Câteva considerații pe marginea modificărilor foarte recente ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
În data de 7 Iulie 2009 a fost adoptată Legea nr. 277/2009, privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
La prima vedere, Legea nr. 277/2009, publicată în Monitorul Oficial din data de 14 iulie 2009, și care a intrat în vigoare 3 zile mai târziu, în data de 17 iulie 2009, aduce un număr considerabil de modificări Legii nr. 85/2006 (Legea insolvenţei).
La o privire mai atentă însă, numărul mare de articole modificate de noul act normativ nu aduce tot atâtea schimbări esenţiale ale procedurii propriu-zise de insolvenţă, ci mai degrabă tinde să unifice și să clarifice din punct de vedere terminologic prevederi deja existente (cu unele limitări la care ne vom referi în continuare), a căror formulare nu este dintre cele mai fericite.
Am ţinut să precizăm acest lucru întrucât, spre surprinderea noastră, parte dintre ajustările terminologice și de formulare a prevederilor legale au fost prezentate de către mass-media de afaceri ca fiind modificări ale regimul juridic pe care trebuie să îl urmeze, de exemplu, creanţele pretinse de creditorii urmăritori. Ne vom referi la unele dintre aceste "modificări" pe larg, în cele ce urmează.
Nu ne propunem ca prin prezentul articol să trecem în revistă în mod exhaustiv modificările recente aduse Legii insolvenţei prin Legea nr. 77/2009. Un asemenea demers, cu o considerabilă încarcătură tehnico–juridică, nu ar prezenta, credem noi, utilitate practică pentru cititorii Consulting Review. În schimb, ne vom referi la doar câteva dintre prevederile legale apte să atragă schimbări, mai mult sau mai puţin semnificative, în desfășurarea procedurii de insolvenţă, sau la unele “noutăţi” care, credem, nu aduc în mod necesar clarificările sau îmbunătăţirile pe care îndeobște le așteptăm de la o nouă reglementare, venită dupa “testarea” funcţionării legii în viaţa juridică.
