Venituri în scădere şi taxe în creştere:
Criza “a pus în lucru” toate strategiile contabile şi fiscale

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, companiile au dreptul la deducerea provizioanelor constituite în limita unui procent de 30% din valoarea facturilor neîncasate, dacă pentru creanţele respective sunt îndeplinite câteva condiţii: sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004, nu au fost încasate într-un termen de peste 270 de zile de la data scadenţei, au fost incluse în veniturile impozabile etc. Pentru creanţele înregistrate după data de 1 ianuarie 2007, se pot constitui provizioane în limita unui procent de 100% din valoarea facturilor neîncasate, în condiţiile în care creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia s-a iniţiat procedura de deschidere a falimentului pe baza unei hotărâri judecătoreşti, valoarea creanţei a fost inclusă în veniturile impozabile etc.

În cazul incasării creanţei, diminuarea sau anularea provizioanelor se realizează prin trecerea pe venituri- proporţional cu valoarea încasată.

În anii de creştere economică, managementul era axat prioritar pe creşterea cotei de piaţă şi/ sau a veniturilor, după cum era de altfel şi firesc. Anul trecut, reducerea costurilor a trecut pe primul loc, în unele cazuri- din păcate- cu mult în detrimentul eforturilor de a stimula cât mai mult şi veniturile. În plus, începând cu primăvara anului trecut, managerii şi acţionarii au devenit extrem de receptivi la propunerile consultanţilor fiscali de a utiliza o serie de instrumente la îndemână, menite să le îmbunătăţească situaţia economică: provizioanele pentru clienţii neîncasaţi au fost, de exemplu, mulţi ani un instrument destul de neglijat de către multe firme, deşi creanţe existau- e drept, cu mult mai puţine- şi înainte de criză, iar provizioanele respective scad baza de impunere. În 2009 însă, pentru clienţii care au înregistrat profit, provizioanele pentru clienţii neîncasaţi au fost <>.

Conform analizelor R&M Audit, dintre provizioanele pentru facturile neîncasate constituite la finele anului 2009, doar 60% au fost anulate la sfârşitul primului trimestru al acestui an, ca urmare a achitării creanţelor respective. Termenul mediu de plată a facturilor a crescut semnificativ anul trecut, iar în acest an continuă să aibă aceeaşi evoluţie. În special producătorii întâmpină greutăţi foarte mari, termenele ajungând extrem de des să depăşească chiar şi 120 de zile, dat fiind circuitul prelungit al mărfurilor până la cumpărătorul final şi al banilor- înapoi pe lanţ. Provizioanele pentru facturile neîncasate pot fi constituite doar după ce trec 270 de zile de la scadenţă, aşa încât adesea impozitul pe profitul aferent a fost deja plătit şi a afectat cash-flow-ul firmei debitoare. Reducerea termenului de neplată pentru care se pot constitui aceste provizioane şi creşterea procentului din creanţa pentru care se pot constitui provizioane ar fi măsuri extrem de utile companiilor în perioada actuală, având în vedere circuitul extrem de dificil al banilor. În plus, în cazul în care creanţele se încasează, sumele trec de la provizioane la venit, pot fi incluse în baza de impunere, iar impozitul s-ar putea plăti pe venituri realizate efectiv şi nu doar <> ”.