Despăgubirile încasate de la societăţile de asigurare

În cazul operaţiunilor de asigurare, societăţile de asigurare realizează operaţiuni scutite de TVA iar agenţii economici despăgubiţi reprezintă beneficiari ai unor operaţiuni scutite de TVA. Astfel, pentru societăţile de asigurare, despăgubirile sunt operaţiuni scutite de TVA la “intrare”, pentru care nu vor colecta TVA asupra despăgubirilor încasate.

O societate comercială poate încasa despăgubiri de la societăţile de asigurare:

• pentru bunuri parţial deteriorate sau degradate din diverse cauze şi care necesită unele reparaţii, după care pot fi utilizate;
• pentru bunuri complet distruse sau degradate, care nu mai pot fi utilizate, ori dispărute din cauze de forţă majoră sau calamităţi naturale, precum şi pentru bunuri pierdute ori furate, dovedite legal;
• pentru bunuri complet distruse sau degradate, ori dispărute din alte cauze decât de forţa majoră sau calamităţi naturale, care nu mai pot fi utilizate.

În continuare vom analiza fiecare speţă în parte.

Speţa 1

Bunuri parţial deteriorate sau degradate din diverse cauze şi care necesită reparaţii, după care pot fi utilizate

Dacă reparaţia este efectuată în ateliere proprii de persoana care este proprietara bunului, sau de utilizator ori societatea de leasing care a finanţat achiziţia de bunuri, în cazul contractelor de leasing, se procedează astfel:

• se deduce TVA aferentă cumpărărilor de bunuri şi servicii necesare efectuării reparaţiei realizate în ateliere proprii (temeiul legal: art. 145-147 din Codul fiscal);
• se întocmeşte un deviz care cuprinde lucrările efectuate şi materialele utilizate, fără TVA, care se deduce, pe baza căruia societatea de asigurare va face plata despăgubirii (temeiul legal: art. 145-147 din Codul fiscal).

Dacă reparaţia este efectuată de către o altă societate, alta decât cea care este proprietara bunului (sau utilizator sau societate de leasing), în funcţie de înţelegerile dintre societăţile de asigurare şi asiguraţi pot apare următoarele situaţii:

a) societatea care face reparaţia poate fi plătită direct de societatea de asigurare, fără să se realizeze decontări şi prin societatea care deţine bunul, situaţie în care aceasta din urma nu înregistrează nici un fel de fluxuri financiare legate de operaţiunea respectivă;

b) reparaţia poate fi facturată către societatea care deţine bunul de către societatea care realizează reparaţia, situaţie în care pentru a obţine despăgubirea de la societatea de asigurare proprietarul va depune originalul facturii de reparaţii la societatea de asigurare şi nu va deduce TVA din factura de reparaţii. În acest caz, societatea de asigurare despăgubeşte deţinătorul bunului, inclusiv TVA din factura de reparaţii. (temeiul legal: pct. 46 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal);

c) dacă societăţile de asigurare acceptă copii de pe facturi, plătesc despăgubiri fără să acopere şi TVA din facturile de reparaţii în relaţia cu firmele care sunt înregistrate ca plătitori de TVA, deoarece acestea pot deduce taxa din facturile respective (temeiul legal: art. 145-147 din Codul fiscal).

În practică, între societăţile de asigurare şi firmele înregistrate ca plătitori de TVA pot există înţelegeri potrivit cărora nu este necesară prezentarea facturilor originale.

Atenţie! În toate cazurile, indiferent dacă despăgubirea este acordată inclusiv sau exclusiv TVA, societatea care primeşte despăgubirea nu trebuie să colecteze TVA aferentă asigurării!

Speţa 2

Bunuri complet distruse sau degradate, care nu mai pot fi utilizate, ori dispărute din cauze de forţă majoră sau calamităţi naturale, precum şi bunuri pierdute sau furate, dovedite legal

Societăţile asigurate încasează despăgubiri pentru daune totale dacă bunul este distrus în întregime şi nu mai poate fi utilizat sau dacă a dispărut sau a fost pierdut din cauze de forţă majoră sau calamităţi naturale (inundaţii, războaie, revoluţii, incendii la care pompierii au constat că sunt datorate exclusiv din alte cauze decât eroarea umană etc.), precum şi pentru bunurile furate (bunuri lipsă din gestiune, neimputabile, pentru care persoana impozabilă poate prezenta dovada constatării furtului de către organele de poliţie).

Bunurile constate lipsă din cauze de forţă majoră sau din calamităţi naturale, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, nu constituie livrare de bunuri, deci societatea nu trebuie să colecteze TVA (temeiul legal: art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal).

Speţa 3

Bunurile complet distruse, sau degradate, care nu mai pot fi utilizate, ori dispărute - din alte cauze decât forţa majoră sau calamităţi naturale

Mijloacele fixe distruse şi care există fizic se casează. În acest caz, în materie de TVA, se vor aplica ajustări dacă sunt bunuri de capital obţinute după data aderării. (temeiul legal: art. 149 din Codul fiscal)

În situaţia în care mijloacele fixe nu mai există fizic, prin urmare nu pot fi casate, în conformitate cu art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, aceasta constituie o livrare de bunuri şi prin urmare trebuie colectat TVA.

Această operaţiune este definită drept o autolivrare iar autolivrarea este considerată tot o ajustare a taxei deduse iniţial.

Baza de impozitare a acestei operaţiuni asimilate unei livrări de bunuri se determină astfel:

a) dacă lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rămasă la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculată în funcţie de amortizarea contabilă. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero;

b) dacă lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputată, dar nu mai puţin decât valoarea rămasă a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet amortizate, baza de impozitare este suma imputată.

Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ care nu mai pot fi utilizate nu constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal dacă:

a) nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente;
c) se face dovada că s-au distrus bunurile şi nu mai intră în circuitul economic.

Dacă bunurile sunt de natura stocurilor şi acestea nu mai există fizic fiind lipsă din gestiune, operaţiunea este asimilată unei livrări de bunuri potrivit art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, prin urmare trebuie colectat TVA.

Această operaţiune este definită drept o autolivrare şi autolivrarea este considerată tot o ajustare a taxei deduse iniţial. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată conform art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal este constituită din preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrării.

Temei legal:

Art. 141 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.