Veniturile din investiţii

Plătesc impozitul pe veniturile din investiţii persoanele care realizează venituri din investiţii. În investiţiile impozabile se cuprind:

• dividendele;
• veniturile impozabile din dobânzi;
• câştigurile din transferul titlurilor de valoare;
• veniturile din operaţiunile de vânzare cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare;
• veniturile din lichidarea unei persoane juridice.

Dividendele

Dividendul reprezintă cota parte din beneficiile unei societăţi comerciale care se cuvin unui asociat sau acţionar (persoană fizică sau persoană juridică) proporţional cu numărul şi valoarea părţilor sociale sau acţiunilor deţinute.

Dividendul poate fi considerat drept cauză a contractului de socie-tate întrucât intenţia asociaţilor de a coopera există în vederea obţinerii unui câştig şi împărţirea acestuia.

Dividendul reprezintă tocmai câştigul concretizat, al fiecărui asociat, parte a câştigului general al societăţii comerciale, obţinut în urma desfăşurării unei activităţi profitabile.

În practică, se pot întâlni mai multe categorii de dividende:

• dividend provizoriu – repartizat ca avans înainte de încheierea bilanţului;
• dividend definitiv – repartizat după încheierea bilanţului;
• dividend fictiv – distribuit din beneficii care nu sunt nici reale, nici utile;
• operaţiunea este ilicită şi dă dreptul societăţii la recuperarea dividendelor plătite;
• dividend prioritar – prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului financiar înaintea oricărei alte prelevări, aferent unor acţiuni preferenţiale fără drept de vot;
• dividend fix – se plăteşte în cazul în care profiturile permit, pentru acţiunile preferenţiale (acele acţiuni care conferă drepturi speciale precum recunoaşterea unui vot privilegiat în adunarea generală a acţionarilor, a unor drepturi speciale asupra patrimoniului întreprinderii, în cazul lichidării acesteia, garantarea unor dividende minime etc., spre deosebirile de acţiunile obişnuite care conferă numai drepturile de bază).

Dividendele pot lua forma unor plăţi în numerar, a unei plăţi în natură – adică o distribuire concretă de bunuri materiale – sau a alocării de noi acţiuni ale societăţii.

Criteriul principal avut în vedere la împărţirea beneficiilor este aportul asociaţilor la capitalul social, după care asociaţii pot hotărî în funcţie de alte criterii, potrivit înţelegerii dintre ei. De exemplu, asociaţii ar putea hotărî ca administratorul asociat să-i fie atribuite, ca o formă de remunerare a muncii sale, o cotă mai mare din beneficii decât cea proporţională cu aportul sau la capital.

Sunt interzise însă aşa numite clauze leoniene prin care, de exemplu, un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor.

Dividendele se distribuie din profitul net obţinut de o societate comercială. Beneficiul net se obţine prin scăderea din beneficiul brut a cheltuielilor deductibile şi a impozitului pe profitul societăţii.

Impozitul pe dividendele distribuite persoanelor fizice este de 16%.

Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe dividende revine persoanelor juridice, o dată cu plata dividendelor către asociaţi sau acţionari, folosindu-se metoda stopajului la sursă.

În cazul dividendelor în natură, evaluarea produselor acordate ca plată în natură se face:

• la preţul de vânzare practicat de unitate pentru produsele din producţia proprie;
• la preţul de achiziţie pentru alte produse;
• la tariful practicat la data efectuării plăţii în natură, în cazul serviciilor.

Veniturile impozabile din dobânzi

Sunt considerate venituri din dobânzi următoarele:

• dobânzi obţinute din obligaţiuni;
• dobânzi obţinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
• suma primită sub forma de dobândă pentru împrumuturile acordate;
• alte venituri obţinute din titluri de creanţă.

Câştigurile din transferul titlurilor de valoare

Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument financiar calificat astfel de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, inclusiv instrumentele financiare derivate, precum şi părţile sociale.

• Valorile mobiliare sunt acţiuni emise de societăţi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piaţa de capital, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titlurile de stat cu scadenţă mai mare de 12 luni, negociabile pe piaţa de capital, precum şi orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a achiziţiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani, cu excepţia instrumentelor de plată.
• Titlurile de participare la un fond deschis de investiţii reprezintă unităţile de fond sau acţiuni emise de un fond deschis de investiţii, organism de plasament colectiv.
• În categoria altor instrumente financiare intră instrumentele pieţei monetare, inclusiv titlurile de stat cu scadenţa mai mică de un an şi certificatele de depozit, contractele futures financiare, inclusiv contractele similare de decontare finală în fonduri, contractele forward pe rata dobânzii, swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni, instrumente financiare derivate pe mărfuri şi orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă.
• Instrumentele financiare de-rivate sunt contractele futures financiare, inclusiv contractele similare de decontare finală în fonduri, opţiunile pe instrumentele financiare (valori mobiliare, titluri de participare la organisme de plasament colectiv, instrumente ale pieţei monetare, contracte futures financiare) inclusiv contracte similare de decontare finală în fonduri şi instrumente financiare derivate pe mărfuri, combinaţii ale acestora precum şi alte instrumente clasificate astfel prin reglementări ale Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare.

Piaţa de capital este reglementată prin Legea nr.297 din 28 iunie 2004.

Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi părţile sociale reprezintă diferenţa pozitivă/negativă dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu costurile aferente tranzacţiei.

• În cazul acţiunilor primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, preţul de cumpărare la prima tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni cumpărate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se determină ca diferenţa între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare preferenţial, diminuat cu costurile aferente tranzacţiei.
• În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se determină ca diferenţă pozitivă între preţul de răscumpărare şi preţul de cumpărare/subscriere. Preţul de răscumpărare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond iar preţul de cumpărare/ subscriere este preţul plătit de investitorul persoană fizică pentru achiziţionarea titlului de participare.
• În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale, câştigul din înstrăinarea părţilor sociale se determină ca diferenţă pozitivă între preţul de vânzare şi valoarea nominală/preţul de cumpărare. Începând cu a doua tranzacţie, valoarea nominală va fi înlocuită cu preţul de cumpărare, care include şi cheltuielile privind comisioane, taxele aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justificate cu documente.

Determinarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare se efectuează la data încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi.

Câştigul net anual se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a tranzacţionării titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei privind venitul realizat.

Pentru tranzacţiile din anul fiscal cu titlurile de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:

• calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
• transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.

Veniturile din operaţiuni de vânzare - cumpărare de valută, la termen

Asemenea venituri se realizează din operaţiuni pe bază de contract.

În cadrul operaţiunilor similare contractelor de vânzare cumpărare de valută la termen se includ şi următoarele instrumente financiare derivate tranzacţionate pe piaţă la buna înţelegere şi definite ca atare în legislaţia care reglementează aceste tranzacţii:

Swap pe cursul de schimb

Este un instrument financiar derivat destinat persoanelor fizice, persoanelor juridice sau altor bănci şi reprezintă un contract încheiat între bancă şi un client prin care cele două părţi îşi exprimă acordul asupra schimbului unei sume în devize (contra lei sau altă deviză), pe baza a două cursuri de valută diferite, stabilite la data încheierii contractului.

În fapt, operaţiunea constă în cumpărarea şi vânzarea simultană a aceleiaşi sume de valută cu decontarea la două date diferite, la cursuri de schimb stabilite la data tranzacţiei. Pe perioada dintre cele două operaţiuni nu se calculează şi nu se varsă dobânzi, deoarece valoarea acestora a fost inclusă în cursurile de tranzacţionare prin operaţiuni swap.

Perioada maximă a contractului este de 12 luni între data decontării iniţiale şi data decontării finale.

Contractul prezintă avantaje întrucât permite obţinerea pe o perioadă specificată de timp a unei anumite valute de care are nevoie vânzătorul sau cumpărătorul, prin schimbul contra altei valute de care dispun, urmând ca la o dată viitoare să facă schimbul simetric, prin care fiecare obţine valuta pe care o avea înainte de operaţiunea swap, realizându-se fructificarea marjei pozitive prognozate a exista în viitor între cursul forward stabilit conform contractului swap şi cursul spot existent în acel moment pe piaţă.

Swap pe rata dobânzii

Este un instrument financiar derivat pe rata dobânzii ce presupune efectuarea, la anumite date viitoare prestabilite, a unor plăţi cu dobândă, calculate pe baza unei sume noţionale (principal).

Instrumentul se adresează clienţilor corporate, suma minimă a unui contract swap pe rata dobânzii fiind de 10.000 Euro sau echivalent, iar perioada maximă a tranzacţiei de 10 ani; datele de decontare sunt de maxim un 1 an.

La data încheierii tranzacţiei swap pe rata dobânzii se stabileşte rata de dobândă fixă, una din părţile tranzacţiei fiind „plătitorul ratei fixe”. Pe durata de viaţă a swap-ului se determină rata de dobândă variabilă pe baza ratei de referinţă de pe o anumită piaţă, asupra căreia cele două părţi au căzut de acord la data contractului (ex. LIBOR), cealaltă parte a tranzacţiei fiind „plătitorul ratei variabile”.

Pe parcursul tranzacţiei swap pe rata dobânzii nu se face nici un moment plata principalului, ci se fac numai plăţi de dobândă la valoare netă, în funcţie de evoluţia celor două rate stabilite prin contract (rata fixă şi cea variabilă); toate plăţile se fac în aceiaşi monedă ca şi principalul.

Avantajele, pentru cumpărătorul de contract swap pe rata dobânzii, decurg din posibilitatea protejării împotriva unei creşteri viitoare a ratei dobânzii şi din posibilitatea fructificării marjei pozitive prognozate între dobânzi (rata dobânzii variabile e mai mare decât rata fixă a tranzacţiei swap pe rata dobânzii).

Pentru vânzătorul de contract swap pe rata dobânzii avantajele decurg din posibilitatea protejării împotriva unei scăderi viitoare a ratei dobânzii şi posibilitatea fructificării marjei pozitive prognozate a exista în viitor dintre dobânzi (rata fixă a tranzacţiei mai mare decât rata dobânzii variabile).

Opţiuni pe cursul de schimb

Opţiunea pe cursul de schimb este un instrument financiar derivat pe cursul de schimb pus la dispoziţie pe baza unui contract în formă standardizată, prin intermediul căruia cumpărătorul unei opţiuni are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde la scadenţă o anumită valută, la un curs de schimb prestabilit, în schimbul unei prime plătite la momentul încheierii tranzacţiei de opţiune.

Produsul este adresat clienţilor corporate iar suma minimă utilizată este de 10.000 euro sau echivalent. Perioada maximă până la scadenţa unei opţiuni pe cursul de schimb de tipul call sau put este de 5 ani de la data încheierii tranzacţiei.

În cazul opţiunii de cumpărare (opţiune de call) cumpărătorul opţiunii are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra la scadenţă o anumită valută, la un curs de schimb prestabilit, în schimbul unei prime plătite la momentul încheierii tranzacţiei de opţiune. Exercitarea la scadenţă de către cumpărătorul opţiunii call a dreptului de a cumpăra creează pentru vânzătorul opţiunii call obligaţia de a vinde valuta care face obiectul respectivei tranzacţii de opţiune.

În cazul opţiunii de vânzare (opţiune put) cumpărătorul opţiunii put are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde la scadenţă o anumită valută, la un curs de schimb prestabilit, în schimbul unei sume plătite în momentul încheierii tranzacţiei de opţiune. Exercitarea la scadenţă de către cumpărătorul opţiunii put a dreptului de a vinde creează pentru vânzătorul opţiunii put obligaţia de a cumpăra valuta care face obiectul respectivei tranzacţii de opţiune.

Acest tip de tranzacţii are avantaje deoarece creează posibilitatea acoperirii riscului valutar, în sensul evitării pierderilor generate de evoluţia nefavorabilă a cursului valutar, precum şi posibilitatea obţinerii unui profit, din diferenţa dintre cursul de schimb de la scadenţa tranzacţiei pe opţiune pe cursul de schimb şi cursul de schimb prestabilit în cadrul respectivei tranzacţii de opţiune.

Opţiuni pe rata dobânzii

Este un instrument financiar derivat pe rata dobânzii, pus la dispoziţie în baza unui contract în formă standardizată, prin intermediul căruia cumpărătorul opţiunii are dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra sau de a primi de la vânzător diferenţa favorabilă dintre o rată a dobânzii variabile şi o rată a dobânzii prestabilite, în schimbul unei prime plătite la momentul încheierii tranzacţiei de opţiune.

Este un instrument financiar destinat clienţilor corporate, suma minimă ce poate fi obiectul unei tranzacţii de opţiune pe rata dobânzii fiind de 10.000 euro sau echivalent iar perioada maximă de 10 ani de la data încheierii tranzacţiei.

Avem două tipuri de opţiuni pe rata dobânzii.

Un prim tip este opţiunea de cumpărare (opţiune cap). În această situaţie, cumpărătorul opţiunii cap are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a primi la datele de decontare de la vânzător diferenţa dintre o rată a dobânzii variabile mai mare şi o rată a dobânzii prestabilite mai mică, în schimbul unei prime plătite î momentul încheierii tranzacţiei de opţiune. În condiţiile exercitării opţiunii cap, vânzătorul opţiunii cap are obligaţia de a plăti diferenţa dintre rata dobânzii variabile mai mare şi rata dobânzii prestabilite mai mică, care face obiectul respectivei tranzacţii pe opţiune.

În cazul opţiunii de vânzare (opţiune floor), cumpărătorul opţiunii floor are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a primi la datele de decontare de la vânzător diferenţa dintre o rată a vânzării variabile mai mică şi o rată a dobânzii prestabilite mai mare, în schimbul unei prime plătite la momentul încheierii tranzacţiei de opţiune. În condiţiile exercitării opţiunii floor, vânzătorul opţiunii floor are obligaţia de a plăti diferenţa dintre rata dobânzii variabile mai mică şi rata dobânzii prestabilite mai mare, care face obiectul respectivei tranzacţii de opţiune.

Avantajele unei astfel de operaţii constă în posibilitatea acoperirii riscului de rată a dobânzii, în sensul evitării pierderilor generate de evoluţia nefavorabilă a acestei rate şi posibilitatea obţinerii unui profit dintre rata dobânzii variabile şi datele de referinţă ale tranzacţiei pe rata dobânzii.

Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni de acest gen reprezintă diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni, în momentul încheierii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.

Câştigul net anual se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de operaţiuni şi se calculează pe baza declaraţiei privind venitul realizat.

Pentru tranzacţiile din anul fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:

• calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
• transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.

Veniturile din lichidarea unei persoane juridice

Lichidarea reprezintă o parte a procedurii insolvenţei instituită prin Legea nr.85 din 5 aprilie 2006.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului sindic şi va începe îndată după finalizarea inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca un ansamblu în stare de funcţionare – sau individual.

Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual cât şi în bloc, ca ansamblu funcţional

După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final, însoţit de situaţii financiare finale. După ce judecătorul sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamante în termen de 90 de zile de către cei îndreptăţiţi la aceasta vor fi depuse de către lichidator în bancă, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal.

Închiderea procedurii de lichidare se realizează de către judecătorul sindic printr-o sentinţă de închidere. Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.

Venitul impozabil realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.

Venituri neimpozabile

Venituri neimpozabile din dobânzi

Sunt venituri neimpozabile următoarele venituri din dobânzi:

• veniturile din dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente; veniturile din dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente sunt neimpozabile începând cu data de 1 ianuarie 2007;
• veniturile sub forma dobânzilor bonificate la depozitele constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ;

Alte venituri neimpozabile

Sunt neimpozabile şi următoarele categorii de venituri:

• veniturile repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc în funcţie de capitalul social deţinut;
• veniturile realizate la prima tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul «Proprietatea» de către persoanele fizice cărora le-au fost emise aceste acţiuni;
• veniturile realizate prin deţinere şi tranzacţionare a titlurilor de stat şi/sau a obligaţiilor emise de către unităţile administrativ teritoriale.