TVA. Autofacturarea

Ana Dincă

Managing Partner

Audit One

Autofacturarea reprezintă o modalitate atipică de înregistrare tva pentru operaţiuni impozabile, fără să se facă plata efectivă a acesteia.
Numai persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să emită facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor din Codul fiscal.
Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim atipic în sensul că nu generează venituri în contabilitatea persoanei emitente.
Factura fiscală se emite numai dacă operaţiunile în cauză sunt taxabile şi numai în scopul taxei pe valoarea adăugată.
Completarea acestor facturi derogă de la normele legale privind circulaţia şi modul de completare a facturilor fiscale.
Informaţiile din factura fiscală emisă prin autofacturare se înscriu şi în jurnalele pentru cumpărări şi în jurnalele pentru vânzări şi sunt preluate corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.

Conform prevederilor Codului fiscal, autofacturarea este prevăzută în următoarele situaţii:

1.Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către sine

2.Depăşirea plafoanelor stabilite de lege pentru operaţiunile legate de acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege

3.Transferurile efectuate în al-te state membre

4.Dacă, până cel mai târziu în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, persoana impozabilă obligată la plata taxei nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator;

Baza legală: Art. 155 alin. 2 şi 4, art. 1551 alin. 1 din Codul fiscal şi pct. 6 alin. 12 coroborat cu pct. 70 alin. 3 din Normele de aplicare a Codului fiscal

Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către sine

Livrarea către sine se referă la următoarele operaţiuni care, potrivit legii, sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată:

a) Preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
b) Preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital, pentru a fi utilizate în scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la data achiziţiei;
d) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţia celor care nu sunt considerate livrări de bunuri (cele distruse ca urmare a unor calamităţi, stocuri degradate calitativ, perisabilităţile)

Baza legală: Art. 1251 alin. 1 pct. 16 coroborat cu art. 128 alin. 4 din Codul fiscal

Prestarea către sine se referă la următoarele operaţiuni care, potrivit legii, sunt asimilate prestărilor de servicii efectuate cu plată:

a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parţial;
b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit pentru uzul personal al angajaţilor săi sau pentru uzul altor persoane.

Baza legală: Art. 1251 alin. 1 pct. 24 coroborat cu art. 129 alin. 4 din Codul fiscal

Autofactura pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine trebuie emisă numai dacă operaţiunile în cauză sunt taxabile şi numai în scopul taxei, avându-se în vedere următoarele elemente minime:

Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (1) lit. b) - e) şi g) şi ale art. 151, trebuie să autofactureze, până cel mai târziu în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.
Autofactura trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
a) un număr de ordine secvenţial şi data emiterii autofacturii;
b) denumirea/numele şi adresa părţilor implicate în operaţiune;
c) codul de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzut la art. 153 sau, după caz, la art. 1531, al persoanei care emite autofactura;
d) data faptului generator, în cazul unei achiziţii intracomunitare;
e) elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) lit. j);
f) indicarea, pe cote, a bazei de impozitare şi suma taxei datorate;
g) numărul sub care este înscrisă autofactura în jurnalul de cumpărări, în registrul pentru nontransferuri sau în registrul bunurilor primite, pentru bunurile mobile corporale, transportate dintr-un alt stat membru în România, pe care persoana impozabilă trebuie să le completeze, conform art. 156 alin. (4).
La primirea facturii persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.

Baza legală: Pct. 70 alin. 1 şi 2 din Normele de aplicare a Codului fiscal

Pentru prestările de servicii efectuate de prestatori stabiliţi în străinătate pentru care beneficiarul are obligaţia plăţii TVA, nu mai este necesară autofacturarea în situaţia în care se primeşte factura emisă de furnizor/prestator în termenul prevăzut de lege. Pentru aceste servicii beneficiarul va calcula şi înregistra TVA aferentă atât ca taxă colectată cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Contabil, beneficiarul va efectua în cursul perioadei fiscale înregistrarea: 4426 = 4427, cu suma taxei aferente.

Baza legală: Art. 157 alin. 2 din Codul fiscal şi pct. 82 alin. 4 din Normele de aplicare a Codului fiscal

Informaţiile din factura emisă prin autofacturare în cazul livării de bunuri sau prestării de servicii către sine, se înscriu în jurnalele pentru vânzări şi sunt preluate corespunzător în decontul de taxă, ca taxă colectată.

Depăşirea plafoanelor stabilite de lege

Depăşirea plafoanelor stabilite de lege pentru operaţiunile legate de acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege reprezintă cea de a doua situaţie care impune autofacturarea.

Operaţiunile legate de acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege sunt considerate livrări de bunuri efectuate cu plată, respectiv sunt taxabile, dacă plafoanele stabilite prin Codul fiscal sunt depăşite.

De asemenea, utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei impozabile, ca parte a unei prestări de servicii efectuate în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege, este considerată prestare de servicii efectuată cu plată, respectiv taxabilă dacă plafoanele stabilite sunt depăşite.

Prevederile referitoare la plafoanele aplicabile pentru acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol etc. se aplică şi în cazul prestărilor de servicii efectuate în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol etc.

Încadrarea în plafoanele mai sus menţionate se determină pe baza datelor raportate prin situaţiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările, acţiunile de mecenat sau alte acţiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar.

Depăşirea plafoanelor constituie livrare de bunuri/prestare de servicii cu plată şi se colectează taxa, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor care depăşesc plafoanele.

Taxa colectată aferentă depăşirii se calculează şi se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile financiare anuale.

În cazul depăşirii plafoanelor stabilite în Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA au obligaţia să întocmească autofactura numai în scopuri de TVA.

Autofactura va cuprinde aceleaşi informaţii ca în cazul livrării de bunuri/prestării de servicii către sine numai ca la rubrica “Cumpărător” va cuprinde numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile

În cazul bunurilor/serviciilor acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, în loc de denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate menţiona, după caz: depăşire plafon protocol, sponsorizare sau mecenat.

Baza legală: Baza legală: Art. 128 alin. 8 lit. f şi art. 129 alin. (5) lit. a din Codul fiscal coroborate cu pct. 6 alin. 11 şi 12, pct. 7 alin. 6 şi pct. 70 alin. (3) din Normele de aplicare a Codului fiscal

Transferurile efectuate în alte state membre

Transferul reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice.

Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată, respectiv este taxabil, cu excepţia nontransferurilor prevăzute de lege.

Baza legală: Art. 128 alin. 10 şi 11 din Codul fiscal

Transferul cuprinde operaţiuni care nu presupun o tranzacţie, deoarece nu implică decât persoana impozabilă care realizează transportul sau expedierea de bunuri aparţinând activităţii sale economice, dintr-un stat membru în alt stat membru, în vederea realizării de activităţi economice în statul membru de destinaţie.

Transferul este o operaţiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată de bunuri, fiind obligatoriu să fie respectate toate condiţiile şi regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă.

Baza legală: Pct. 6 alin. 13 din Normele de aplicare a Codului fiscal

Persoana înregistrată sau care ar fi fost obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, este obligată să emită facturi prin autofacturare, pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru.

Factura se emite numai în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea următoarelor informaţii:

a) numărul autofacturii va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b) data emiterii;
c) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile, la rubrica furnizor;
d) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care realizează transferul, precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile.
e) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ca plătitor de TVA, ale reprezentantului fiscal, în cazul în care persoana care realizează transferul nu este stabilită în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România;
f) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute de lege, în definirea bunurilor în cazul transferului de mijloace de transport noi;
g) data la care au fost transferate bunurile;
h) valoarea bunurilor transferate;

Baza legală: Pct. 71 din Normele de aplicare a Codului fiscal

Persoana impozabilă nu se află în posesia facturii

Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei, trebuie să autofactureze, până cel mai târziu în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se afla în posesia facturii emise de furnizor/prestator.

Autofactura prevăzută trebuie să cuprindă următoarele informaţii:

a) un număr de ordine secvenţial şi data emiterii autofacturii;
b) denumirea/numele şi adresa părţilor implicate în operaţiune;
c) codul de înregistrare în scopuri de TVA, al persoanei care emite autofactura;
d) data faptului generator, în cazul unei achiziţii intracomunitare;
e) elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) lit. j);
f) indicarea, pe cote, a bazei de impozitare şi suma taxei datorate;
g) numărul sub care este înscrisă autofactura în jurnalul de cumpărări, în registrul pentru nontransferuri sau în registrul bunurilor primite, pentru bunurile mobile corporale, transportate dintr-un alt stat membru în România, pe care persoana impozabilă trebuie să le completeze.

La primirea facturii emise de furnizor/prestator persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.

Baza legală: Art. 1551 alin. 1, 2 şi 3 din Codul fiscal

Alte informații

Informaţiile din factura emisă prin autofacturare corespunzător transferurilor efectuate în alte state, se înscriu în jurnalele pentru vânzări şi sunt preluate corespunzător în decontul de taxă.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este peste plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, astfel cum este stabilit la titlul II „Impozitul pe profit” al Codului fiscal.
Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie din cifra de afaceri determinată potrivit art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
Prin bunuri acordate în mod gratuit potrivit destinaţiilor prevăzute de lege se înţeleg destinaţii cum sunt, de exemplu: masa caldă pentru mineri, echipamentul de protecţie, materiale igienico-sanitare acordate obligatoriu angajaţilor în vederea prevenirii îmbolnăvirilor. Plafonul până la care nu sunt considerate livrări de bunuri cu plată este cel prevăzut prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri.

În categoria transferurilor se cuprind operaţiuni precum:

transportul/expedierea din România a bunurilor importate de persoana impozabilă în alt stat membru în lipsa unei tranzacţii în momentul expedierii,
transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut în respectivul stat membru,
alte operaţiuni care iniţial au constituit nontransfer, dar ulterior s-au transformat în transfer.

Arhiva revistei tipărite

Revista online