TVA. Livrări intracomunitare

Gheorghe Enache

Manager

TaxHouse

gheorghe.enache@taxhouse.ro

O societate comercială din România înregistrată în scop de TVA fabrică matriţe şi cuţite de unică destinaţie în funcţie de modelul de produs pentru care sunt utilizate (SDV-uri) la comanda unei firme din Italia, firmă care a comunicat codul valid de TVA producătorului de SDV-uri din România.
Această firmă din Italia – beneficiara SDV-urilor – are contracte şi cu o altă societate din România, înregistrată în scop de TVA, pentru realizarea unor produse (poşete şi încălţăminte) în regim de lhon, destinate exclusiv exportului.
Firma din Italia dispune livrarea SDV-urilor la societatea din România producătoare de poşete şi încălţăminte.
La încheierea comenzii, SDV-urile se trimit firmei din Italia prin grija societăţii producătoare din România sau după caz se casează fiind unicat. Societatea producătoare facturează SDV-urile firmei din Italia.
1. Societatea producătoare de SDV-uri poate aplica procedura de măsuri simplificate de TVA, având în vedere că livrează accesorii necesare unei producţii de export, facturate către firma din Italia şi plătite de aceasta?
2. Care sunt documentele pe care trebuie să le comunice societatea din România, producătoare de poşete şi încălţăminte exportate, societăţii care produce SDV-urile, pentru ca aceasta din urmă să justifice participarea la export?
3. În caz contrar, cum recuperează firma din Italia TVA-ul plătit societăţii din România?

Valentin Coman, Timişoara

Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor (O.M.E.F.) nr. 1823/2007 stabileşte următoarele reguli şi condiţii de bază privind măsurile de simplificare în domeniul TVA:

• a) Contractorul principal:
• • 1. este înregistrat în scopuri de TVA în statul său membru;
  • 2. nu are un cod de înregistrare în scopuri de TVA în statul membru în care sunt realizate efectiv lucrările asupra bunurilor mobile corporale;
  • 3. transmite codul său de înregistrare în scopuri de TVA părţii/părţilor cocontractante.
• b) ceilalţi operatori economici implicaţi sunt persoane impozabile din perspectiva TVA;
• c) produsele prelucrate se vor întoarce în statul membru al contractorului principal;
• d) celelalte State Membre implicate acceptă măsura de simplificare.

Principala caracteristică a măsurilor de simplificare este aceea că locurile unde sunt expediate bunurile pentru efectuarea de lucrări nu vor fi considerate ca fiind locul de sosire a bunurilor respective. În schimb, locul de sosire va fi întotdeauna considerat Statul Membru al contractorului principal.

În acest sens, în toate situaţiile în care prin instrucţiuni se prevede aplicarea unei scutiri de TVA pentru livrarea intracomunitară de bunuri sau neimpozitarea în România a serviciilor, conform art. 133, alin. (2), lit. h), pct. 2, prima liniuţă, din Legea nr. 571 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt condiţionate de dovada că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, această dovadă a transportului trebuie prezentată în cadrul termenului prevăzut în contract.

Potrivit descrierii speţei, o societate comercială, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în Italia, şi denumită în continuare A, sau contractorul principal, cumpără SDV-uri (cuţite si matriţe) de la o altă societate comercială, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România, denumită în continuare B.

Societatea din Italia dispune expedierea bunurilor către o altă societate comercială, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România, denumită în continuare C, în vederea utilizării acestora pentru confecţionarea unor produse.

Societatea din Italia a furnizat celor două societăţi româneşti codul ei de înregistrare în scopuri de TVA din Italia.

În exemplificarea cazurilor în care se aplică măsuri de sim-plificare din Instrucţiunile de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul TVA privind operaţiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, aprobate prin O.M.E.F. nr. 1823/2007, doar ambalajele, accesoriile pentru confecţii, părţile componente ale unui motor şi orice alte bunuri care nu suferă transformări în procesul de prelucrare realizat de către a doua societate românească (societatea C în descrierea speţei) pot fi supuse măsurilor de simplificare dacă sunt livrate de prima societate românească (societatea B în descrierea speţei) către societatea din Italia (societatea A în descrierea speţei) şi dacă sunt în legătură directă cu bunurile prelucrate de către a doua societate românească.

Matriţele şi cuţitele fabricate de prima societate, chiar dacă sunt utilizate pentru realizarea poşetelor şi încalţămintei, nu pot fi considerate ca ambalaje, accesorii, părţi componente ale produsului finit şi, ca urmare, ele nu pot face obiectul aplicării măsurilor simplificate în conformitate cu prevederile O.M.E.F. nr. 1823/2007.

Mai mult, din sintagma „orice alte bunuri care nu suferă transformări în procesul de prelucrare” reiese că intenţia legiuitorului este de a cuprinde în această categorie bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:

• - se supun procesului de prelucrare;
• - deşi supuse procesului de prelucrare, nu se suferă modificări /transformări.

Or, în speţa prezentată, cuţitele si matriţele vândute reprezintă active corporale fixe care sunt folosite în procesul de producţie a poşetelor/încălţămintei. Ca atare, astfel de active corporale fixe nu ar putea suferii modificări ca urmare a procesului de prelucrare a poşetelor/încălţămintei, fiind folosite pe durata mai multor cicluri de fabricaţie.

De asemenea, la art. 4, alin. (1) din O.M.E.F. nr. 1823/2007, legiuitorul stipulează că vânzătorul, pentru a beneficia de scutirea de TVA, “trebuie să demonstreze că produsele prelucrate au fost transportate din România” în celălalt stat membru (i.e., Italia în speţa de faţă).

Astfel, din coroborarea prevederilor art. (1), alin. (2) cu art. 4, alin. (1) se distinge faptul că scutirea de TVA se aplică doar bunurilor care, deşi introduse în procesul de prelucrare, nu suferă transformări şi se regăsesc în produsul finit prelucrat.

Or, în situaţia de faţă, nu se poate considera că prima societate românească (societatea B în descrierea speţei) efectuează o livrare intracomunitară de bunuri în România, în condiţiile art. 128, alin. (9) din Codul fiscal, care ar fi fost scutită de taxă în condiţiile art. 143, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 132, alin. (1), lit. a) din Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, livrarea bunurilor de la prima societate românească (societatea B în descrierea speţei) către societatea din Italia (societatea A în descrierea speţei) are loc în România, locul în care începe transportul, iar prima societate românească (societatea B în descrierea speţei) va trebui să aplice TVA din România, întrucât bunurile nu se transportă direct în Italia.

În schimb, executarea lucrărilor asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara României, reprezintă o operaţiune neimpozabilă în România, deoarece serviciul prestat are loc în Italia (C a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A), conform art. 133, alin. (2), lit. h), pct. 2 prima liniuţă din Codul fiscal.

Atunci când, după achiziţia si utilizarea matriţelor, respectiv a cuţitelor, acestea sunt transportate din România în Italia:

• societatea din Italia (societatea A în descrierea speţei) efectuează un transfer în România, conform art. 128, alin. (10) din Codul fiscal, pentru care A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în România, iar acest transfer este scutit de TVA în condiţiile art. 143, alin. (2), lit. d) din Codul fiscal;
• societatea din Italia (societatea A în descrierea speţei) efectuează o achiziţie intracomunitară asimilată în Italia, conform art. 1301, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului său din legislaţia Italiei.

Atunci când, după achiziţia şi utilizarea matriţelor, respectiv a cuţitelor, acestea nu sunt transportate din România în Italia, ci sunt casate în vederea distrugerii:

• societatea din Italia (societatea A în descrierea speţei) trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în România, în situaţia în care doreşte să caseze matriţele şi cuţitele;
• în situaţia în care aceste matriţe şi cuţite sunt active corporale fixe de natura bunurilor de capital, atunci operaţiunea nu va constitui livrare de bunuri în sensul art. 128, alin. (4), lit. d) din Codul fiscal. În schimb, se vor aplica prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele corporale fixe de natura bunurilor de capital casate, dacă la achiziţie taxa a fost dedusă total sau parţial.

În cazul vânzării matriţelor si cuţitelor de către societatea din Italia (A) către o persoană impozabilă acţionând ca atare, sau persoană juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal, în conformitate cu prevederile art. 153, alin. (4) din Codul fiscal, societatea din Italia nu va mai fi obligată să se înregistreze în scopuri de TVA. Locul livrării pentru această operaţiune este România, potrivit art. 132, alin. (1), lit. a), respectiv locul de plecare a transportului de bunuri, iar persoana obligată la plata TVA în acest caz va fi cumpărătorul, potrivit art. 150, alin. (1), lit. g) din Codul fiscal.

Societatea din Italia (A) poate solicita rambursarea taxei achitate, în baza Directivei a 8-a – 79/1072/EEC, pentru bunuri mobile ce i-au fost livrate în beneficiul său în România pe o perioadă de minim trei luni sau maxim un an calendaristic, sau pe o perioadă mai mică de trei luni rămasă din anul calendaristic. Cererea de rambursare se va depune în termen de maxim 6 luni de la încheierea anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.

Atenţie!

O soluţie alternativă pentru evitarea plăţii unui TVA din România ar fi ca societatea românească să fabrice aceste matriţe şi cuţite dar să nu vândă aceste obiecte societăţii din Italia, ci să le închirieze sau să le predea în sistem de leasing acesteia.

Potrivit prevederilor art. 133, alin. (2), lit. g) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, locul prestării este considerat a fi locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau are un sediu fix, cu condiţia ca res-pectivul client să fie stabilit sau să aibă un sediu fix în afara Comunităţii, ori să fie o persoană impozabilă acţionând ca atare, stabilită sau care are un sediu fix în Comunitate, dar nu în acelaşi stat cu prestatorul, în cazul următoarelor servicii:

• 1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia mijloacelor de transport;
• 2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu excepţia mijloacelor de transport.

În situaţia în care societatea din România (societatea B în descrierea speţei) nu va mai vinde aceste bunuri – matriţe si cuţite) către societatea din Italia (societatea A în descrierea speţei) ci le va închiria, operaţiunea, din punct de vedere TVA, nu va mai face obiectul impozitării în România.