Pactele comisorii în contractele comerciale
Fără îndoială, subiectul pactelor comisorii a fost tratat, în nenumărate rânduri și din multiple perspective, în literatura de specialitate. Cu toate acestea, frecvența cu care nu doar persoanele fără studii juridice ci și un număr ingrijorător de mare de practicieni dovedesc că nu stăpânesc instituția pactelor comisorii, ne-a convins să dedicam articolul din această lună problemei pactelor comisorii, mai precis a modului în care acestea ar trebui redactate la momentul încheierii unui contract comercial.
Dorim să precizăm încă de la început că prezentul articol nu se dorește în niciun caz a fi un demers teoretic, încărcat în mod inutil de terminologie și raţionamente strict juridice, ci mai degrabă un efort cu finalitate exclusiv practică și care să ajute cititorii să evite clauzele de reziliere inutile și să insereze în contractele comerciale pe care le încheie pacte comisorii care să le fie de real ajutor în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor de către partenerii contractuali.
Prin urmare, am decis să structurăm prezentul articol în două părţi, mai precis: o scurtă prezentare teoretică a instituţiei pactelor comisorii, în special a pactelor comisorii incluse în contractele comerciale, și o analiză concisă a câtorva dintre pactele comisorii pe care le-am întâlnit pe parcursul activităţii noastre.
