Resursele umane în criză. POKER la cacealma
În iulie 2008, America era în plină criză, Europa de vest simţea efectele, România dormea liniştită. În ianuarie 2009, demni urmaşi ai personajelor lui Caragiale, românii încep să ţipe în gura mare: UITE CRIZA!
Şi ce hâdă e!, De parcă descoperiseră perpetuum mobile.
S-au cutremurat, în ordine progresivă, ziariştii, bancherii, guvernanţii, managerii şi comercianţii. Reacţiile adverse la aflarea iminenţei crizei economice au fost variaţiuni pe aceeaşi temă: noi să scăpăm, restul…
Primii au acţionat comercianţii: au majorat preţurile pentru a avea de unde să scadă, mai spre vară, când se aşteaptă lovitura de tsunami a crizei. Bancherii au îngheţat creditele, protejându-şi profiturile uriaşe şi lăsând economia românească, aflată abia la grădiniţă, să se descurce singură.
