Tratamentul fiscal al serviciilor
prestate de brokeri
Vă supun spre analiză urmatoarea speţă referitoare la încadrarea la operaţiuni scutite conform art. 141, alin. 2, litera b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: ”operaţiunile de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi prestările de servicii în legatură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni”
Operaţiunile pentru care vă solicitam încadrarea în prevederile Codului fiscal privesc activitatea de regularizări de daune în asigurări ale brokerilor de asigurare, constând în gestionarea şi soluţionarea dosarelor de daune ale unei societăţi de asigurare/reasigurare, română sau străină. Precizăm că nu ne referim la operaţii de evaluare a riscurilor şi/sau a daunelor.
Serviciile de regularizări de daune în asigurări la care facem referire constau în:
- Încadrarea în condiţiile şi riscurile de asigurare;
- Identificarea, controlul şi prelucrarea elementelor definitorii ale daunei, precum: părţile implicate, prejudicii cauzate, cuantumul solicitării de daună, împrejurările producerii acesteia etc;
- Propunerea şi/sau plata efectivă a despăgubirilor stabilite în conformitate cu contractul de asigurare;
De asemenea, precizăm că aceste servicii pentru care vă solicitam soluţionarea încadrării TVA, se acordă în următoarele condiţii:
- Serviciile se acordă în baza unui contract cu un asigurator;
- Asiguratorii autorizează prestatorii de servicii să emită documente în numele acestora;
- Prestatorii sunt autorizaţi să accepte sau să refuze o cerere de daune;
- Prestatorii au obligaţia de a stabili şi plăti despagubirea în baza contractului de asigurare.
Problema scutirii de TVA pentru activitatea de regularizări de daune are reglementări mai clare sau mai puţin clare în diferite ţări din Europa, tocmai prin complexitatea activităţilor din domeniul asigurărilor.
Va transmitem această speţă, deoarece prevederile art. 141, alin. 2, litera b) din Codul fiscal nu sunt suficient definite şi explicite, şi au un caracter general, spre deosebire de prevederile art. 135 din Directiva 112/2006 TVA a CEE: ”Statele membre scutesc următoarele operaţiuni: (a) operaţiunile de asigurare şi reasigurare, inclusiv serviciile conexe prestate de brokerii şi agenţii de asigurări”.
Din cele menţionate de dvs, reies două tratamente fiscale diferite, după cum urmează: cazul 1, situaţie în care brokerii de asigurare fac plata efectivă după constatarea daunelor; cazul 2, situaţie în care brokerii de asigurare fac doar propuneri de plată nu şi plata efectivă.
Cazul 1
Conform art. 141, alin. 2, lit. b) din Codul fiscal, scutirea se aplică şi pentru persoanele impozabile care intermediază operaţiuni de asigurare/reasigurare. Această scutire se aplică în anumite condiţii menţionate expres în normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Astfel, conform normei 351.2, caracteristica esenţială a unui serviciu de asigurare o reprezintă existenţa contractuală între prestator şi beneficiarul serviciilor. Aceeaşi normă face referire la faptul că scutirea o aplică persoana impozabilă care suportă riscul, inclusiv în cazul externalizării. În situaţia în care brokerii nu fac plata efectivă după constatarea daunei, se consideră că nu suportă riscul ci doar acţioneaza ca şi prestator de servicii de intermediere, fiind suport pentru asigurator în stabilirea şi cuantificarea daunei.
Norma 351.3 cu referire la Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-8/01 Taksatorringen, vine în întâmpinarea celor accentuate mai sus şi menţioneaza faptul că nu se aplică scutirea pentru serviciile de evaluare a riscurilor şi/sau a daunelor furnizate de alte persoane impozabile persoanelor impozabile care suportă riscul şi aplică scutirea de taxă.
Prin urmare, în situaţia dată, considerăm că nu se aplică scutirea pentru brokerii care nu fac plata efectivă după constatarea daunei deoarece nu se consideră ca au suportat riscul, acţionand doar ca suport pentru asigurator.
Cazul 2
Conform cadrului legislativ presentat anterior, în Cazul 1, în situaţia în care brokerii fac plata efectivă după stabilirea daunei, se consideră ca au suportat ei înşişi riscul, acţionând ca un reasigurator. În această situaţie, în care brokerul suporta riscul, se acorda scutirea de taxă menţionată de art. 141, alin. 2, lit. b) din Codul fiscal.
În concluzie, opinia noastră este că în acest caz, în care brokerul face plata efectivă după constatarea daunei, acesta din urmă suporta riscul şi acţionează ca un reasigurator putând aplica scutirea de taxâ menţionată de art. 141, alin.2, lit. b).
VIDEO
ARHIVA REVISTA TIPĂRITĂ
În perioada martie 2008 - decembrie 2009, revista Consulting Review a apărut în format de tipar, în fiecare lună.