Principiul neretroactivităţii
rămâne doar în teorie!
interviu cu: Micaela Jugravu, Director General, C.E.C.C.A.R.F.
Este bine ştiut de toţi specialiştii că aproape toate normele juridice cu caracter fiscal au o durată de viaţă egală cu cea a unui fluture şi, deşi în drept este prevăzut principiul neretroactivităţii unei norme juridice, constatăm că acesta rămâne doar în teorie. Cel mai recent exemplu este al Ordinului nr. 1 publicat în Monitorul Oficial în data de 21 ianuarie 2008 care instituie noi declaraţii fiscale pentru anul 2007 şi nu pentru 2009 cum ar fi fost normal!!!!!
Stimată doamnă Micaela Jugravu, în calitate de fondator şi director general al C.E.C.C.A.R.F., vă rugăm să faceţi pentru cititorii Consulting Review o scurtă prezentare a firmei.
SC C.E.C.C.A.R.F. SRL este o societate constituită la sfirsitul anului 2001, prin reorganizarea Cabinetului Individual de Audit si Consultanţă Micaela Jugravu.
Societatea are echipe de lucru specializate în abordarea diverselor teme:
- audit financiar extern;
- audit financiar intern;
- expertize contabile;
- consultanţă financiară;
- consultanţă specifică, prin intermediul unor echipe multidisciplinare, pentru înfiinţări, modificări, fuziuni şi lichidări.
În prezent societatea are 10 salariaţi permanenţi şi 5 colaboratori.
Serviciile oferite cu profesionalism de către SC C.E.C.C.A.R.F. SRL se adresează cu precădere companiilor româneşti şi franceze, cu sau fără reprezentanţe în România.
C.E.C.C.A.R.F. este membră a Camerei de Comerţ a Franţei şi a-greată de importante societăţi de consultanţă şi avocatură din Franţa şi România.
Vă rugăm să ne punctaţi câteva probleme cu care credeţi că se confruntă societăţile comerciale.
După părerea mea, principalele trei probleme cu care se confruntă societăţile comerciale sunt:
Efemeritatea normelor juridice care reglementează domeniul financiar - contabil şi nerespectarea de către organele statului a alin. 2 al art. 4 din Codul fiscal care precizează că “orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată”
Este bine ştiut de toţi specialiştii că aproape toate normele juridice cu caracter fiscal au o durată de viaţă egală cu cea a unui fluture şi, deşi în drept este prevăzut principiul neretroactivităţii unei norme juridice, constatăm că acesta rămâne doar în teorie. Cel mai recent exemplu este al Ordinului nr. 1 publicat în Monitorul Oficial în data de 21 ianuarie 2008 care instituie noi declaraţii fiscale pentru anul 2007 şi nu pentru 2009 cum ar fi fost normal!!!!!
2. Numărul extrem de mare de declaraţii care trebuie făcute, pe unele segmente multe din ele suprapunându-se.
Ca exemple (precizând că nu sunt singurele situaţii) de suprapunere de informaţii, aş lua declaraţia INTRASTAT care se completează lunar. Urmează apoi declaraţia 390 care se completează trimestrial şi în final declaraţia 394 care se completează semestrial.
Un alt exemplu de suprapunere ar fi “Declaraţia privind cifra anuală de afaceri” cu toate că bilanţurile includ această informaţie şi sunt, an de an, în mâna fiscului.
3. Interpretarea non-profesiona-lă şi în afara normelor juridice pe care o dau unii inspectori ai Gărzii Financiare unor reglementări legale. Cele mai celebre cazuri sunt cele referitoare la casele de marcat şi la NIR-uri
Astfel, deşi H.G. nr. 479/2003 (normele de aplicare ale O.U.G. nr. 28/1999) prevăd la art. 4 că: “în sensul ordonanţei de urgenţă, prin livrări de bunuri cu amănuntul şi prestări de servicii direct către populaţie se înţelege acele activităţi desfăşurate cu caracter permanent. Nu intră în această categorie eventualele livrări de bunuri şi prestări de servicii direct către persoane fizice efectuate întâmplător de către agenţii economici, alţii decât comercianţii cu amănuntul”, Garda Financiară nu îşi însuşeşte aceste prevederi şi, pentru vânzări către populaţie, efectuate absolut întâmplător, acordă amenzi.
Stiu şi un caz concret în care Garda Financiară Ilfov a amendat cu 8.000 lei o societate, nu mai departe de săptămâna trecută.
Un alt caz revoltător de nerespectare a normelor juridice de către Garda Financiară este acela privind NIR-urile.
Astfel O.M.F.P. nr. 1850/2004 prevede clar că o societate nu este obligată să întocmeasca NIR decât dacă:
- bunurile materiale din factură sau aviz de însoţire a mărfii intră in gestiuni diferite;
- bunurile materiale sunt primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
- bunurile materiale sunt procurate de la persoane fizice;
- bunurile materiale sosesc neîn-soţite de documente de livrare;
- bunurile materiale prezintă diferenţe la recepţie;
- mărfurile intră în gestiuni la ca-re evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul sau en gros.
În alte cazuri decât cele menţionate anterior recepţia şi încărcarea în gestiune, după caz şi înregistrarea în contabilitate, se fac pe baza documentului de livrare care însoţeşte transportul (factura, avizul de însoţire a mărfii etc.).
Cu toate acestea ştiu mai multe cazuri concrete când unele firme de producţie care nu se încadrau într-unul din cele şase cazuri au fost amendate pentru pretinsa neîntocmire a NIR-ului.
Mai grav este faptul că una din aceste firme s-a judecat (procesul a avut loc la Judecătoria Braşov) şi pentru că judecătorul nu a înţeles speţa, apreciind probabil că două conturi pe debit (marfă şi TVA) înseamnă două gestiuni, a dat câştig de cauză Gărzii Financiare. Mai mult, acelaşi judecător a respins acţiunea în recurs a societăţii amendate pe nedrept şi astfel, deşi aceasta a respectat în totalitate prevederile O.M.F.P. nr. 1850/2004, a rămas cu amenda platită, creându-se astfel şi un precedent extrem de periculos.
Sunt multe voci care critică conţinutul unor acte normative. Aveţi o vastă experienţă privind aplicarea legislaţiei care reglementează activitatea firmelor. De pe această poziţie, puteţi menţiona un exemplu de act normativ care reglementează anapoda un domeniu sau altul?
Un exemplu care îmi vine pe loc în minte este actul normativ care asigură tratamentul discriminatoriu al primelor reprezentând participarea personalului la profit în funcţie de forma de organizare a firmei.
Ceea ce în sfârşit s-a clarificat este doar faptul că sumele reprezentând participarea personalului la profit nu reprezintă distribuţie ci cheltuială.
Nebunia însă începe fix din acest punct.
Iniţial, prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 128/15.02.2005, care modifică O.G. nr. 64/2001, privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, participarea salariaţilor la profit se reflecta în contabilitate prin constituirea unui provizion pentru riscuri şi cheltuieli la nivelul sumelor estimate reprezentând atât sumele brute cuvenite salariaţilor, cât şi contribuţiile aferente acestora, astfel:
6812 “Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli” = 1518 “Alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”
Ulterior, în anul următor, obligaţiile faţă de salariaţi şi contribuţiile aferente participării salariaţilor la profit s-ar fi evidenţiat în contabilitate pe seama cheltuielilor salariale, respectiv a cheltuielilor cu contribuţiile şi, concomitent, s-ar fi reluat la venituri provizionul constituit în anul precedent.
Însă viaţa acestui Ordin a fost scurtă şi nu a apucat să producă efecte pentru că după numai 50 de zile acesta a fost modificat prin O.M.F.P. nr. 418/06.04.2005, care a scos din provizion contribuţiile aferente, rămânând numai sumele brute.
Aşadar, în anul X se trec pe costuri sumele brute reprezentand prime pentru participarea personalului la profit şi în anul X+1 se înregistrează pe costuri contribuţiile (caz fără precedent în fiscalitatea europeană).
Şi astfel, un ordin discrimatoriu, mă refer la O.M.F.P. nr. 218/2005, devine, în plus, şi ilogic.
Şi mai de neînţeles sunt următoarele două aspecte:
1. Pe de o parte faptul că aceste costuri nu sunt deductibile nici în anul X şi nici în anul X+1, deşi sunt impozitate la salariat. Regula de deductibilitate, stabilită de art. 21, alin. 4 lit. “l” din Codul fiscal precizează că sunt nedeductibile: “cheltuielile salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat”. Or, acestea sunt impozitate ca orice alt venit, ba, în plus, la ele se mai plâteşte şi contribuţia de sănătate.
2. La societăţile private, în plus faţă de societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, fiscul, invocând prevederile art. 5 alin. 2 lit. “k”, pretinde plata tuturor contribuţiilor, inclusiv C.A.S., deşi art. 26, alin. 1, lit. “d” din Legea nr. 19/2000 precizează extrem de clar că “nu se datorează contribuţia de asigurări sociale asupra sumelor reprezentând participarea salariaţilor la profit”.
Până când normele juridice fiscale “originale” vor fi revizuite, nouă nu ne rămane decât sâ ne minunâm şi să le aplicăm cum ne taie capul!
Serviciile oferite cu profesionalism de către SC C.E.C.C.A.R.F. SRL se adresează cu precădere societăţilor române şi franceze, cu sau fără reprezentanţe în România.
Printre clienţii care beneficiază în prezent de servicii de consultanţă şi de gestionare a activităţii financiar-contabile se află:
- COLS RAIL (Sucursala din România a noii companii franceze rezultate din fuziunea societăţilor AMEC SPIE RAIL şi COLAS RAIL)
- VFLI ROMANIA (filială a Căilor Ferate Franceze)
- AXIS & ASSOCIES ROMANIA (filială a societăţii franceze AXIS & ASSOCIES, Franţa)
- KOYO ROMANIA (filială a societăţii franceze KOYO STEERING SYSTEM)
- OLMIX ROMANIA (filială a societăţii franceze OLMIX SA)
- GATTEFIN MECANICA ROMANIA (filială a societăţii franceze GATTEFIN SA)
- ROULEAU GUICHARD ROUMANIE (filială a societăţi franceze ROULEAU GUICHARD SA)
Adresa: Bucuresti, strada Frezorilor nr. 12 (B-dul Ficului 6-8), sector 1, Romania
Micaela Jugravu
- 1987: Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea Finanţe Contabilitate
- 1993: Expert contabil
- 1999: MBA în “Dezvoltare industrială” - Paris
- 1996 – 1999: Stagii anuale de pregătire profesională, în Franţa
- 2000: Auditor financiar
- 2000: Evaluator
- 2001: Cenzor extern independent (CNVM)
- 2001: Lichidator
- 2002: Formator auditor financiar
- 2004: Auditor pentru pieţe de capital
