Tratamentul TVA aplicabil în cazul acordării în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor

1. Bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal nu reprezintă o livrare de bunuri.

În această categorie se încadrează:

a) prin “cauze de forţă majoră” se înţelege:

• 1. incendiu, dovedit prin documente de asigurare şi/sau alte rapoarte oficiale;
• 2. război, război civil, acte de terorism;
• 3. orice alte evenimente pentru care se poate invoca forţa majoră;

b) prin “bunuri pierdute” se înţelege bunurile dispărute în urma unor calamităţi naturale, cum ar fi inundaţiile, alunecările de teren, sau a unor cauze de forţă majoră;

c) prin “bunuri furate” se înţelege bunurile lipsă din gestiune, neimputabile, pentru care persoana impozabilă poate prezenta dovada constatării furtului de către organele de poliţie, care este acceptată la despăgubire de societăţile de asigurări.

(Baza legală: punctul 11 din normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare)

2. Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate nu reprezintă o livrare de bunuri.

Nu se consideră “livrare de bunuri cu plată” bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) bunurile nu sunt imputabile;

b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii în cadrul antrepozitului fiscal;

c) se face dovada că bunurile au fost distruse.

Prin cauza obiectivă se înţelege ca fenomenul de degradare s-a produs independent de conştiinta şi voinţa unei persoane. Producerea fenomenului de degradare este consemnată într-un document justificativ, valabil ca formă şi ca fond.

Stocurile degradate calitativ se constată cu ocazia inventarierii bunurilor patrimoniale. Documentele pentru justificarea distrugerii bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate sunt: procesul-verbal privind rezultatele inventarierii, decizia administratorului privind distrugerea bunurilor degradate, alte documente justificative valabile.

(Baza legală: punctul 12 din normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare)

3. Perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege nu reprezintă o livrare de bunuri.

4. Bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne nu reprezintă o livrare de bunuri.

5. Acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfăşurarea activităţii economice, nu reprezintă o livrare de bunuri.

În această categorie se încadrează:

a) bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obişnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de acelaşi fel ca şi cele care sunt sau au fost livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă şi/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obişnuit de persoana impozabilă şi/sau nu sunt de acelaşi fel ca şi cele care sunt sau au fost livrate clientului, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă:

• 1. se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a achiziţionat de la respectiva persoană impozabilă; sau
• 2. bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final şi valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate clientului;

b) bunurile acordate în scop de reclamă cuprind, fără a se limita la acestea, bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor, pentru demonstraţii la punctele de vânzare;

c) bunurile acordate în mod gratuit pentru scopuri legate de desfăşurarea activităţii economice a persoanei impozabile cuprind bunurile oferite cu titlu gratuit, pentru care persoana impozabilă poate face dovada că sunt strâns legate de desfăşurarea activităţii sale economice.

• În această categorie se cuprind, fără a se limita la acestea, bunurile pe care persoana impozabilă le acordă gratuit angajaţilor săi şi care sunt legate de desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice, cum sunt, de exemplu: masa caldă pentru mineri, echipamentul de protecţie şi uniformele de lucru, pentru contravaloarea care nu este suportată de angajaţi, materiale igienico-sanitare în vederea prevenirii îmbolnăvirilor.
• Nu se încadrează în această categorie orice gratuităţi acordate propriilor angajaţi sau altor persoane, dacă nu există nicio legătură cu desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice, cum sunt: cotele gratuite de energie electrică acordate persoanelor pensionate din sectorul energiei electrice, abonamentele de transport acordate gratuit pentru diverse categorii de persoane şi altele de aceeaşi natură.

(Baza legală: punctul 14 din normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare)

6. Acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, nu reprezintă o livrare de bunuri.

În această categorie se încadrează:

a) a) bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul microîntreprinderilor sau al persoanelor impozabile care nu trebuie să depună situaţii financiare anuale.

a) b) bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 30/00 din cifra de afaceri.

(Baza legală: punctul 15 din normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare)