Contractul de factoring

av. Raluca Vasiliu

office@consultingreview.ro

Suntem o societate ce deţine creanţe ce provin din livrări de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii. În cazul în care întâmpinăm greutăţi în recuperarea acestor creanţe, este factoringul un instrument potrivit pentru activitatea societăţii? Ce tip de contract putem încheia?

Marian Georgescu, Bucureşti

Contractul de factoring este un contract comercial prin care o parte, numită aderent, trans­feră în proprietate o anumită categorie a creanţelor sale unei alte părţi, numită factor, care îşi asumă obligaţia ca în schimbul unui comision să achite aderentului valoarea lor, subrogându-se aderentului în toate drepturile pe care acesta le are asupra debitorilor referitoare la creanţele cedate și pe care urmează să le încaseze.

Factoringul constă în posibilitatea de a ceda o parte din creanţe sau a le ceda în totalitatea lor unei instituţii specializate în operaţiuni de acest gen, pe baza unui contract de factoring, în schimbul cedării unui comision.

Din perspectiva serviciilor incluse, factoringul este definit ca un produs financiar complex care combină creditarea, asumarea riscului de neîncasare a creanţelor, servicii de urmărire şi încasare a creanţelor, precum şi evidenţa contabilă a creanţelor.

Factoringul este nu doar o tehnică de finanţare în faza de postlivrare, ci şi una de transformare în lichidităţi a creanţelor rezultate în urma livrării bunurilor sau a prestării serviciilor.

Ca instrument juridic destinat să ajute accelerarea operaţiunilor de finanţare a producţiei materiale, ce foloseşte procedeul de vânzare prin negocierea creanţelor garantate, contractul de factoring se înscrie în categoria contractelor comerciale sinalagmatice, consensuale, oneroase şi cu executare succesivă.

Participanţi

La operaţia complexă de factoring participă aderentul, care este un producător–vânzător de mărfuri, un prestator de servicii sau un executant de lucrări; factorul, care este un stabiliment financiar; clienţii aderen¬tului – cumpărători de mărfuri sau beneficiari ai prestaţiilor de servicii ori executării de lucrări.

În fapt, aderentul care sau a vândut marfa, sau a prestat servicii, sau a executat lucrări unor beneficiari, cedează creanţele astfel re¬zultate – materializate în facturi – unui factor, în schimbul unui comision. Factorul plăteşte creanţele acceptate de la aderent, urmând să le încaseze la scadenţă de la debitorii acestuia. El îşi asumă deci atât riscul insolvabilităţii acestor debitori, cât şi al neachitării la termen de către aceştia. Prin preluarea în proprietate a creanţelor acceptate, factorul se subrogă aderentului în toate dreptu¬rile acestuia faţă de debitorii cedaţi.

Esenţa factoringului constă în transmiterea creanţei către factor, transmitere care se realizează pe calea subrogaţiei convenţionale, în temeiul căreia factorul dobândeşte proprietatea creanţelor transmise de aderent, împreună cu toate drepturile şi garanţiile grefate pe acestea, pierzând totodată acţiunea în regres împotriva aderentului care a fost plătit. Această subrogare nu cere condiţii de formă deosebite, ci doar notificarea ei în orice mod debitorului, spre a o face opozabilă şi acestuia.

Beneficii

În această operaţiune, interesul major îl are aderentul care, prin tehnica de factoring, este plătit mai repede şi, în plus, este ferit de riscul insolvabilităţii clienţilor săi, sau al întârzierii din partea acestora în plata creanţelor.

Factorul este interesat în operaţia de factoring pentru că per¬cepe un comision, de regulă mai important decât o dobândă practicată asupra creditului şi, în plus, creditul avansat în ultimă instanţă aderen¬tului este garantat cu toate garanţiile pe care le avea acesta asupra clien¬ţilor săi, întrucât are loc o subrogare a factorului în poziţia aderentului faţă de debitorii cedaţi.

Derulare

Ca modalitate tehnică de efectuare a plăţii, de regulă, facturile se prezintă la anumite intervale convenite, cu un borderou pe care sunt înscrise toate facturile din perioada considerată, cu toate garanţiile lor şi documentele justificative, ca şi declaraţia aderentului că transmite factorului în plină proprietate creanţele respective care reprezintă preţul prestaţiilor furnizate şi acceptate de clienţi şi că plata acestora trebuie să se facă în mâna factorului.

Pentru plata valorii facturilor cedate, factorul deschide la dispoziţia aderentului un cont curent, reînnoit priodic, în care este prevăzut pentru fiecare client agreat un credit de un anumit plafon. Contul curent este creditat de factor cu toate creanţele primite spre încasare şi debitat cu comisionul.

Pe baza informaţiilor privind posibilităţile de plată ale creanţelor aderentului, factorul determină pentru fiecare client plafonul de credit, garantând creanţele în limitele acestui plafon, iar în calitate de creditor / finanţator al aderentului, factorul plăteşte aderentului facturile acceptate la încasare din momentul primirii facturilor şi a borderourilor.

Aderentul este ţinut prin contract de responsabilitatea pentru operaţiunile în afara garanţiei, apărute ca urmare a depăşirii plafonului clientului, cât şi pentru alţi clienţi decât cei stabiliţi prin contractul de factoring, pentru care factorul a acceptat încasarea facturilor. De asemenea, aderentului îi revine responsabilitatea şi în cazul reclamaţiilor privind aspectele tehnice sau comerciale ale loturilor de mărfuri livrate.