Despre "falimentul personal"
dr. av. Aurel Teodor Moldovan, av. Oana Lazăr, av. Ana-Maria Vulpe
Falimentul în România
În România, în anul 2009 a fost introdus un tip de impozit şi anume impozitul forfetar. În cazul acestui tip de impozit, valoarea acestuia este stabilită ca suma globală şi invariabilă care nu ţine cont de valoarea individuală a resurselor financiare ale companiei. Sistemul forfetar implică stabilirea unor sume fixe de plată către buget, indiferent de volumul veniturilor sau al cheltuielilor, acesta fiind aplicabil doar la impozitul pe profit, nu şi la TVA.
Introducerea unui asemenea tip de impozit nu este propice într-o perioadă de criză, deoarece mii de firme care oricum se chinuie sa supravieţuiască vor da faliment amplificând şomajul.
În privinţa dizolvărilor voluntare, comparativ cu aprilie 2008, în perioada 1 – 30 aprilie 2009 numărul acestora a înregistrat o creştere de 514,4%, de la 305 la 1.569. (Conform ONRC)
Cele mai multe suspendări de firme au fost realizate, în aprilie 2009, în domenii precum: comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi de uz gospodăresc – 1.198 firme şi tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor - 782 firme, după codul CAEN reviziuit 1. În timp ce după codul CAEN revizuit 2, luna trecută au fost suspendate 3.710 firme ce activau în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor; 1.388 de firme cu domeniu de activitate în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice şi 1.065 de firme din construcţii.
Ne raliem opiniei lui I.N. Finţescu conform căreia falimentul reprezintă totalitatea normelor de drept substan-țial şi de drept procedural prin care se organizează apărarea în comun a creditorilor unui comerciant în încetare de plăţi în scopul de a lichida patrimoniul acestuia şi de a repartiza între ei ceea ce va rezulta până la concurenţa creanţelor lor.
Falimentul reprezintă ceva negativ pentru reputaţia unui comerciant. Falimentul dăunează atât persoanei falite cât şi creditorilor săi, deoarece aceştia îşi recuperează creanţele din lichidarea averii debitorului.
Procedura falimentului se aplică pentru evitarea sustragerii debitorului creditorilor săi şi pentru asigurarea şi ordonarea distribuţiei între creditori a valorilor existente în patrimoniul comerciantului debitor. Procedura falimentului este o modalitate de executare silită a debitorului.
