.
Persoanele impozabile care au obligaţia platii taxei în calitate de importatori au dreptul sa deduca taxă în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 – 1472 din Codul fiscal.
VIDEO
ARHIVA REVISTA TIPĂRITĂ
În perioada martie 2008 - decembrie 2009, revista Consulting Review a apărut în format de tipar, în fiecare lună.