Cum se apreciază
îndeplinirea cerinţelor minime?
Marius Niculescu, Bucureşti
Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, vă propun să pornim de la ipoteza următoare: prin Fişa de date a achiziţiei s-a stabilit ca cerinţă minimă de calificare la procedura de atribuire prezentarea de către ofertanţi a unui nivel al solvabilităţii patrimoniale de 30 % la finele anului 2007.
În cazul în care o ofertă este depusă de un grup de operatori economici asociaţi în vederea participării la procedura de atribuire, întrebarea care trebuie formulată este următoarea: fiecare dintre aceşti operatori trebuie să prezinte un nivel al solvabilităţii patrimoniale de 30% sau este suficient ca doar unul dintre membrii asocierii să îndeplinească această cerinţă?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să formulăm o alta. Sunt aplicabile în situaţia de faţă dispoziţiile art. 186 alin. (3) din OUG nr. 34/2006?
Potrivit acestui text normativ, “atunci când un grup de operatori economici depune ofertă/candidatură comună, situaţia economică şi financiară se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului [...]”.
În lumina principiului juridic al interpretării restrictive a legii, considerăm că dispoziţiile legale sus-menţionate sunt inaplicabile pentru aprecierea îndeplinirii indicatorilor financiari ai operatorilor economici asociaţi.
Astfel, solvabilitatea patrimonială a unei societăţi comerciale, ca şi lichiditatea generală, reprezintă un indicator financiar care reflectă o situaţie de fapt existentă la un anumit moment pentru fiecare societate.
Acestă situaţie de fapt, reflectată prin indicatorii financiari, trebuie să existe, la nivelul solicitat de autoritatea contractantă prin documentaţia de atribuire, pentru toate societăţile care participă la o astfel de procedură, indiferent de modul cum participă, în asociere sau nu, pentru a nu fi încălcate principiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 34/2006, în special cel al tratamentului egal.
Solvabilitatea patrimonială nu face parte din categoria de resurse financiare care pot fi transferate sau demostrate prin cumul (cum ar fi fondurile necesare pentru îndeplinirea contractului, avansate de achizitor până la momentul recuperării acestora de la autoritatea contractantă).
Astfel, atât solvabilitatea patrimonială, cât şi lichiditatea generală sunt caracteristici proprii ale ofertanţilor. Fiind apreciate exclusiv pentru trecut, acestea nu pot fi în nici un caz calculate pentru viitor. Astfel, este neîndoielnic faptul că demonstrarea prin cumul a situaţiei economice şi financiare se poate realiza numai atunci când cerinţa ce se solicită a fi îndeplinită se referă la resurse financiare, iar nu la indicatori financiari.
Acordarea de către legiuitor a posibilităţii operatorilor economici de a-şi demonstra situaţia economică şi financiară prin cumul se referă în mod logic la situaţia în care respectivele resurse pot fi transmise, respectiv utilizate în comun, în scopul executării contractului de achiziţie publică. Solvabilitatea patrimonială a unui ofertant nu este în nici un caz o resursă, ci o situaţie de fapt, existentă la un moment dat şi apreciată exclusiv pentru trecut.
Prin urmare, nivelul de solvabilitate patrimonială solicitat de autoritatea contractantă trebuie să fie îndeplinit de către fiecare operator economic în parte, neputând fi admisă posibilitatea cumulării solvabilităţii în cadrul unei asocieri de operatori economici. De asemenea, este exclusă varianta calculării solvabilităţii patrimoniale ca o medie a solvabilităţii a două sau mai multe societăţi comerciale.
De asemenea, este inacceptabilă posibilitatea ca un operator economic să îndeplinească în numele altui operator economic cerinţa prezentării unei anumite valori pentru un indicator financiar care se calculează separat, pe baza datelor contabile proprii ale fiecarei societăţi comerciale şi care nu poate fi transmis între participanţii la o procedură de achiziţie publică.
Prin urmare, nu poate fi considerată calificată să participe la o procedura de achiziţie publică o asociere de doi operatori economici pe considerentul că doar unul dintre aceştia îndeplineşte cerinţele minime de calificare solicitate de autoritatea contractantă.
ÎN CONCLUZIE, se impune ca dispoziţiile art. 186 alin. (3) din OUG nr. 34/2006 să fie interpretate restrictiv.
Astfel, demonstrarea prin cumul a situaţiei economice a ofertanţilor la procedura de atribuire se referă exclusiv la dovada existenţei unor resurse care pot fi utilizate în comun, pe viitor, de către membrii unui grup de operatori economici, și nu la indicatorii financiari (apreciaţi pentru trecut) ai acestor operatori.
