Arhiva revistei tipărite

Revista online

Servicii de management.
Care este tratamentul fiscal?

Gheorghe Bîlteanu

Gheorghe Bîlteanu

Managing Partner

BG Conta

g.bilteanu@bgconta.ro

BG Conta

Vă rugăm să ne precizaţi care este tratamentul fiscal al serviciilor de management facturate de o companie străina unui client din România?

Dragoş Caranfil, Constanţa

Legislaţia internă

În conformitate cu prevederile Titlului V din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările şi modificările ulterioare, impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi se calculează, se reţine şi se virează de către plătitorul de venit. Serviciile de management sunt prevăzute în mod expres la art. 115, litera i.

Conform articolului 116, cota de impunere aplicabilă este de 16%.

În cazul în care impozitul nu a fost reţinut atunci trebuie calculat asupra bazei reîntregite şi constituie cheltuială nedeductibila pentru plătitorul de venit.

Aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri

Dacă prestatorul de servicii este rezident al unui stat care a semnat cu România o Convenţie de evitare a dublei impuneri atunci această convenţie poate fi aplicată, cu condiţia ca prestatorul să transmită certificatul de rezidenţă fiscală emis de autorităţile fiscale ale statului respectiv.

Certificatul trebuie să fie prezentat în original şi tradus în română de către un traducător autorizat. În situaţia în care certificatul este prezentat şi tradus după data plăţii venitului atunci plătitorul de venit trebuie să aplice cota prevăzută de legislaţia română urmând ca la prezentarea certificatului să solicite rambursarea eventualelor sume plătite în plus.

În situaţia în care sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aplicarea unei convenţii de evitare a dublei impuneri plătitorul de venit va lua în considerare cota cea mai favorabilă dintre cota prevăzută de legea română şi convenţie.

În cazul particular al serviciilor de management o problemă frecventă este încadrarea în prevederile convenţiilor referitoare la diferite tipuri de venit, deoarece convenţiile de evitare a dublei impuneri nu prevăd în mod expres impunerea veniturilor obţinute din prestarea de servicii de management.

Totuşi, având în vedere că definiţia redevenţelor menţionează şi sumele primite pentru informaţii referitoare la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific, plăţile pentru serviciile de management sunt adesea asimilate redevenţelor atât de contribuabili cât şi de autorităţile fiscale.

Conform unei Soluţii elaborate de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor, serviciile de management nu trebuie asimilate redevenţelor (cu excepţia elementelor care au caracter de transfer de know-how) ci trebuie impozitate potrivit capitolului Beneficiile întreprinderii din Convenţii, potrivit căruia aceste venituri sunt impozabile numai în statul de rezidenţă al prestatorului, dacă nu sunt desfăşurate printr-un sediu permanent situat în celalalt stat.

Soluţia menţionată este publicată în Culegerea de decizii de soluţionare a contestaţiilor, ediţia 2004, volumul II, paginile 324-326.

Deductibilitatea serviciilor de management

În conformitate cu prevederile punctului 48 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege.

Justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin:

  • situaţii de lucrări;
  • procese-verbale de recepţie;
  • rapoarte de lucru;
  • studii de fezabilitate;
  • studii de piaţă, sau orice alte materiale corespunzătoare.

Contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Obligaţii de raportare

Conform articolului 1 al Ordinului ANAF numărul 2310/2007 persoanele juridice române au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente care execută pe teritoriul României prestări de servicii de natura lucrărilor de construcţii, de montaj, activităţilor de supraveghere, activităţilor de consultanţă, de asistenţă tehnică şi a oricăror alte activităţi care pot constitui sediu permanent în România.

Precizări în legătură cu obligaţia prestatorilor de servicii nerezidenţi de a deschide un sediu permanent în România au fost prezentate în numărul anterior al revistei.