A face sau a nu face…
afaceri cu statul
- Cititorul trebuie să fie informat încă de la început că întrebarea din titlu va rămâne a fi una retorică.
- Cu toate că în rândurile de mai jos nu vom fi rezolvat dilema, autorul speră ca acest articol să vă ofere elemente pentru a lua propria dvs. decizie în ceea ce priveşte lucrul cu statul.
Statul este unul dintre cei mai mari cumpărători din România – potrivit unor estimări neoficiale, volumul total al achiziţiilor publice finanţate de la bugetul de stat sau bugetele locale în 2008 va fi de aproximativ 66 miliarde de RON, sau aproximativ 17 miliarde de Euro. Pentru 2008, se vor adăuga, spun surse guvernamentale, încă aproape 9 miliarde de RON, sau 2,5 miliarde de Euro, din fondurile europene post-aderare, din care o mare parte vor fi atribuite folosind legislaţia de achiziţii publice sau proceduri simplificate apropiate de aceasta. „Statul” înseamnă însă aproximativ 17.000 de cumpărători, mai mici sau mai mari, din care doar 10.000 sunt înscrişi în site-ul www.e-licitatie.ro, singurul loc unde se pot publica în mod legal anunţurile şi invitaţiile de participare la procedurile de achiziţii publice.
Ce cumpără statul?
- Produse, cum ar fi: calculatoare, software, aparatură de laborator, motoare electrice, carne, medicamente, autocisterne pentru transport produse petroliere, lemn de foc, hârtie de scris, borduri, pavele s.a.
- Servicii, cum ar fi: consultanţă, audit, proiectare, pază şi protecţie, organizare de evenimente, dirigenţie de şantier, colectare de deşeuri, toaletare arbori, dezafectare reactor nuclear de cercetare s.a.
- Lucrări, cum ar fi: pasarelă peste un lac, consolidare baraj, diguri, sisteme de alimentare cu apă potabilă, sisteme de canalizare, asfaltare de drumuri, realizarea de spaţii verzi, supraetajare construcţii s.a.
Toate exemplele de mai sus sunt inspirate din proceduri reale, publicate pe www.e-licitatie.ro, în luna mai 2008.
A participa sau nu?
În rândul firmelor private, părerile sunt împărţite când se discută despre a face afaceri cu statul, adică despre a participa la proceduri de achiziţii publice. Dacă nu luăm în calcul firmele care, din cauza obiectului de activitate nu au de ales, pentru că doar statul le poate cumpăra produsele, serviciile sau lucrările, sau statul este cel mai mare cumpărător (de exemplu, pentru proiectarea de drumuri şi poduri sau comercializarea de autobuze urbane de călători), restul societăţilor comerciale fie au prins „gustul” lucrului cu statul, fie sunt foarte reţinute când se vorbeşte despre „licitaţii”.
Cererea de produse, servicii şi lucrări din partea statului este în creştere continuă, odată cu majorarea procentului din Produsul Intern Brut afectată achiziţiilor publice. Mai mult, începe să se diversifice şi să fie din ce mai sofisticată gama de produse, lucrări sau servicii; în 2008, spre exemplu, s-au achiziţionat servicii de realizare de hărţi de zgomot, de cercetare de piaţă în domeniul produselor ecologice, de consultanţă în vederea listării la bursă.
Pe de altă parte, concurenţa din mediul privat va face ca unele firme, în căutare de noi pieţe, să se reorienteze către sectorul public. Acest lucru nu poate decât să fie benefic, pentru că o concurenţă reală în piaţa de achiziţii va determina şi cumpărătorii să se profesionalizeze.
Până la acel moment, să vedem pe scurt care ar fi avantajele şi dezavantajele participării firmelor în proceduri de achiziţii publice.
Avantaje
- Concurenţă mai redusă – mai puţine firme interesate să lucreze cu statul în acest moment
- Documentele de planificare în achiziţii publice pot contribui la o planificare mai bună a activităţii de ofertare
- Aceleaşi reguli pentru toate instituţiile statului
- Formulare similare indiferent de obiectul achiziţiei
- Instrument unic de informare privind achiziţiile, accesibil gratuit
- Avantaje pentru IMM-uri
- Există instrumente care permit o relaţie de afaceri pe termen mai lung cu o instituţie publică – acordul cadru sau sistemul de achiziţie dinamic
- Statul plăteşte întotdeauna
- Statul nu dă faliment niciodată
- Acces la pieţe internaţionale de achiziţii publice – regulile sunt la fel în toate statele Uniunii Europene
Dezvantaje
- Legislaţie stufoasă şi în continuă modificare
- Percepţia că procedura este foarte complicată şi greu de înţeles
- Interpretări foarte stricte ale legii de către cei care derulează proceduri
- Percepţia de corupţie în achiziţii („licitaţii trucate”)
- Folosirea predominantă a criteriului de atribuire “preţul cel mai scăzut”
- Costuri ridicate de ofertare: numeroase documente cerute, formalităţi excesive, uneori inutile
- Sunt solicitate informaţii care pot constitui proprietate intelectuală sau know-how al firmelor
- Caiete de sarcini, în mule cazuri greşit întocmite
- Birocraţie în relaţia cu autorităţile contractante
- Libertate mică de negociere cu cumpărătorul
- Plăţi întârziate
