3 cazuri de gestiune frauduloasă. Practică judiciară

Caz nr.1

Prin sentinţa penală nr. 1615 din 29 septembrie 1999 a judecătoriei Cluj-Napoca au fost condamnaţi inculpaţii I.V. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal cu art. 41, art. 75 şi art. 13 Cod penal, la 8 luni închisoare prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 Cod penal şi la 3 luni închisoare pentru uz de fals, constatându-se că ambele pedepse sunt graţiate.

Inculpatul B.N. a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru infracţiunea de delapidare în aceleaşi condiţii ca şi primul inculpat, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, iar inculpatul M.V. a fost achitat pentru lipsa pericolului social al faptei pentru complicitate la delapidare prin schimbarea încadrării din complicitate la gestiune frauduloasă.

S-a reţinut că inculpatul I.V. a fost şef la A.J.V.P.S. Cluj iar inculpatul B.N. a fost gestionar la fazaneria din Dezmir aparţinând A.J.V.P.S. Cluj. Cei doi inculpaţi acţionând împreună, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin acte repetate şi la diferite intervale de timp, au sustras din incinta fazoneriei Dezmir cantitatea de 8.177 kg ţeavă, iar în perioada 1992 - 1994 cei doi inculpaţi acţionând împreună, cu inculpatul M.V. au sustras împreună cantitatea de 8.177 kg ţeavă.

Tribunalul Cluj a admis apelurile inculpaţilor şi ale Parchetului, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de gestiune frauduloasă şi i-a achitat pe inculpaţi pe temeiul lipsei pericolului social al faptelor, raportat la timpul scurs de la săvârşirea, faptelor, valoarea relativ scăzută a prejudiciului.

Curtea de Apel Cluj, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi a casat decizia tribunalului, împreună cu sentinţa judecătoriei Cluj-Napoca privind modul de soluţionare a laturii penale referitor la inculpaţii I.V. şi B.N. Rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpatul I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă la 200.000 lei amendă penală iar pentru infracţiunea de uz de fals la pedeapsa de 200.000 lei amendă penală, constatând că această pedeapsă este graţiată conform art. 1 din Legea nr. 137/1997, iar pe inculpatul B.N. l-a condamnat pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă la o pedeapsă de 200.000 lei amendă penală.

Totodată s-a respins ca nefondat recursul Parchetului împotriva aceleiaşi decizii privind pe inculpatul M.I.

S-a apreciat, că sustragerea cantităţii de 191 kg ţeavă de către inculpatul M.I. cu ajutorul celorlalţi doi inculpaţi, care au administrat aceste bunuri, sustragerea comisă în urmă cu 7-8 ani, inculpatul M.I. - neavând antecedente penale, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În ce priveşte pe ceilalţi doi inculpaţi, Curtea, în mod corect a apreciat că faptele lor prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni atâta timp cât ei aveau un serviciu remunerat, iar prejudiciul era destul de consistent şi nici nu a fost recuperat integral.

Apoi cei doi inculpaţi au comis acte repetate de sustragere iar inculpatul I.V. a încercat să se sustragă răspunderii, uzând de un fals.

În altă ordine de idei, referitor la problema pusă în discuţie şi rezolvată diferit de instanţa de fond şi cea de apel prin prisma încadrării juridice dată faptei de sustragere a ţevilor de către inculpaţii I.V. şi B.N., Curtea de Apel Cluj, a împărtăşit punctul de vedere al tribunalului, în sensul că este vorba de gestiune frauduloasă pe următoarele considerente: inculpatul I.V. îndeplinea în momentul săvârşirii faptelor funcţia de contabil şef al unităţii păgubite, fiind administrator, iar inculpatul B.N. îndeplinea funcţia de gestionar.

Din punct de vedere al calificării juridice şi a răspunderii penale este fără relevanţă în folosul cui s-au sustras bunurile, întrucât raportul juridic stabilit între partea vătămată şi cei doi inculpaţi decurgea dintr-o însărcinare de serviciu, de a administra şi conserva bunurile care au fost sustrase, este evident că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor de sustragere, infracţiunea de delapidare avea ca obiect doar avutul public, ori bunurile sustrase de inculpaţi aparţineau avutului privat.

Secţia penală a Curţii de apel, Decizie nr. 421/2000 din 27/04/2000, (Cluj). Gestiune frauduloasă, delapidare, schimbarea încadrării juridice.

Caz nr.2

Potrivit art. 214 Cod penal, infracţiunea de gestiune frauduloasă, în varianta tip, constă în pricinuirea de pagube unei persoane juridice, cu rea credinţă, cu ocazia administrării ori conservării bunurilor acesteia, de către cel care trebuie să aibă grija de a administra şi conserva acele bunuri.

Forma de vinovăţie specifică infracţiunii de gestiune frauduloasă este intenţia, chiar dacă elementul material al infracţiunii constă în acte de lipsă de grijă gospodărească.

Precizarea "cu rea credinţă" din cuprinsul incriminării, care are tocmai menirea de a sublinia cerinţa intenţiei, a fost necesară faţă de prevederile art. 19 alineat ultim Cod penal, potrivit cărora fapta ce constă într-o inacţiune constituie infracţiune indiferent dacă este săvârşită cu intenţie sau din culpă, afară de cazul când legea sancţionează numai săvârşirea ei cu intenţie.

Prin sentinţa penală nr. 659 din 20 noiembrie 1998 a Judecătoriei Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului S. O. pentru comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41, 42 şi 13 Cod penal, la o pedeapsă de 200.000 lei amendă, soluţie menţinută de Tribunalul Bistriţa Năsăud, ca efect al respingerii apelului inculpatului prin decizia nr. 216 din 28 septembrie 1999.

Împotriva deciziei tribunalului şi implicit a sentinţei a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. d raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu motivarea că nu sunt întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv el neavând calitatea de subiect activ al acesteia.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 214 Cod penal gestiunea frauduloasă este fapta persoanei care fiind însărcinată cu administrarea sau conservarea bunurilor altei persoane cauzează acesteia pagube, prin neîndeplinirea cu rea credinţă a însărcinărilor primite.

Pe cale de consecinţă, subiect activ al acestei infracţiuni nu poate fi decât numai o persoană cu atribuţii de administrare, îngrijire sau supraveghere a bunurilor altuia. Însărcinarea cu administrarea sau conservarea bunurilor - deci calitatea specială cerută subiectului activ - poate să rezulte din lege, contract sau cvasicontract.

Din probele dosarului rezultă indubitabil că inculpatul S.O. a îndeplinit calitatea de subiect al infracţiunii deoarece prin hotărârea nr. 2 din 22 august emisă de asociatul unic al SC Montana Izlaz SRL Sângiorz Băi a fost împuternicit să efectueze acte de comerţ şi să întocmească documentaţii legate de această activitate, fiind deci însărcinat cu administrarea bunurilor societăţii.

Mai mult, din probatoriul testimonial şi ştiinţific administrat rezultă că în realizarea însărcinărilor primite din partea părţii vătămate, inculpatul a pricinuit cu rea credinţă pagube societăţii comerciale prin următoarele manopere: a încasat diferite sume de bani de la persoane fizice întocmind în schimb chitanţe false ce atestau alte valori, sume care ulterior nu au fost înregistrate în registrul de casă al societăţii; a predat produse în valoare de mai multe milioane de lei la diferite ateliere fără să întocmească documente legale de livrare, iar sumele încasate nu le-a depus la casieria societăţii; a întocmit trei procese-verbale de perisabilitate în valoare de peste un milion lei pentru produse la care nu se calculează perisabilităţi.

Din cele expuse mai sus rezultă cu certitudine îndeplinirea în totalitate a elementelor constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă menţinându-se ca legale şi temeinice hotărârile instanţelor de fond.

Secţia penală a Curţii de apel, Decizie nr. 9/2000 din 12/01/2000, (Cluj). Gestiune frauduloasă, elemente constitutive ale infracţiunii.

Caz nr.3

Analiza juridică a dispoziţiilor art. 214 C. pen. determină concluzia că latura obiectivă a infracţiunii de gestiune frauduloasă constă în pricinuirea, cu rea credinţă, a unei pagube în patrimoniul unei persoane, de către acele căruia i-a fost încredinţat spre administrare ori gestiune în cadrul unui raport de drept civil.

Aşadar, textul nu condiţionează întregirea conţinutului faptei prevăzute de legea penală de efectuarea mai multor acte materiale (comisive ori omisive), consumarea acesteia având loc în momentul în care s-a produs acţiunea păgubitoare, chiar dacă urmarea este rezultatul unui singur act material.

De aceea, în cadrul actelor păgubitoare săvârşite succesiv, fiind certă unitatea de rezoluţie infracţională a subiectului calificat, instanţa urmează să constate autonomia naturală a infracţiunii, numai la epuizarea ultimului act material şi incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. 2 C. pen.

În speţă, s-a stabilit că în calitate de gestionar la magazia unei societăţi comerciale pe acţiuni în perioada 5 aprilie 1996 - 12 august 1996, în patru rânduri, prin întocmirea de avize de expediţie şi facturi în fals, inculpata a atestat livrarea de mărfuri unor beneficiari - persoane juridice, pe care în realitate şi le-a însuşit în folosul său, cauzând o pagubă în patrimoniul părţii civile de 24.297.488 lei.

Întrucât modul de operare şi intervalele scurte de timp în care a acţionat demonstrează unitatea de rezoluţie infracţională, chiar dacă s-au întrunit cerinţele legale privind conţinutul infracţiunii prev. de art. 214 C. pen., prin predarea fiecărui aviz de expediţie, în parte, la contabilitate, recurenta va răspunde pentru o singură infracţiune de gestiune frauduloasă în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2 C. pen. şi nu pentru concurs real în condiţiile art. 33 lit. a C. pen., cum s-a cerut prin calea de atac exercitată.

Secţia penală a Curţii de apel, Decizie nr. 896/1998 din 21/09/1998, (Ploieşti). Gestiune frauduloasă. Latura obiectivă. Forma continuată

Temeiul legal

• - Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
• - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
• - Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
• - Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
• - Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
• - Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• - OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;
• - OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;
• - OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu modificările şi completările ulterioare;