Condiţii tehnice în caietul de sarcini

av. Cristian-Bogdan Pârvu

SCA Hahui şi Asociaţii

office@hahui.ro

Un parc auto are în dotare maşini clasa premium care efectueză misiuni în condiţii de maximă uzură. Pe lângă piese trebuie să achiziţio-neze şi anvelope. Se organizează o licitaţie deschisă pentru achiziţia de anvelope prin metoda “tehnico-economică” cu specificaţiile aferente tipului de anvelopă (marime, indice greutate, indice viteză ). Se ştie că pe piaţă există numeroase brand-uri de anvelope cu clase premium sau normal, dar care comercializează anvelope care să se încadreze în specificaţiile scrise în caietul de sarcini.
Cum se pot achiziţiona anvelope de calitate superioară (Good Year, Pirrelli, Vredenstein, Michelin) care sunt şi ca primă echipare pe autoturisme, fără a fi nevoie să se compare cu anvelope produse sub diverse branduri (Michelin - Tigar) care respectă toti indicii, însă nu sunt de calitate superioară?

Robert Fulgeanu, B.C.A.T.M., Bucureşti

Conform celor precizate de dumneavoastră, mai mulţi operatori economici au depus oferte ce corespund din punct de vedere tehnic. În conditiile în care calitatea produsului este determinată de aceleaşi specificaţii tehnice enumerate mai sus (fără a se putea face distincţia între produse nici macar în urma testării acestora) nu se poate imputa o calitate inferioară unui produs doar pentru că firma producatoare nu este o marcă de renume.

Specificaţiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire şi nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici.

Caracteristicile de natură tehnică impuse în documentaţia de atribuire trebuie să corespundă, atunci când este posibil, exigenţelor oricărui utilizator şi cu predilecţie necesităţii autorităţii contractante.

Specificaţiile tehnice definesc, după caz şi fără a se limita la cele ce urmează, caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanţă, teste şi metode de testare, ambalare, tehnologii şi metode de producţie, precum şi sisteme de asigurare a calităţii şi condiţii pentru certificarea conformităţii cu standarde relevante sau altele asemenea.

Conform prevederilor legislaţiei în vigoare (art. 38 alin. 1 din OUG nr. 34/2006) se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificaţii tehnice care indică o anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerţ, un brevet de invenţie, o licenţă de fabricaţie, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.

În condiţiile în care nu sunt aplicabile prevederile derogatoare ale art. 38 alin. 2, produsul ce face obiectul achiziţiei putând fi descris inclusiv din punct de vedere tehnic, trebuie făcută precizarea elementelor care stabilesc o calitate superioară a produselor şi condiţiile în care aceasta corespunde necesităţilor identificate ale autorităţii contractante.

În cazul în care şi produsele altor firme decât cele consacrate, la care aţi facut referire, întrunesc condiţiile tehnice impuse de dumneavoastră în caietul de sarcini, decizia de atribuire a contractului se va intemeia pe punctajul obţinut de operatorii economici pentru componenta financiară a ofertei. În aceste condiţii, exceptând situaţia unei achiziţii însemnate (pentru care firmele recunoscute să-şi schimbe politica de vânzări şi să scadă preţul întemeindu-şi hotărarea pe câştigul rapid implicat de vânzarea unei cantităţi mari de produse în detrimentul vânzării en-detail în care câştigul realizat va fi mai mare însă într-o perioadă de timp mai indelungată), este logic a se presupune că alte branduri pot face oferte financiare mai bune.

În sensul utilizării eficiente a fondurilor publice, decizia de atribuire a contractului se va întemeia pe oferta financiară mai favorabilă în condiţiile în care există corespondenţa din punct de vedere tehnic.

În speţă, în cazul în care sunt depuse oferte ce corespund criteriilor prevăzute în caietul de sarcini, autoritatea contractantă are obligaţia să atribuie contractul respectiv indiferent de marca producătoare, dacă nu poate face distincţia între calitatea produselor.