Tratamentul contabil aplicabil activelor şi datoriilor contingente

Aspecte generale privind conturile de ordine şi evidenţă.

Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi datoriile entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului. În această categorie sunt încadrate:

• (a) angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile cu terţii;
• (b) imobilizări corporale luate cu chirie;
• (c) valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie;
• (d) debitori scoţi din activ, urmăriţi în continuare;
• (e) stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă;
• (f) redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;
• (g) efecte scontate neajunse la scadenţă;
• (h) bunuri publice primite în administrare, concesiune şi cu chirie de către regii autonome, societăţi/companii naţionale, societăţi comerciale;
• (i) dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadenţă;
• (j) certificate de emisii de gaze cu efect de seră primite, care nu au stabilită o valoare şi, prin urmare, nu pot fi recunoscute în conturi bilanţiere, precum şi alte valori.

(temeiul legal: punctul nr. 210 din OMFP nr. 3055 din 2009).

În cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente (contul 807 "Active contingente"), respectiv datoriile contingente (contul 808 "Datorii contingente"). (temeiul legal: punctul nr. 211 alin. 1 din OMFP nr. 3055 din 2009).

Tratamentul contabil aplicabil activelor contingente

Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii. Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert.

Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.

În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.

Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.

Contabilitatea activelor contingente se organizează prin contul 807 "Active contingente". Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa activelor contingente. În debitul contului 807 "Active contingente" se evidenţiază valoarea activelor contingente înregistrate, iar în credit, cele scoase din conturile extrabilanţiere. Soldul contului reprezintă valoarea activelor contingente existente în entitate. (temeiul legal: punctul nr. 211 alin. 2 din OMFP nr. 3055 din 2009).

Tratamentul contabil aplicabil datoriilor contingente

O datorie contingentă este:

(a) o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau

(b) o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece: (i) nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau (ii) valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.

O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative.

În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.

Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.

Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:

• (a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
• (b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
  
  • - obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
  • - obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).

Contabilitatea datoriilor contingente se organizează cu ajutorul contului 808 "Datorii contingente". Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa datoriilor contingente. În debitul contului 808 "Datorii contingente" se evidenţiază valoarea datoriilor contingente înregistrate, iar în credit, cele scoase din conturile extrabilanţiere. Soldul contului reprezintă valoarea datoriilor contingente existente. (temeiul legal: punctul nr. 211 alin. 3 din OMFP nr. 3055 din 2009).