Prescripţia creanţelor fiscale
Creanţele fiscale, potrivit legii, sunt drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal. Spre exemplu, dreptul la perceperea taxelor, impozitelor, contribuţiilor, perceperea altor sume care reprezintă venituri ale bugetului general consolidat şi dreptul la rambursarea taxei pe valoare adăugată, dreptul la restituirea taxelor, impozitelor, contribuţiilor şi altor sume care reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Creanţă fiscală poate fi considerat şi dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, însă fiind dependent de toate drepturile mai sus menţionate, acesta reprezintă în fapt o creanţă fiscală accesorie.
Creanța fiscală
Potrivit prevederilor Ordonanţei nr. 92/2003 privind Codul de Pro-cedură Fiscală, republicată, cu modificarile şi completările ulterioare, creanţele fiscale se sting prin: încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie, alte modalităţi prevăzute de lege.
Prescripţia creanţelor fiscale poate fi apreciată ca o sancţiune aplicată creditorului neglijent, în speţă statulului, care, pentru o perioadă lungă de timp nu face niciun demers în vederea recuperării creanţei sale, pierzând astfel posibilitatea de a-şi recupera datoria.
