Obligaţiile contractuale civile
şi comerciale în U.E.

În data de 4 iulie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a fost publicat Regulamentul nr. 593/ 2008, privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, care vizeaza contractele civile şi comerciale.

Regulamentul se aplică obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială, în situaţiile în care există un conflict de legi şi se referă doar la contractele încheiate după data de 17 decembrie 2009, dată la care Regulamentul va intra în vigoare.

Potrivit art. 13 din Regulament, contractul va fi guvernat de legea aleasa de către parţi. Această alegere trebuie să fie expresă sau să rezulte, cu un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau din împrejurările cauzei. Prin alegerea lor, părţile pot desemna legea aplicabilă întregului contract sau numai unei părţi din acesta. Părţile vor putea conveni, în orice moment, să supună contractul altei legi decât cea care îl guverna anterior.

În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă, legea aplicabilă contractului se va determina după cum urmează:

• (a) contractul de vanzare-cumparare de bunuri este reglementat de legea ţării în care îşi are resedinţa obişnuită vânzătorul;
• (b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea ţării în care îşi are resedinţa obişnuită prestatorul de servicii;
• (c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui imobil este reglementat de legea ţării în care este situat imobilul;
• (d) contractul de locaţiune a-vând drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum şase luni consecutive este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul să fie o persoană fizica şi să îşi aibă reşedinta obişnuită în aceeaşi ţară;
• (e) contractul de franciză este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei;
• (f) contractul de distribuţie este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul;
• (g) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie este reglementat de legea ţării în care are loc licitaţia, dacă se poate stabili care este acest loc;
• (h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel cum sunt definite la art. 4, alin. (1), pct. 17 din Directiva nr. 2004/39/CE, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică, este reglementat de legea respectivă.