Argumente pentru
o modificare legislativă
- Din ciclul:
Propuneri de modificări legislative - Subiectul:
De ce considerăm că ar trebui ca amortizarea aferentă reevaluărilor la imobilizările complet amortizate să fie deductibilă
Preambul
În Codul fiscal, art. 21 alin. (1), se precizează că “pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile” (în practică acest paragraf se aplică limitat, după aprecierea celor care au emis normele de aplicare la Codul fiscal)
În art. 715 din H.G. nr. 44/2003 referitoare la Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, respectiv în explicitarea art. 24 alin. (15) se precizează că: “nu se recuperează prin intermediul amortizării fiscale reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianua-rie 2004 la mijloacele fixe amortizabile care nu mai au valoare fiscală rămasă neamortizată la data reevaluării.”
Paragraful 41 din IAS 16, revizuit, stipulează că ”valoarea amortizabilă a unui element de terenuri şi mijloace fixe trebuie alocată în mod sistematic pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului” iar paragraful 42 completează: “o cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea activului depăşeşte valoarea sa contabilă”
Aşadar trei texte cu prevederi necorelate.
Întrucât o normă internaţională (IAS) contravine unei norme naţionale (Norme la Codul fiscal) logic ar fi să primeze norma internaţională sau măcar Legea nr. 571/2003, modificată, care statutează principii, neinterpretate de nimeni.
Raţionament
Spun “normal” şi am în vedere următorul argument.
Atât timp cât o imobilizare corporală, chiar complet amortizată, contribuie la obţinerea unui venit impozabil, conform art. 24 din Codul fiscal ar fi logic să fie recunoscută şi cheltuiala aferentă, respectiv amortizarea.
Potrivit IAS 16 “Imobilizări corporale”, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin amortizarea ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate, din depreciere.
Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
Astfel, cu ocazia inventarierii anuale specialiştii ar trebui să răspundă la două întrebări:
- care este valoarea justă a fiecărei imobilizări corporale, inclusiv a celor complet amortizate, care se folosesc în continuare;
- care este noua durată de viaţă estimată, inclusiv pentru imobilizările corporale complet amortizabile.
Studiu de caz comparativ
O companie A, deţine în activul său o clădire, complet amortizată la data de 31.12.2006, înregistrată la valoare de inventar cu suma de 300.000 lei.
În anul 2007 şi 2008 ea a fost închiriată pentru suma de 7.000 lei/lună, plus TVA.
Conform art. 141 alin. (2), lit. f), operaţiunea de închiriere este scutită de TVA însă compania A şi-a exprimat opţiunea pentru plata TVA, conform art. 141 alin. (3).
Pentru o mai bună înţelegere a subiectului, presupunem că această companie nu mai înregistrează alte venituri şi nici alte cheltuieli, iar managementul a hotărât ca rezultatul final să fie distribuit ca dividende.
Pentru comparabilitate, considerăm că la sfârşitul anului 2006, cu ocazia inventarierii, s-a apreciat că valoarea justă a acesteia este de 350.000 lei şi se estimează o durată de viaţă de încă 2 ani.
Aşadar, dacă s-ar fi permis reevaluarea acestei clădiri (şi diferenţa faţă de valoarea contabilă iniţială să fie amortizată pe durata de viaţă estimate de încă 2 ani) la sfârşitul celor doi ani valoarea de 50.000 lei, reprezentând reevaluarea, s-ar fi înregistrat la “Alte rezerve”, contribuind astfel la creşterea capitalurilor proprii ale companiei.
Consecinţe ale aplicării normei juridice interne actuale (Norme la Codul fiscal), care impozitează venitul realizat de o imobilizare complet amortizată, dar nu recunoaşte cheltuiala aferentă:
- se majorează artificial profitul cu 50.000 lei
- timulează consumul (prin majorarea dividendelor)
- contribuie la decapitalizarea societăţii, prin plata unor impozite calculate la o bază nereală (impozit pe profit şi pe dividende care totalizează 9.280 lei)
- diminuează fluxul de trezorerie cu 50.000 lei
Consecinţe ale aplicării corecte a IAS, respectiv admiterea reevaluării imobilizărilor complet amortizabile şi considerarea amortizării lor ca deductibilă
- nu se majorează artificial profitul cu 50.000 lei
- creşte capitalizarea companiei cu 50.000 lei prin creşterea capitalurilor proprii
- se îmbunătăţeşte fluxul de trezorerie cu 50.000 lei.
