Mandat legal | Mandat constituţional
- Parlamentul nu a adoptat încă o lege care să pună în acord organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României cu dispoziţiile constituţionale actuale, ceea ce face imposibilă numiriea membrilor Curţii de Conturi.
- Mandatul actualilor consilieri de conturi este unul legal (îşi are sorgintea în Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare) şi nu unul constituţional, numirea acestora nefacându-se în baza art. 140 alin. 5 din Constituţie. Pe cale de consecinţă Până la data adoptării unei noi reglementări, de natură să modifice, să completeze sau chiar să înlocuiască dispoziţiile legii nr. 94/1992, reglementările cuprinse în această lege produc efecte, întreaga activitate a Curţii fiind una care are la bază suport legal, neputând fi calificată decât ca atare: una legală.
- Numărul membrilor Curţii de Conturi trebuie să fie, având în vedere dispoziţiile art. 140, alin. 5 din Constituţie, unul divizibil cu 3, iar după intrarea în vigoare a legii organice de punere în acord a dispoziţiilor constituţionale cu organizarea si funcţionarea Curţii, Parlamentul României va trebui să numească pe un mandat constituţional de 9 ani doar o treime din numărul consilierilor de conturi prevăzut a reprezenta numărul total al membrilor Curţii de Conturi. Celelalte două treimi din numărul membrilor Curţii de Conturi vor trebui să fie numite pe un mandat de 3 ani (o treime din aceştia) şi pe un mandat de 6 ani (restul de o treime din aceştia).
- Pentru mandatele de 3 ani şi de 6 ani nu pot fi numiţi consilieri decât din rândul consilierilor de conturi aflaţi în exerciţiul funcţiunii la expirarea mandatului în exercitarea căruia au fost numiţi în baza Legii nr.94/1992. Această situaţie este una de tranziţie, generată de necesitatea reînnoirii din 3 în 3 ani a mandatului unei treimi din consilierii de conturi, pentru ca, după expirarea mandatului de 6 ani pentru care vor fi numiţi o treime din consilierii de conturi, situaţia să reintre în normal. Acceptarea unui alt punct de vedere ar putea conduce la situaţii care să încalce principiul prevăzut de articolul 140 alin. 4, acela al mandatului ce nu poate fi prelungit sau înnoit.
Una din instituţiile fundamentale ale României este Curtea de Conturi a Romaniei care, în calitatea sa de organ suprem de control, asigură pe teritoriul României folosirea legală a banului public, iar prin Autoritatea de Audit verifică şi modul în care sunt folosite fondurile europene.
De aceea, orice problemă ce afectează grav activitatea Curţii de Conturi poate să producă unele consecinţe negative însăşi în activitatea generală a statului.
În prezentul articol vom analiza – şi vom încerca să ne fundamentăm analiza pe dispoziţiile constituţionale şi ale legilor complementare – un punct de vedere privitor la prelungirea mandatului consilierilor de conturi ai Curţii de Conturi precum şi cu privire la modalitatea în care vor trebui aplicate dispoziţiile privitoare la numirea noului plen al Curţii.
Organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României se desfăşoară, în prezent, în baza Legii nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 1 din lege, Curtea de Conturi a României este instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, funcţionând pe lângă Parlamentul României.
Temeiul constituţional al organizării şi funcţionării Curţii de Conturi era, la data reînfiinţării acestei instituţii, art. 139 din Constituţia României aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233/1991.
Textul constituţional inserează principiile fundamentale de organizare şi funcţionare ale Curţii, alin.1 prevăzând că această instituţie exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
Conducerea Curţii de Conturi este asigurată de plenul Curţii de Conturi care este alcătuit din cei 18 consilieri de conturi numiţi de Parlament pe un mandat de 6 ani, ce poate fi reînnoit (art. 140 alin. 1 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).
Mandatul consilierului de conturi prevăzut de Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare este un mandat legal întrucât este prevăzut de lege iar nu de Constituţie.
Cu privire la membrii Curţii de Conturi, art. 139 alin. 4 din Constituţie, în forma aprobată în 1991, prevede că aceştia sunt nu-miţi de Parlament, sunt indepen-denţi şi inamovibili potrivit legii şi sunt supuşi incompatibilităţilor pre-văzute de lege pentru judecători.
Consilierii de conturi asigură nu numai conducerea Curţii de Conturi dar şi coordonarea activităţii de control precum şi valorificarea actelor de control rezultate din activitatea de control.
În anul 2003 Constituţia României a fost revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin Referendumul Naţional din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin hotărârea Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003.
Textul Constituţiei României în această formă a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Modificarea dispoziţiilor constituţionale a vizat şi partea referitoare la Curtea de Conturi a României, art. 139 (devenit art. 140) prevăzând că Curtea de Conturi a Romaniei exercită controlul modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
În ce priveşte consilierii de conturi, Constituţia prevede în articolul menţionat, la alin. 4, că aceştia sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit iar la alin. 5 că instituţia se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
Ca atare, în condiţiile art. 140 din Constituţia României, republicată, mandatul consilierilor de conturi este un mandat constituţional, avându-şi sorgintea în legea fundamentală.
Actualii consilieri de conturi ai Curţii de Conturi ai României au fost numiţi în funcţie prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 14 februarie 2002, aprobată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Ulterior, ca urmare a vacantării unui post de consilier de conturi, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 7 din 20 martie 2002 a mai fost numit un consilier de conturi. Precizăm că prin această hotărâre consilierii de conturi au fost numiţi pe un mandat de 6 ani, mandat ce a expirat la data de 14 februarie 2008.
Deoarece, la data revizuirii Constituţiei, mandatul legal al consilierilor de conturi era în curs de derulare, au fost introduse dispoziţii constituţionale tranzitorii menite să reglementeze această situaţie.
Conform art. 155 alin. 2, instituţiile prevăzute în Constituţie existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire rămân în funcţiune până la constituirea celor noi, iar potrivit alin. 5, consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi.
Conform celor două texte de lege menţionate, Curtea de Conturi a României a continuat să funcţioneze legal şi va funcţiona legal până la data când dispoziţiile constituţionale vor fi incluse într-o lege organică prin care să se reglementeze organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi în condiţiile noilor prevederi constituţionale.
Pe de altă parte, consilierii de conturi ai Curţii de Conturi vor continua să funcţioneze legal până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi.
Având în vedere împrejurarea că la data expirării mandatului legal de 6 ani pentru care consilierii de conturi au fost numiţi reglementările constituţionale nu fuseseră puse de acord cu dispoziţiile legii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, Parlamentul României a fost nevoit să prelungească mandatul consilierilor de conturi ai Curţii de Conturi iniţial până la data de 31 martie 2008 iar apoi până la data de 31 mai 2008.
Cu privire la prelungirea mandatului consilierilor de conturi au fost opinii care au susţinut că această prelungire este neconstituţională întrucât se aduce atingere dispoziţiilor art. 140 alin. 4 din Constituţia revizuită.
Considerăm că acest punct de vedere nu este justificat întrucât, aşa cum am arătat, mandatul consilierilor de conturi este unul legal (îşi are sorgintea în Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare) şi nu unul constituţional, numirea acestora nefacându-se în baza art. 140 alin. 5 din Constituţie.
Este adevărat că, potrivit textului constituţional, mandatul consilierilor de conturi nu poate fi prelungit sau înnoit dar Constituţia se referă numai la mandatul de 9 ani iar nu şi la cel de 6 ani.
Legea nr. 94/1992 nu cuprinde dispoziţii potrivit cărora mandatul să nu poată fi prelungit şi cuprinde dispoziţii ce permit reînnoirea acestuia.
De altfel, practica parlamentară este în sensul prelungirii mandatului consilierilor de conturi.
Astfel, mandatul consilierilor de conturi ai Curţii de Conturi numiţi prin Hotărârile Parlamentului nr. 2/1993, nr. 5/1993, nr. 22/1993 şi nr.11/1994, ce a expirat la data de 28 februarie 1999, a fost prelungit prin Hotărârea nr. 4 din 16 februarie 1999 până la data de 15 martie 1999 iar apoi, prin Hotărârea Parlamentului nr. 12/1999, până la data de 31 martie 1999, numirea noilor membri ai Curţii de Conturi fiind făcută prin Hotărârea nr. 13 din 30 martie 1999.
Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. 5 din Constituţia revizuită, consilierii de conturi continuându-şi activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi, această situaţie include şi posibilitatea, neinterzisă de textul constituţional anterior sau de lege, a prelungirii mandatului.
Prelungirea mandatului consilierilor de conturi ai Curţii de Conturi nu are numai un fundament legal ci şi unul faptic, deosebit de important.
Întrucât dispoziţiile constituţionale modificate instituie pentru consilierii de conturi mandatul constituţional de 9 ani, precum şi obligaţia înnoirii cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii, neincluderea acestei situaţii într-o lege de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi face imposibilă numirea membrilor Curţii de Conturi în condiţiile dispoziţiilor constituţionale.
Neadoptarea de către Parlament a unei legi care să pună în acord organizarea şi funcţionarea Curţii cu dispoziţiile constituţionale este o situaţie ce nu poate fi imputată actualilor membrii ai Curţii de Conturi iar continuarea activităţii acestora este obligatorie nefiind de conceput ca o instituţie fundamentală a statului să-şi înceteze activitatea.
Ca o consecinţa a faptului că mandatul actualilor consilieri de conturi este unul legal iar nu unul constituţional, supunându-se dispoziţiilor legii nr. 94/1992 iar nu dispoziţiilor constituţionale, şi activitatea de ansamblu a instituţiei este una legală, neputându-se accepta punctul de vedere că actele de control valorificate prin intermediul consilierilor de conturi ar deveni ineficiente ca urmare a nulităţii actelor de valorificare ca fiind întocmite de persoane necompetente funcţional (fără mandat).
Până la data adoptării noii reglementări, de natură să modifice, să completeze sau chiar să înlocuiască dispoziţiile legii nr. 94/1992, reglementările cuprinse în această lege produc efecte, nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale sau fiind acceptate de dispoziţiile constituţionale cu titlu de aplicare tranzitorie până la data acestei noi reglementări, întreaga activitate a Curţii este una care are la bază suport legal, neputând fi calificată decât ca atare: una legală.
O a doua problemă pe care dorim să o analizăm vizează numirea consilierilor de conturi în condiţiile Constituţiei revizuite, deci dobândirea de către consilierii de conturi ca urmare a acestei numiri a mandatului constituţional.
Potrivit art. 140 alin. 4 din Constituţie, consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Conform dispoziţiei constituţionale rezultă că mandatul constituţional al consilierilor de conturi este unul de 9 ani, mandat ce nu poate fi prelungit sau înnoit.
Pe de altă parte, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile alin.5 ale art. 140 potrivit cărora Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
Acest ultim text constituţional ne permite să considerăm că numărul membrilor Curţii de Conturi trebuie să fie unul divizibil cu 3 şi că după intrarea în vigoare a legii organice de punere în acord a dispoziţiilor constituţionale cu organizarea si funcţionarea Curţii, Parlamentul României va numi pe un mandat constituţional de 9 ani doar o treime din numărul consilierilor de conturi prevăzut a reprezenta numărul total al membrilor Curţii de Conturi. Celelalte două treimi din numărul membrilor Curţii de Conturi vor trebui să fie numite pe un mandat de 3 ani (o treime din aceştia) şi pe un mandat de 6 ani (restul de o treime din aceştia).
În acest mod, la expirarea mandatului de 3 ani pentru cei numiţi pe un astfel de mandat, Parlamentul va putea să reînnoiască numărul membrilor Curţii de Conturi cu o treime iar după expirarea a încă 3 ani va reînnoi numărul consilierilor de conturi ai Curţii cu încă o treime, în ambele cazuri noii consilieri de conturi fiind numiţi pe mandate de 9 ani.
De abia din acest ultim moment, Parlamentul va numi membrii Curţii de Conturi numai pe mandate constituţionale de 9 ani.
Faţă de această situaţie, este necesară analiza şi adoptarea unei soluţii constituţionale în ce priveşte numirea unor consilieri de conturi pe un mandat de 3 sau 6 ani care să asigure numirea succesivă în următorii 6 ani a consilierilor de conturi pentru a se ajunge la numirea tuturora pe un mandat de 9 ani.
Aceste mandate de 3 şi 6 ani nu sunt mandate constituţionale pentru că textul art. 140 alin. 4 din Constituţie este imperativ. Ele sunt mandate de completare a plenului Curţii cu numărul total de consilier de conturi care să asigure reînnoirea corespunzătoare a acestuia, peste 3 şi respectiv peste 6 ani.
Având reprezentarea faptului că mandatele de 3 şi 6 ani nu sunt constituţionale dar că este necesară pentru funcţionarea Curţii numirea unor consilieri de conturi pentru aceste mandate, soluţia aplicabilă este dată de chiar Constituţia revizuită care, în art. 155 alin. 5 partea finală prevede că pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi, aceştia vor putea fi numiţi pentru încă un mandat de 3 sau de 6 ani.
Acest text constituţional instituie, în ce priveşte pe consilierii de conturi actuali, o interdicţie absolută, aceea că aceştia nu vor putea fi numiţi pentru un mandat constituţional de 9 ani.
În acelaşi timp textul constituţional introduce pentru consilierii de conturi actuali, aflaţi în funcţie la data expirării mandatului, o aptitudine relativă, aceea de a putea fi numiţi pe un mandat de 3 sau 6 ani. Caracterul relativ prevăzut de Constituţie nu reprezintă altceva decât o punere în acord a acestui text cu dispoziţiile Legii nr. 94/1992.
Potrivit Legii nr. 94/1992, aşa cum am mai arătat, Parlamentul numeşte 18 consilieri de conturi, ceea ce înseamnă ca la data expirării mandatului, în Curtea de Conturi pot să existe un număr de 18 potenţiali beneficiari ai acestui text de lege.
În acelaşi timp, numirea celor două treimi din numărul consilierilor ce alcătuiesc noul plen şi anume a acelor corespunzător unui mandat de 3 şi 6 ani este obligatoriu să se facă din rândul consilierilor de conturi în funcţie la data expirării mandatului actualilor consilieri ai Curţii pentru că, aşa cum am arătat, mandatele de 3 şi 6 ani nu sunt constituţionale, iar pe de altă parte prin posibilitatea instituită de constituţie de numire pe mandate de 3 şi 6 ani a actualilor consilieri le creează şi acestora dreptul de a avea prin cumulare un mandat de cel puţin 9 ani (mandatul de 6 ani în exercitarea căruia a fost numit în baza Legii nr. 94/1992 şi mandatul de 3 sau 6 ani prevăzut de constituţie pentru asigurarea reînnoirii proporţionale a numărului membrilor Curţii de Conturi).
De aceea, în faţa Parlamentului, în momentul numirii noilor membrii ai Curţii de Conturi, în baza dispoziţiilor constituţionale, se prefigurează două opţiuni:
a. Aceea a numirii pe un mandat constituţional de 9 ani a unui număr de consilieri de conturi ce să reprezinte o treime din numărul total al membrilor Curţii, aceşti consilieri de conturi neputând fi numiţi din rândul consilierilor de conturi aflaţi în exerciţiu, la data expirării mandatului de 6 ani, în exercitarea căruia aceştia au fost numiţi de Parlament în baza legii nr. 94/1992;
b.Aceea a numirii consilierilor de conturi pe mandate de 3 şi 6 ani, operaţiune ce trebuie realizată prin numirea acestor consilieri din rândul consilierilor de conturi aflaţi în exerciţiul funcţiunii la expirarea mandatului în exercitarea căruia au fost numiţi în baza Legii nr.94/1992.
Această situaţie este una de tranziţie, generată de necesitatea reînnoirii din 3 în 3 ani a mandatului unei treimi din consilierii de conturi, pentru ca după expirarea mandatului de 6 ani pentru care vor fi numiţi o treime din consilierii de conturi situaţia să reintre în normal.
Acceptarea unui alt punct de vedere ar putea conduce la situaţii care să încalce principiul prevăzut de articolul 140 alin. 4, acela al mandatului ce nu poate fi prelungit sau înnoit.
Dacă pe mandate de 3 sau 6 ani ar fi numită o persoană care să nu îşi fi încheiat, anterior acestei numiri, mandatul în exercitarea căruia a fost numit în baza Legii nr. 94/1992, la expirarea acestui mandat respectiva persoană ar avea aptitudinea legală de a fi numită şi pe un mandat de 9 ani pentru că mandatele de 3 şi 6 ani nu sunt mandate constituţionale şi nu se supun principiului de a nu putea fi reînnoite.
Pe cale de consecinţă s-ar ajunge ca, în condiţiile noii Constituţii, un consilier de conturi să poată să exercite un mandat de 12 sau chiar de 15 ani, încălcându-se astfel dispoziţia imperativă impusă de textul constituţional, text aplicabil de la data numirii sub imperiul său a consilierilor de conturi.
