TVA. Facturarea ratelor de leasing

Întrucât, conform art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul Fiscal, închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport reprezintă excepţie de la regula generală a stabilirii locului prestării de servicii din punctul de vedere al TVA-ului, locul de prestare a acestor servicii de închiriere a mijloacelor de transport este considerat a fi locul unde respectivul mijloc de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, dar asta numai dacă este închiriat pe termen scurt. Prin termen scurt se înţelege posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile.

Conform normelor metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, un mijloc de transport este considerat ca fiind pus efectiv la dispoziţia clientului la locul în care se afla acesta atunci când clientul preia efectiv controlul fizic asupra autoturismului. Controlul juridic, respectiv semnarea contractului, intrarea în posesia cheilor, nu este suficient pentru a determina locul efectiv al punerii la dispozitia clientului a mijlocului de transport. În plus, durata posesiei sau utilizării continue a mijlocului de transport se stabileşte pe baza prevederilor contractului încheiat între părţile implicate, deşi, în multe cazuri este nevoie de o analiză mult mai amănunţită, deoarece, totuşi, contractul este o simplă prezumţie care poate fi respinsă prin orice mijloace de fapt sau de drept în vederea stabilirii duratei efective a posesiei sau utilizării continue a mijlocului de transport.

Aşadar, în vederea celor de mai sus, în cazul în care leasingul autoturismelor este pe termen scurt (maxim 30 zile), şi autoturismul este pus efectiv la dispoziţia clientului pe teritoriul României, atunci se facturează cu TVA 24%. În caz contrar, se facturează fără TVA românesc.

În cazul în care nu vă încadraţi în prevederile excepţiei mai sus menţionate de la art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, atunci se urmează regula generală de la art 133 aliniatele (2), sau (3), după caz, în funcţie de beneficiar: dacă este persoana impozabilă sau nu. Aşadar, dacă beneficiarul este persoană impozabilă, locul prestării serviciului se consideră a fi la beneficiar, deci se facturează fără TVA românesc, iar în cazul în care beneficiarul este persoană neimpozabilă, atunci locul prestării serviciului este la prestator, deci se facturează cu TVA românesc (presupunem că prestatorul este persoană juridică românească impozabilă şi înregistrată în scopuri de TVA în România).

Refacturările de servicii conexe urmează, în principiu, acelaşi raţionament ca şi operaţiunea de bază. Aşadar, de exemplu, în cazul în care carburanţii sunt consumaţi în România şi reparaţiile sunt efectuate în România, atunci refacturarea acestor servicii conexe se efectuează cu TVA românesc, în caz contrar, fără TVA românesc, TVA-ul aplicabil fiind cel din statul UE unde au loc efectiv aceste servicii. Totuşi, pentru a vă putea răspunde concret pentru fiecare operaţiune în parte, este necesară o analiză a documentelor, a tranzacţiilor, precum şi a contractelor încheiate între părţile implicate.