Ceaţă fiscală deasupra GIE
În România post-revoluţionară noţiunea de “Grup de interes economic”, denumit în continuare GIE, a apărut prima oară în conţinutul art. 1 din Legea nr. 64/1995 “Privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului”, fie din eroare, fie mai degrabă ca urmare a traducerii unei astfel de legi găsite prin vecinii europeni, mai dinspre vest, fără vreo adaptare la condiţiile noastre “originale”.
Cum altfel putem să ne explicăm faptul că, deşi nu apărea pe nicăieri posibilitatea înfiinţării unui GIE, legea cu pricina prevedea cum acesta s-ar putea lichida.
Mergând în continuare pe firul GIE, începem să devenim din ce în ce mai confuzi.
Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, care reprezintă de fapt certificatul de naştere al acestei noţiuni, precizează în art. 118 alin. 2 că “grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial.”
Aşa stând lucrurile, începea să ne fie clar că acest GIE va avea contabilitate distinctă, mai ales că art. 172 prevedea “grupului de interes economic îi sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată”, iar art. 173 al aceleiaşi legi conchidea “situaţia financiară anuală a grupului de interes economic va fi întocmită după normele prevăzute pentru societatea în nume colectiv. După aprobarea de către adunarea generală a membrilor, situaţia financiară va fi depusă de administratori, în termen de 15 zile, la administraţia finanţelor publice. Un exemplar al situaţiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerţului”
Tot pentru întărirea acestei idei, art. 165 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 preciza ce se întamplă cu profitul realizat, respectiv că “acesta va fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părţi egale”.
Clar nu?
Nu mică ne-a fost însă mirarea când, după aproape nouă luni, s-a nascut “la termen” Codul fiscal, respectiv Legea nr. 571/22 decembrie 2003 care, la art. 7 alin. 1 pct. 5, prevedea că o “asociere, fără personalitate juridică este orice asociere în participaţiune, grup de interes economic, societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă distinctă, în înţelesul impozitului pe venit şi pe profit, conform normelor emise în aplicare”.
Aşadar, dacă este asociere fără personalitate juridică, atunci aplicam prevederile art. 28 alin. 1 din Codul fiscal şi “veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere”. Mai pe scurt: nu bilanţ, nu repartizare de profit, nu dividende, nu depunere la fisc şi nici la Registrul Comertului.
Şi ca să fie siguri că s-a înţeles bine ce a vrut să spună, în Ordonanţa Guvernului nr. 83/2004 de modificare şi completare a Codului fiscal a mai fost trântit şi alin. 3 – fiindcă înainte nu erau decat 2 alineate – însă absolut identic cu alin. 1. Să fie o greşeală sau s-a dorit a se remarca faptul că şi Guvernul, aşa mic cum era el, avea un cuvânt de spus, chiar dacâ era identic cu al Parlamentului (Senat şi Camera Deputaţilor) care semnase Legea nr. 571/2003?
Aşadar, dacă ar fi să ţinem seama de aceasta ultimă explicaţie, ar trebui să o ignorăm pe prima, deşi ambele legi nu au nicio modificare legată de acest aspect, ele fiind perfect valabile.
Şi intrebarea finală: noi ce aplicăm, prevederile Legii nr. 161/2003 sau ale Legii nr. 571/2004, fiindcă cele două sunt absolut contradictorii?
Dacă vreunul dintre cititori găseşte din întâmplare răspunsul pierdut la această întrebare este rugat să anunte deîndată redacţia, departamentul “obiecte pierdute”. Se oferă recompensă!
