Cum, Când definim “salariul minim”?
România: niciodată, nimeni nu a formulat o definiţie
Germania: niveluri minime care se referă la toate veniturile brute
Franţa: sunt incluse toate sporurile şi avantajele, chiar şi cele în natură
Sunt sigură că aproape toţi angajatorii din România ştiu că în ţara lor nu există o definiţie pentru salariul minim. Aparent, s-ar putea crede că nu-i o mare nenorocire însă lucrurile sunt mult mai complicate decât par.
Directiva 96/71/CE din 16 decembrie 1996 a Parlamentului European prevede, la art. 3, alin. 1, lit. “g”, că noţiunea de salariu minim este definită de legislaţia şi practica naţională a statelelor membre.În România, niciodată, nimeni nu a formulat o astfel de definiţie.
Raportul Comisiei de Experţi, prezentat Consiliului de Administraţie al Organizaţiei Mondiale a Muncii, cu ocazia celei de-a 168-a sesiuni, defineşte salariul minim ca fiind “nivelul de remuneraţie sub care nu se poate coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent care ar fi modul său de calcul; este salariul care în fiecare ţară are forţa legii şi care este aplicabil sub pedeapsa sancţiunilor penale sau a altor sancţiuni specifice. Salariul minim este salariul considerat ca suficient pentru satisfacerea necesităţilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educaţie etc. ale salariaţilor, ţinând cont de dezvoltarea economică şi culturală a fiecărei ţări.”
Or, în cazul majorităţii societăţilor comerciale, între salariul tarifar de încadrare şi venitul brut este o diferenţă care se poate situa de la simplu la dublu sau chiar la triplu (în industria textilă), întrucât la salariul tarifar de încadrare se adaugă tot felul de sporuri:
- - sporul de producţie (cel mai important element de majorare a salariului tarifar de încadrare, întrucât se ştie că majoritatea muncitorilor din unităţile de producţie sunt plătiţi în funcţie de norma de lucru)
- - sporul de vechime
- - sporul de fidelitate
- - sporul pentru orele de noapte
- - sporul pentru muncă grea
În mod logic, când se va formula (dacă România va formula vreodată) o definiţie a salariului minim, trebuie, aşadar, luate în calcul toate veniturile (întreaga remuneraţie).
Din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, 20 au introdus în legislaţia muncii obligativitatea existenţei unui salariu minim garantat, stabilind totodată definiţia acestuia.
Astfel, în Germania, deşi nu există un salariu minim pe economie garantat de vreo lege, în unele domenii există totuşi niveluri minime, stabilite prin contractele colective de muncă (Tarifverträge). Aceste niveluri se referă la TOATE veniturile brute.
În Franţa însă, lucrurile sunt extrem de clare. Astfel, în Decretul nr. 244 din 07.03.2008 (de modificare a Codului Muncii), se precizează extrem de clar: “salariul orar care se ia în consideraţie în stabilirea nivelului minim este cel care corespunde unei ore efectiv lucrate, incluzând TOATE sporurile şi avantajele, inclusiv cele în natură, care se consideră a fi venit salarial. Sunt excluse veniturile din orele suplimentare, cheltuielile de deplasare şi decontarea cheltuielilor de transport”.
În definirea “timpului efectiv lucrat”, art. 7065–5 din Codul muncii francez precizează că NU este vorba de timpul de când un salariat intră şi iese pe poarta angajatorului, ci de timpul efectiv în care a lucrat.
Aşa se face că, neexistând niciunde în legislaţia noastră vreo precizare privind “salariul minim”, sindicatele apreciează, după o gândire “originală”, că de fapt salariul minim ar fi totuna cu salariul tarifar de încadrare (!!!!).
Şi astfel, deşi în unele ramuri ale industriei (textilă în speţă), mulţi muncitori au salariu tarifar de încadrare egal cu nivelul minim pe economie, în realitate aceştia ajung la venituri brute de 2,5 până la 5 ori mai mari. Şi, cu toate acestea, sindicatele ies în stradă ameninţând cu greva, cerând să se mărească salariul minim (solicitarea având în vedere de fapt salariul de încadrare!!!!)
Este cunoscut faptul că, de exemplu, preţurile în domeniul textilelor sunt dictate, la nivel mondial de regiunea asiatică şi că ele nu se pot majora ca să acopere cheltuielile angajatorilor români, care sunt din ce în ce mai mari. Drept consecinţă a acestei omisiuni legislative de clarificare a conţinutului “salariului minim” are loc falimentarea unui număr impresionat de societăţi de producţie din acest domeniu.
Aşteaptăm comentariile cititorilor şi în special ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
