Arhiva revistei tipărite

Revista online

Cum contabilizăm şi tratăm fiscal diferenţele din reevaluare

Petre Iosifaru

Petre Iosifaru

Director General

Evident Prest-Serv

evident@contaudit.ro

Necesitatea reevaluării

Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.

Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu data de 1 ianuarie anul următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea (Punctul 7.2.5.1. la Ordinul nr. 1752/2005).

Potrivit art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, în cazul în care o clădire nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

În situaţia în care clădirea a fost reevaluată în ultimii trei ani, conform alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul Municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

Prin urmare majoritatea agenţilor economici urmăresc să se efectueze reevaluarea imobilelor pentru a se diminua impozitul local pe clădiri. Aceasta întrucât chiar dacă valoarea clădirii s-ar dubla prin reevaluare impozitul pe clădire ar fi mai mic decât dacă s-ar aplica un impozit de 10% la valoarea nereevaluată.

Evidenţa contabilă

În evidenţa contabilă înregistrarea diferenţelor din reevaluare se efectuează în funcţie de rezultatele reevaluării astfel:

În cazul în care în urma reevaluării rezultă o creştere a valorii faţă de valoarea contabilă netă sau brută:

212 “Construcţii” = 105 “Rezerve din reevaluări”

În cazul în care în urma reevaluării se constaă o scădere a valorii de înregistrare:

105 “Rezerve din reevaluări” = 212 “Construcţii”

Conform Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005 închiderea contului 105 (Rezerve din reevaluări) se face prin creditarea contului 1065 (Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare), respectiv:

105 “Rezerve din reevaluări” = 1065 “Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”

În situaţia în care prin reevaluare valoarea contabilă s-a diminuat, operaţiunea contabilă este următoarea:

1065 “Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” = 105 “Rezerve din reevaluări”

Tratamentul fiscal

Diferenţa în plus din reevaluare se impozitează în momentul modificării destinaţiei rezervei, sau distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru profitul impozabil aceste sume se constituie elemente similare veniturilor.

Odată cu înregistrarea diferenţei din reevaluare se recalculează şi amortizarea în funcţie de noua valoare a activului şi de durata ramasă de utilizare.

Diferenţa în minus: Conform art. 21 alin. (4) lit. (s) din Codul fiscal cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora nu sunt deductibile.

Baza legală

  • Hotărârea nr. 1553/2003 - privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe
  • O.U.G. nr. 103/2007 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice
  • Codul Fiscal - Art. 21, alin. (4) şi Art. 253
  • ANEXA la ORDINUL nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 - pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene – punctul 7.2.5.1.