T.V.A. Contract de custodie

Daniela Tănase

Şef serviciu, Direcţia Legislaţie Impozite Indirecte TVA, M.F.P.

O societate din U.E. închiriază sau livrează intracomunitar maşini de joc unei companii din România. La un moment dat contractul se încheie iar maşinile se transferă pe baza unui contract de custodie altei companii care, după o perioadă, poate sa le cumpere de la proprietarul lor din U.E., să le subînchirieze în baza unui contract de închiriere cu compania din U.E. sau, la comanda proprietarlui de drept, să le transfere altei companii româneşti.

Ce obligaţii, din punct de vedere T.V.A., are societatea din România care primeşte maşinile de joc în custodie – maşini care au intrat în ţară fie prin închiriere de către o altă companie, fie prin achiziţie intracomunitară de către altă companie românească, dar care achiziţie a fost anulată din cauza neplăţii - pe perioada în care bunurile sunt în custodie, la momentul cumpărării lor, la momentul subînchirierii sau la momentul transferului către altă companie românescă la comanda proprietarului de drept?

În primă instanţă a avut loc o livrare intracomunitară care, la un anumit moment, este anulată, şi atunci ar trebui să aibă loc un retur de bunuri.

Mai departe, când bunurile vin cu chirie în România, practic, se consideră, că are loc un non-transfer, în momentul în care bunurile sunt transportate din celălalt stat în România. În ambele cazuri însă, până la urmă, bunurile, care au fost livrate intracomunitar iniţial, nu se întorc în statul respectiv. Este practic anulată livrarea intracomunitară. Însă, am putea considera că şi în acest caz a avut loc un transfer al bunurilor, pentru că bunurile au fost transportate din celălalt stat în România şi ele aparţin în continuare proprietarului; prin urmare, acesta ar avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de T.V.A. şi să declare o achiziţie intracomunitară asimilată.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul în care maşinile au venit iniţial în închiriere; iniţial a fost un non-transfer pentru care nu există decât obligaţia, eventual, pentru cel care le-a transportat, de a ţine o evidenţă a acestor bunuri, deci cel care le avea în chirie nu trebuia să ţină nici un fel de registru, să zicem al bunurilor primite. Dar, în momentul în care bunurile rămân pe teritoriul României după încheierea acestor prestări de servicii de închiriere, non-transferul iniţial se transformă în transfer şi, de asemenea, proprietarul maşinilor are obligaţia să se înregistreze în scopuri de T.V.A., să declare o achiziţie intracomunitară asimilată şi, mai departe, depinde ce se întâmplă cu maşinile respective pe teritoriul României.

Deci, oricum, aceasta este prima obligaţie pe care o are proprietarul bunurilor şi mai puţin cel care are bunurile în custodie. Deci, el, din punctul de vedere al bunurilor, nu are nici o obligaţie, poate are din punctul de vedere al prestării de servicii, dacă încasează un comision pentru faptul că-i prestează acest serviciu de custodie persoanei respective şi, în această situaţie, ar trebui să vedem exact în ce constă comisionul respectiv, pentru ce este perceput, lucru care nu rezultă textul speţei.

sus

ARHIVA REVISTA TIPĂRITĂ

În perioada martie 2008 - decembrie 2009, revista Consulting Review a apărut în format de tipar, în fiecare lună.